8,708 matches
-
portretele de femei, descrierea costumelor lor. Atmosfera generală e (în ciuda prețului plătit convenției literare exprimate prin idilic) de beatitudine extatică, indolență și calm specific oriental. În Macedone, efectul de evocare etnografică se pierde într-un pastoralism cu modele în bucolicele Antichității și în folclor, dezvoltat în aceeași ambianță a frivolităților galante, ce se trăgea din mica poezie franceză a secolului al XVIII-lea. Piesa de rezistență a ciclului este San-Marina, poezie a transhumanței păstorilor macedoneni, care evocă, cu o sobrietate rar
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
vremii. Că avea o certă disponibilitate pentru argumentația în plan teoretic se observă atât într-o seamă de recenzii, cât și în cursurile universitare. Prelegerile lui tratează despre obiectul și metoda esteticii literare, evoluția ideilor estetice și a criticii din Antichitate până în secolul al XVIII-lea, critica și estetica literară în Germania, Anglia și Italia ș.a. Disociind în maniera lui Ibrăileanu, afirmă că opera de creație are mai mulți sorți decât opera de analiză. Unui critic îi cere să aibă acea
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
mai târziu este și ea de vădită sorginte paleologă. Instinctiv, dar și din rațiuni politice (căci vecinii - ungurii și polonii - erau catolici), românii au căutat legăturile cu Bizanțul, simțind acea civilizație a Imperiului, cu toate produsele ei, ca aparținând unei „antichități zonale”, continuatoare a celei vechi, romane, din care și ei se revendicau. „Prin Bizanț - spunea G. M. Cantacuzino - noi ne legăm de marea tradiție clasică greco-romană și suntem solidari cu civilizațiile occidentale. De aceea, pentru noi studiul artei bizantine ar
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fructe, toate ascunzând sub învelișul parabolelor țeluri critice și combative. Și epica uzează mult de vers. Sunt la modă romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor” ficționare), multe de inspirație și model apusene, chiar atunci când puneau în mișcare eroii din Antichitatea greacă. O Ahileiadă (e drept, din secolul al XV-lea) maschează fondul homeric sub haine croite de scriitorii franci. Urme france, la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
devine profesor la Catedra de greacă în 1937 și decan în 1945. Este transferat în 1948 la Universitatea din București și i se acordă acum mai multe demnități: membru al Academiei (1949), rector al Universității, director al Muzeului Național de Antichități, deputat în Marea Adunare Națională ș.a. Moartea survine pe când se afla internat într-o clinică din Elveția, unde a și fost incinerat. Clasicist cu o pregătire serioasă, de structură enciclopedică, spirit mobil, în perpetuă fervență, specialist cu privirea ageră, ațintită
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
e mai spectaculoasă, mai dezinvoltă; B. verifică ideea că „arta este expresie”, iar în literatură „expresia este stil”, precum și posibilitatea de a-l compara pe scriitorul latin cu mai toate vârstele literaturii, până la contemporaneitate. Căci B. s-a îndreptat spre Antichitate ca un om al secolului al XX-lea, mișcându-se astfel într-un spațiu a cărui extensie atingea epoca modernă. Interesat și de evoluția ideilor critice, estetice, este un specialist în artele poetice ale Antichității. Tălmăcește Tratatul despre sublim (1935
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
B. s-a îndreptat spre Antichitate ca un om al secolului al XX-lea, mișcându-se astfel într-un spațiu a cărui extensie atingea epoca modernă. Interesat și de evoluția ideilor critice, estetice, este un specialist în artele poetice ale Antichității. Tălmăcește Tratatul despre sublim (1935), Tratatul despre stil al lui Demetrios (1943), Poetica lui Aristotel (1957). Transpunerile în românește, făcute cu ediții critice de prestigiu în față, cu versiuni în franceză, italiană ori germană, antrenează interpretări moderne, nu o dată surprinzătoare
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
de o schiță a valorilor mai însemnate, prin mijlocirea căreia se reformulează, în curgerea vremii, judecați cu privire la mentalități, opere și personalități ale culturii. Este o optică, până la un punct, inedită și rezultatele sunt pe măsură. Adăugiri sintetice va conține și Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre (1976) - tablete instructive și picante, datorită inserțiilor anecdotice, ca și, în parte, raportările analitice, reactualizante, din Noi și clasicii (1975). Activitatea clasicistului, a istoricului literar s-a împletit cu preocupările didactice, ducând la elaborarea mai
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
caractères et la vérité historique dans leș biographies de Plutarque, Paris, 1934; Dualismul tragediei lui Sofocle, București, 1936; Aspecte din viața română în scrisorile lui Cicero, București, 1959; Valori umane în literatura greacă, București, 1967; Noi și clasicii, București, 1975; Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre, București, 1976. Traduceri: Plutarh, Vieți paralele, București, 1957; Aristotel, Fizică, București, 1966; Tucidide, Războiul peloponeziac, București, 1966; Fericitul Augustin, Scrieri alese, București, 1985. Repere bibliografice: Stan Velea, N. I. Barbu, RITL, 1979, 4; Velea, Universaliști, 66-71
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
cad victime, nu sunt nenorociri, ci acte sau ritualuri de Încercare la care este supusă ființa umană, inevitabile În decursul existenței acesteia. Prin ele, persoana iese mai Întărită și mai Înțeleaptă, sau sfârșește prin a cădea definitiv Învinsă. Spre deosebire de morala Antichității clasice, precreștine, care vedea În situația tragică rezolvarea vinovăției și, prin aceasta, restaurarea umanului, morala creștină oferă o nouă perspectivă. În conformitate cu morala creștină, condiția umanului trebuie păstrată și salvată ori de câte ori ea este amenințată. Persoana umană, creație a lui Dumnezeu, este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de manifestare este reprezentat prin dansuri cu ritmuri stereotipe, dezordonate sau sincronizate, agitație colectivă de tipul unor stări de transă generală, care imită sau chiar reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei, ritualuri de manifestare speciale. Acestea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
perfecțiune, În funcție de posibilitățile mele, de circumstanțele vieții care mi se oferă, de modelele de referință. Clasificarea tipurilor psihomorale Din cele de mai sus rezultă faptul că În psihologia morală se pot distinge tipuri umane specifice. Această Încercare datează Încă din Antichitatea clasică, ea continuând până astăzi. Prima clasificare a tipurilor umane, după criteriul structurii caracterului ca trăsătură sau dimensiune morală a personalității, cu influențe morale asupra acesteia, Îi aparține lui Teofrast, care a deosebit și descris 33 de tipuri umane morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem, În sensul acesta, următoarele modalități de reprezentare imagologică a nebuniei: aă Nebunia tragică din antichitatea clasică elină, așa cum apare ea În cazul lui Ahile din Iliada, sau În cel al personajelor in tragediile antice (Aiax, Hercule, Oreste, etc.Ă. Nebunul este imaginea tragică a damnatului care, Împotrivindu-se voinței zeilor, primește pedeapsa nebuniei. bă Nebunul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru persoană chin moral. Același lucru se poate spune și despre anestezia morală, care devine vid moral pentru persoană. 30 RESTAURAREA FIINȚEI MORALE (PSIHOTERAPIA MORALĂĂ Cadrul general Susținerea morală este prima și cea mai veche formă de psihoterapie. Încă din antichitatea clasică o Întâlnim la Homer (Iliadaă, la Plutarch (Opera moralăă, la Seneca (Consolărileă, precum și la Epictet și Marc Aureliu. Socrate este Însă primul care vorbește despre psihiatru și psihoterapie (vezi Platon Charmides, Gorgias, Porotagorasă, Înțelegând prin aceasta, În primul rând
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de tip occidental, inclusiv în România, după o lungă perioadă de dezavuare și interdicție socială. Prin urmare, este evidentă puterea normelor cultural-antropologice în definirea dimensiunii normalității multora dintre conduitele umane. Și tot ca exemplu, epilepsia sau „morbus sacer” reprezenta, în Antichitate, o modalitate de a comunica cu zeii, nefiind considerată o tulburare mentală. Normalitatea era exprimată de S. Freud în următorii termeni: „...un eu normal este ca normalitatea în general, o ficțiune în general, o ficțiune ideală” (Fromm, 1978, p. 217
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808 și 1812, studiul Antichității și al culturii neoclasice, cunoaște arheologia, arhitectura și istoria artelor, deprinde artele plastice în atelierele pictorului Michele Keck și ale sculptorului Antonio Canova, cercetează arhive și biblioteci (face excerpte la Vatican), se instruiește în arta poetică, cu abatele Tarengi. Pătrunde
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Metastasio, Ugo Foscolo, Vittorio Alfieri, Vincenzo Monti. Motive și teme literare, simple influențe sau îndepărtate localizări, prelucrări apropiate originalului sau traduceri propriu-zise dezvăluie surse și filiere ale culturii scriitorului (completate de excerptele făcute de acesta și de lista bibliotecii sale): Antichitatea greacă (Anacreon, Moschos din Siracuza, Bion din Smirna) și latină (Horațiu, Catul, Properțiu), Renașterea italiană, clasicismul francez (Boileau, La Fontaine), preromantici (Ossian, Gray, Gessner, Florian), romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
percepe cu finețe nevoia de popularizare a informației, făcută riguros, de către specialiști, nu lăsată în seama diletanților, și are o activitate remarcabilă în acest domeniu de activitate. Manifestă preocupări constante pentru comparatism, cu interes special pentru elementele de origine romanică, Antichitatea latină și cultura iudaică antică. Perspectiva lucrărilor publicate și a cursurilor universitare este de tip etnologic. Sunt folosite relatări ale fenomenelor concrete, cunoscute din teren, sesizându-se, cu acuitate, detaliul semnificativ și, nu de puține ori, atractiv. De asemenea, acordă
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
1969-1970), University of California (1970- 1972), Washington University (1972), și în Italia, la Università degli Studi din Milano (1983-1984). Preocupările criticului aduc în prim-plan, într-un notabil efort comparatist, teme și motive ce traversează întreaga literatură europeană, de la miturile Antichității greco-latine la realizările artistice renascentiste și de la creațiile umaniștilor medievali la operele marilor poeți ai modernității. Mitul lui Orfeu - Orfeu: motivul permanenței în lirica Renașterii (1978) - îi va da prilejul de a regândi condiția poetului și a poeziei: așa cum figura
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
astfel menirea totalizatoare prin conjugarea întunericului cu lumina, a dionisiacului cu apolinicul, a morții cu viața. Operele alese pentru ilustrarea acestei metamorfoze sunt cele ale poeților renascentiști Petrarca, Michelangelo, Tasso, Camöes, Dante, Shakespeare. Imaginarul lor, impregnat de simbolurile recent descoperitei Antichități, pune în evidență cristalizarea mitului orfic ca mit întemeietor al poeziei europene. Volumul Imagini ale lumii (1987) urmărește motivul călătoriei în câteva texte reprezentative ale literaturii moderne, semnate de Walt Whitman, Saint-John Perse, Thomas Mann și Mihail Sadoveanu. Operele aduse
CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286085_a_287414]
-
Împletea suporturi pentru flori. Casa Începu să ni se umple de proiectele ei meșteșugărești: coșulețe pictate și draperii cu mărgele, prespapieuri cu tot felul de obiecte suspendate În ele, flori uscate, grăunțe și boabe colorate. Se duse la magazinele de antichități și atârnă pe perete o scândură veche de spălat rufe. Se apucă și de yoga. Combinația dintre dezgustul lui Milton pentru mișcarea antirăzboi și sentimentul de inutilitate al lui Tessie i-a făcut să Înceapă să citească toată colecția, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Adevărat... Din obișnuință... — Nu crezi că mai curînd din afecțiune? Maigret dădu din umeri și porniră curînd pe drumul de Întoarcere. De data asta, o luară prin orășelul vechi, oprindu-se În fața obiectelor uneori emoționante etalate În vitrinele negustorilor de antichități. Știau că, la masă, ceilalți clienți ai hotelului se uitau mereu la ei, dar se obișnuiseră, nu avuseseră Încotro. Maigret se străduia să mănînce așa cum Îi recomandase doctorul Rian. Să nu Înghită nimic Înainte de a fi mestecat cu grijă, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fizice și a început să fie folosit mai târziu decât celelalte două criptoportic - galerie acoperită cubicular - valet cvinar - monedă de argint divizionată cu 5 Cyrus al II-lea - 559- 530 î.Hr., rege al Persiei, una dintre marile persona lități ale Antichității Dardanos - fiul lui Zeus și strămoșul legendar al troienilor; de la el și-a luat denumirea strâmtoarea Dardanele Decius Magius - strămoșul istoricului Velleius Paterculus, a trecut de par tea Romei în războiul italic deditici - ne-cetățeni romani de narius - monedă de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe malul Dunării, la est de orașul Silistra 393. II. 2. Unirea Dobrogei cu România (14 noiembrie 1878) Dobrogea, pământul dintre Dunăre și Marea Neagră, este singurul teritoriu al României situat, din punct de vedere geografic, în cadrul peninsulei Balcanice. Locuit în antichitate de către geți, a fost locul unde s-au întâlnit civilizațiile elenă și romană, precum și primul teritoriu locuit de către daco-romani unde a pătruns creștinismul propovăduit de către apostolul Andrei. La sfârșitul secolului al XIV-lea teritoriul a intrat pentru scurt timp sub
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Atanasescu, Lt.-Col., Dobrogea. Schiță geografică-istorică, Tipografia F. Göbl, București, 1913. Barnea, I., Ștefănescu, Ștefan, Din istoria Dobrogei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971. Burada, Teodor, O călătorie în Dobrogea, Editura Tineretului, București, 1962. Ciorbea, Valentin, Portul Constanța de la antichitate la mileniul III, Editura "Europolis", Constanța, 1994. Ciorbea, Valentin, Portul Constanța. 1896-1996, Editura Fundației "Andrei Șaguna", Constanța, 1996. Ciorbea, Valentin, Atanasiu, Carmen, Flota maritimă comercială română. Un secol de istorie. 1895-1995, Editura Fundației "Andrei Șaguna", Constanța, 1995. Coman, Virgil, Dobrotă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]