2,463 matches
-
către viitor în legătură cu momentul "prezent"; o evocare a unui eveniment sau a mai multor evenimente care vor avea loc după momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de evenimente este întreruptă pentru a face loc prolepsei); o ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROSPECȚIE. "Ion s-a înfuriat. Peste cîteva zile avea să-și regrete ieșirea, dar acum nu se gîndi la consecințe și începu să țipe". Prolepsele au o anumită ÎNTINDERE sau AMPLITUDINE (acoperă o anumită cantitate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fără contenire. Clopotele sunau fără încetare. Ion s-a sculat brusc și a intrat în dormitor", primele două propoziții sînt coordonate. ¶Labov, Waletzky 1967 [1981]. Vezi și PROPOZIȚIE INDEPENDENTĂ, PROPOZIȚIE NARATIVĂ, PROPOZIȚIE RESTRÎNSĂ. prosceniu. Vezi PRIM-PLAN. prospecție [prospection]. O ANTICIPARE, o PROIECȚIE ÎN VIITOR, o PROLEPSĂ. ¶Todorov 1981. Vezi și ANACRONIE, ORDINE. protagonist [protagonist]. PERSONAJUL principal; personajul care constituie punctul de interes principal. O narațiune articulată în termenii unui CONFLICT interpersonal presupune două personaje principale cu scopuri opuse: protagonistul (sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
are o «intuiție» genială, ca și cum visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările sale, știe ce trebuie să facă sau ce va
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale, cunoaște răspunsul la întrebările sale, știe ce trebuie să facă sau ce va face. Dar aceste cunoștințe sunt ascunse în adâncul psihicului său, în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
-și rădăcinile în inconștient, visul le face accesibile, cel puțin în urma interpretării, adică după ce a avut loc trecerea de la conținutul manifest, amintirea visului, la conținutul latent, mesajul visului (vezi capitolele III și IV). Putem de asemenea include în funcția de anticipare și punerea în evidență a unei patologii fizice. Unele vise prevestesc bolile ce se vor produce. De fapt, și corpul «știe» la fel ca și inconștientul. Și atunci, prin intermediul visului, oferă informații utile. Se întâmplă, de exemplu, ca faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
caz, dezvăluie atitudinea activă și responsabilă a persoanei; - dacă cel ce visează găsește un obiect, o ieșire, un element oarecare, înseamnă că este gata să ajungă la soluție, la adevăr. Este pe drumul cel bun, iar visul are funcția de anticipare a realității. Cavaler, cavalerist În simbolistică există o diferență foarte clară între cavaler și cavalerist. Cavalerul încarnează prin excelență eroul dotat cu toate calitățile cerute: curaj, bravură, onoare, demnitate, respect, în timp ce cavaleristul manifestă atitudinea lejeră și disprețuitoare, mai ales în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
actelor motrice cu indici ridicați de îndemânare depinde de capacitatea sistemului nervos de integrare a informațiilor vizuale și chinestezice, dar și acustice și vestibulare. Astfel, este evident că starea funcțională a analizatorilor respectivi va influența manifestarea aptitudinilor coordinative. * Capacitatea de anticipare Gândirea este procesul psihic specific omului, dezvoltat împreună cu limbajul. În activitatea sportivă, gândirea stă la baza orientării și conducerii întregii activități. Tot ceea ce face sportivul trece prin creierul său și este rezultatul gândirii. Rapiditatea gândirii este o caracteristică importantă care
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
aluzie și 2Reg 2,28. În povestirile exodului cortul întâlnirii e descris ca o versiune ante litteram a templului, mobilă și demontabilă, ce îi însoțea pe evreii în drum spre țara promisă. Așadar, el poate fi considerat chiar ca o anticipare proiectată anacronic înapoi în preistoria templului. Nu ne sunt date informații despre funcțiunile pe care le avea în timpul monarhiei. d) 1Reg 12,26 ș.u. ne relatează că regele Ieroboam I în nou-apărutul Regat de Nord (Israel în sens strict
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
simplu pentru că Azimele nu aveau încă o dată fixă deoarece nu putea avea loc înainte de coacerea orzului. Mai târziu, prin legătura Azimelor cu Paștele, sărbătoarea a dobândit o dată fixă, dar cu prețul unei anumite artificiozități: de fapt, era de ajuns o anticipare (dacă timpul era frumos și cald) sau o întârziere (când era timp urât și frig) a coacerii orzului pentru ca să se deregleze întregul sistem cronologic. a) Se pare totuși că ideea care susținea sărbătoare era celebrarea unui fel de săptămână cosmică
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
5,8; 1Tes 5,5); în special Evanghelia după Ioan și tradiția ioaniană în general insistă asupra contrastului dintre „lumină” și „întuneric”. Și în interiorul sufletului omenesc se dă o luptă între două spirite, unul bun și altul rău, probabil, o anticipare a doctrinei rabinice despre impulsul bun și cel rău (ebr. jéșer țôb - jéșer ră’) din om care are puterea de a face să triumfe binele prin studiul Torei și prin faptele de milostenie. Dualismul metafizic afișat de credința acestui grup
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
au subliniat un risc crescut spre infracționalitate în cazul indivizilor unde deficiența mentală este asociată cu acele carențe emotiv-afective (minorul trăiește mai mult sub impulsul hic et nunc, cu un nivel scăzut al criticii raționale, prezintă o slabă capacitate de anticipare a faptelor comise; de asemenea, manifestă o empatie și simpatie deficitară față de semeni, sunt extrem de sugestibili, dar cu o puternică inhibiție asupra tensiunilor și tendințelor spre a săvârși acte antisociale etc). Cu toate acestea nu trebuie să ne limităm doar
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Implicarea carențelor educative care afectează dezvoltarea maturității sociale a fost analizată de R. Mucchielli prin teoria disociabilității (Preda, V., 1998, p. 80) care se exprimă prin următoarele repere: neacceptarea colectivității, a societății; falsa percepție socială a celor din jur; lipsa anticipării și evaluării adecvate a consecințelor actelor comise; respingerea rolului social acordat înainte de a deveni delincvent și pe care îl pretinde colectivitatea. c. Căutarea satisfacției materiale sau morale prin infracțiune. În actuala situație socio-economică tendința de a lua din bunul celuilalt
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
lumii, condiționat de evoluția acesteia: "Conștiința este condiționată de existența universului nu după un raport de simplă echivalență mecanică, ci după un raport de finalitate, identic cu procesul de personalizare. Dacă acest raport se dovedește ca fiind cel exact, atunci anticipările conștiinței se explică din evoluția universului întreg, și perspectiva kantiană devine astfel inutilă".17 Judecarea și interpretarea operei lui C. Rădulescu-Motru trebuie să pornească de la ideea care o instituie ca fapt filosofic, de la "principiul" ei de construcție. Această idee ar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Întrucât cultura reprezintă orizontul anticipației înfăptuite, al idealului întruchipat în operele muncii, discuția despre cultură trebuie să pornească de la conceptul de ideal. Eul însuși ajunge la desăvârșire în ideal. Pornit de la simpla reacție afectivă în fața unei primejdii viitoare, sau de la anticiparea unei stări sufletești, eul se eliberează, în ideal, de constrângerea prezentului, lucrând asupra posibilului. Purtătorul idealului, deși este prins în legături cu mediul, cu "lumea cunoscută", încearcă adaptări la o lume necunoscută. Vectorul acestui angajament, ce transcende mediul dat, este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a semnificațiilor conceptului finalității, acesta desemnând atât raporturi ale totalității "cu indivizii din care ea se compune", cât și mecanismul însuși al evoluției lumii (al exis-tenței-ca-energie), modificat datorită anticipației. Determinismul prin finalitate face ca ordinea universului să fie una personalistă. "Anticiparea sparge cadrul unui determinism prin cauzalitate; ea provoacă un determinism prin finalitate. Anticiparea presupune conștiința unui scop. Mersul universului să poate concepe ca o ordine liniară, fără început și fără sfârșit, cît timp anticipația nu are nici un rol; din momentul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care ea se compune", cât și mecanismul însuși al evoluției lumii (al exis-tenței-ca-energie), modificat datorită anticipației. Determinismul prin finalitate face ca ordinea universului să fie una personalistă. "Anticiparea sparge cadrul unui determinism prin cauzalitate; ea provoacă un determinism prin finalitate. Anticiparea presupune conștiința unui scop. Mersul universului să poate concepe ca o ordine liniară, fără început și fără sfârșit, cît timp anticipația nu are nici un rol; din momentul ce anticipația intervine, ordinea universului nu poate să fie concepută decît ca ordine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
finalitatea (însemnând acum și ireversibilitate) în orizontul existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
existenței-ca-energie (al naturii și culturii). Al treilea factor al intuiției destinului este stringența cu care destinul "se impune conștiinței". Destinul apare acum ca determinant al existenței omenești individuale sau colective, ca "presimțire" și anticipare a rostului propriu; iar presimțirea și anticiparea sunt întemeiate rațional. Evidența faptului destinului, care, uneori, este omis de conștiință tocmai pentru că este fapt primar, orientează mișcările în orizont uman. Dar el se impune conștiinței și aceasta înseamnă că el reglează conștientizările, că intervine în determinarea cunoașterii (conștiința
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
încă vii; din această cauză, el crede că poate schimba faptele naturii "prin puterea dorințelor" și efuziune emoțională, minunea fiind pentru el "în ordinea firească a lucrurilor"181. Instabilitatea lui sufletească (mai degrabă emoțională) nu-i neagă, totuși, posibilitățile de anticipare, dar acestea sunt legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv se iluzionează asupra puterii sale, căpătând curaj în înfruntarea mediului ostil. Prima mutație pe care o va suporta această unitate sufletească vine din schimbarea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legate doar de biruința asupra "vrășmășiei mediului". Neavând o putere deosebită, omul primitiv se iluzionează asupra puterii sale, căpătând curaj în înfruntarea mediului ostil. Prima mutație pe care o va suporta această unitate sufletească vine din schimbarea obiectului anticipației. De la anticiparea propriilor stări se trece la preîntâmpinarea, prin anticipații, a neprevăzutului împrejurărilor. Mutația în cauză nu schimbă "profilul" eului sau al personalității, dar pregătește depășirea stării de efuziune emoțională și trecerea la conștiința opozițiilor, care va scoate sufletul omului de sub vraja
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
inovația se împlinește prin folosirea sa într-un gen de muncă, păstrează conceptul vocației (din conținutul căruia face parte) în limitele operațiilor din schema conceptului determinismului prin finalitate. Astfel, munca este un fapt cultural, dar ea răspunde unei necesități naturale. Anticiparea unei noi tehnici de muncă vine pe un temei sufletesc și natural (natura sădește în sufletele oamenilor mari germenii evoluției), dar rolul ei este în sensul întăririi armăturii pe care omul o opune naturii, așadar rolul ei este condiționat cultural
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă). Dar ca anticipație finală, ea transcende ipostazierile eului și ale stadiilor de adaptare la mediul natural. Căci semnificația sa în această nouă postură este aceea de "creator" de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă). Dar ca anticipație finală, ea transcende ipostazierile eului și ale stadiilor de adaptare la mediul natural. Căci semnificația sa în această nouă postură este aceea de "creator" de energii. Eul este exersare de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]