4,080 matches
-
sensibilitate, interiorizare, natura visătoare, elegiacmedita tivă. În sens restrâns, Romantismul desemnează curentul artistic (literatură, muzică, pictură) apărut la sfârșitul sec. al XVIIIlea în Germania, Franța, Anglia, ca reacție la raționalismul și la constrângerile formale ale clasicismului. Este primul curent de anvergură universală. Programul estetic formulat de Victor Hugo (prefață la drama romantică Cromwell, 1827) pledează pentru abolirea constrângerilor formale, pentru exaltarea libertății depline de creație, pentru primatul sensibilității și al pasiunii asupra rațiunii. Izvoarele artei vor fi de acum universul ilimitat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
că în ritmul în care se dezvolta forța atomică sovietică, pînă la începutul deceniului 1960, Moscova avea să dispună de mijloacele necesare pentru a lansa un atac nuclear de proporții pe teritoriul american. CSN 5501 preconiza că un război de anvergură din apropiata eră a rachetelor balistice intercontinentale "ar cauza distrugeri atît de mari încît ar pune în pericol supraviețuirea civilizației occidentale și a sistemului sovietic". Washingtonul era de părere că paritatea nucleară ar fi împiedicat un atac nuclear, iar CSN
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a programat o Plenară a Comitetului Central, ce avea să fie una istorică. Plenara își începu lucrările pe 15 aprilie, cu două zile înainte ca Hrușciov să împlinească 70 de ani, împiedicîndu-l astfel pe acesta să participe la festivități de anvergură. La Plenară, Gheorghiu-Dej citi o Declarație asupra poziției PMR privind problemele mișcării comuniste internaționale și a clasei muncitoare, ce avea să fie cunoscută sub numele Declarația de independență a României. În numărul din 26 aprilie al "Scînteii" apăru întreaga declarație
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Continental Grain Company ca această firmă să le asigure 4 milioane de tone de grîu și 4,5 milioane de tone de porumb. Moscova folosise bani în numerar tocmai pentru a evita o publicitate nedorită pe tema acestei tranzacții de anvergură. După cîte s-au aflat despre proporțiile acestei vînzări, sovieticii au cumpărat imediat o cantitate suplimentară de cereale de 7,8 milioane de tone de la Continental și alte cîteva grînare. Într-un singur an, Uniunea Sovietică a cumpărat cereale în
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
definiți", printre care se număra și interdicția referitoare la criticarea guvernului. Ceaușescu aplica o strategie de "terorizare selectivă" a celor care îl criticau 2386. Arestînd anumiți disidenți, în mod arbitrar, guvernul submina eforturile opoziției de a ajunge la proteste de anvergură. Ultimii martori care s-au prezentat înaintea pauzei de prînz au fost consilierul Derwinski, de la Departamentul de Stat, însoțit de Thomas Lynch, care răspundea de Secția română și alți reprezentanți ai Departamentului de Stat. Derwinski a hotărît să le ofere
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
libertăților omului". Și cu toate acestea, 160.000 de români erau stabiliți acum în Occident, grație pîrghiei oferite de reînnoirea anuală a Clauzei. În nici o altă țară din blocul sovietic nu se mai practică o emigrare legală de o asemenea anvergură. Nu vă amăgiți cînd Clauza îi va fi suspendată sau anulată, România se va răzbuna îngrădind sau interzicînd emigrarea"2404. La fel de însuflețite au fost și pledoariile oponenților Administrației, care doreau suspendarea Clauzei României. Deși senatorul Trible și congresmanul Wolf nu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
păstrat "Clauza națiunii celei mai favorizate" pînă în iulie 1988. Proiectul legii comerciale generale Susținătorii amendamentelor de suspendare și-au îndreptat atenția asupra întrunirii comitetelor Camerei și Senatului, care și-au început deliberările în septembrie. A fost o reuniune de anvergură, la care au participat 199 de membri, împărțiți în 17 grupuri, care trebuiau să aplaneze divergențele iscate de un proiect legislativ de o mie de pagini. Se înainta greu și în urma prăbușirii bursei de valori, de pe 19 octombrie 1987, discuțiile
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vedere că relațiile ei cu Bucureștiul lăsau, în continuare, de dorit. Cetățenii de origine maghiară fugeau cu miile în Ungaria, pentru a se stabili definitiv acolo. Situația devenise, într-adevăr, tensionată, cînd Ungaria a autorizat o demonstrație antiromânească neoficială de anvergură, la Budapesta, pe 27 iunie 19882516. Bucureștiul a ripostat, calificînd evenimentul ca "șovinist" și "antisocialist", închizînd Consulatul Ungar din Cluj-Napoca, Transilvania și ordonînd personalului acestuia să părăsească România în 48 de ore2517. Străduindu-se să îndrepte situația, Ceaușescu s-a
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Cameră, care erau aleși o dată la doi ani și reprezentau zone mai puțin întinse, aveau o responsabilitate mai mare față de alegători și erau mai provinciali în gîndire 2590. Tocmai de aceea, Senatul se lăsa mai greu antrenat în schimbări de anvergură. Demagogia neîntreruptă a lui Ceaușescu i-a determinat, însă, și pe cei mai inofensivi senatori să se confrunte cu situația drepturilor omului din România. Ca urmare, Congresul a schimbat regulile. În 1974, criteriul Jackson-Vanik era emigrarea. În 1987, condițiile se
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
unor martori demni de crezare, pe când era director general renumitul profesor și savant Petru Brânzei, autoritățile comuniste locale au ordonat demolarea bisericii. Au fost aduse aici, împrejurul bisericii, mașini de tonaj mare și agregate cu destinație specială pentru demolări de anvergură. Preotul paroh de atunci, P. C. Pr. Mihai Costinescu, acum decedat, mi-a relatat cu lacrimi în ochi acest fapt și spunea că numai mila lui Dumnezeu și o minune au făcut să nu fie demolată Sfânta Biserică. Același preot
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
constituia tezaurul care a alcătuit, în timp, fondul de dezvoltare al psihiatriei în România. În mai multe publicații, C. I. Parhon a analizat morbiditatea psihiatrică din România, fiind primul specialist în Moldova care a întreprins studii statistice sistematice și de anvergură. Astfel, preocupându-se de răspândirea bolilor psihice încă din 1910-1915, C. I. Parhon a stabilit unele date care ni se par interesante pentru istoria patologiei psihiatrice din țara noastră, permițând comparații instructive. Din datele sumare, referitoare la repartiția procentuală, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
valoros, de 15 000 de piaștri. Delegația, cu toate că avea și din partea sultanului Mahomed II sarcină "să nu accepte cedări teritoriale"10, tocmai vânzare a făcut. Rareori s-a întâmplat ca o delegație oficială a unui stat, aflată în tratative de anvergură, să fie cumpărată de adversari "la grămadă". Diplomația rusă a reușit, fiindcă atât Mustafa IV, cât și succesorul său Mahmud / Mahomed II au avut încredere în armeni și greci. Amiralul Cicagov, devenit conducătorul delegației rusești, a confirmat, ulterior, coruperea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
presei din România era Timpul, mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură. Acest adversar, în loc să se astâmpere la replicile de felul celor din oficiosul petersburghez, dimpotrivă, se pregătea de un război ideatic de anvergură, cu o logică de neînvins. De aceea, el trebuia anihilat în vreun fel și presiuni s-au făcut, simultan, și dinspre guvern, dar și din tabăra conservatorilor. Cei din urmă, deși erau solidari cu Eminescu, s-au văzut nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
246 Cert e că întreaga gândire artistică a lui Sadoveanu era fundată pe sufletul românesc. Ba, în calitate de șef al masoneriei de stânga, cu gradul 33 de Mare Maestru, a militat pentru naționalizarea masoneriei românești, spre a o readuce, politic, la anvergura celei pașoptiste, nu numai împotriva cosmopolitismului, dar și a iredentismului maghiar. În Jurnal, găsim dovezi grăitoare în acest sens. "În România, după războiu, se găseau mai multe feluri de francmasonerii. Când am cunoscut unele din aceste organizații, gândul meu a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pe baza standardelor ei interne proprii.“65 Filozofii de orientare analitică se simt din multe motive atrași de Wittgenstein. Unul dintre ele este acela că ei împărtășesc scepticismul său privitor la capacitatea rațiunii filozofice de a oferi explicații de mare anvergură, pe care adesea nu le poate oferi știința. Ei cred, de asemenea, ca și Wittgenstein, că principalul țel al activității filozofice este obținerea unor clarificări de ordin conceptual. Sub acest acord stă însă un dezacord fundamental cu privire la natura acestor clarificări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
oameni.“ Wittgenstein către studenții săi Atunci când schițau portretul unor personaje de primă mărime, istoricii din vechime foloseau uneori procedeul antitezei. Arta unui mare conducător de oști, ca Iulius Cezar, era înfățișată prin comparație cu cea a unui războinic de aceeași anvergură, chiar dacă dintr-o altă epocă, bunăoară a lui Alexandru Macedon. Și istorici ai filozofiei au încercat să scoată în evidență caracteristici ale gândirii unui autor prin asemănare sau contrast cu cele care conferă profil distinct gândirii altuia. De exemplu, comparându
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
lume mai bună. Wittgenstein nu pare să fi fost unul dintre aceștia. El nu credea că dezvoltarea societății ar putea fi condusă, mai mult sau mai puțin planificat și conștient, într-o anumită 340 GÂNDITORUL SINGURATIC direcție. Programele sociale de anvergură și chiar proiectele punctuale de reformă a unor instituții nu-i spuneau nimic. Reflecția lui s-a concentrat asupra problemelor individului. În tinerețe, sub influența lui Tolstoi, Wittgenstein mai credea, poate, într-o schimbare a lumii prin efortul de autoperfecționare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-au produs. Presupozițiile care susțin o asemenea ruptură cu tradiția
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
comun. În acest mod, se poate determina apoi cum se raportează realitățile lingvistice la categoriile de bază ale filozofiei, precum cunoaștere, lege, determinism, conștiință, schimbare, voință, libertate etc. și nu trebuie pierdute din vedere în acest context conceptele lingvistice cu anvergură filozofică, adică cele care pot porni dinspre lingvistică spre filozofie. În sfîrșit, este necesară și o evaluare a opiniilor importante emise pe terenul filozofiei limbii, mai ales a celor din secolul al XX-lea, adică atunci cînd acestea s-au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
își actualizează posibilitățile în vorbire. În sens, semnificația și desemnarea devin funcționale prin orientarea spre un anumit obiect și prin implicarea într-o structură sintagmatică, astfel încît, în ambianța comunicativă, semnul lingvistic își pro-bează capacitatea de nominație și își reînnoiește anvergura socială. Tot în asemenea împrejurări, cuvîntul poate căpăta însă și valențe noi de conținut, ce pot rămîne la nivelul accidențelor sau se pot socializa prin propagare și, astfel, se pot esențializa producînd mutații de semnificație și reorientări în desemnare. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofice notabile, încît, chiar dacă româna ar putea crea cu resurse proprii termeni filozofici, aceștia nu ar reda decît tot idei împrumutate și nu ar realiza filozofie prin simpla lor existență. Ca atare, în nici un caz, lipsa unei filozofii românești de anvergură nu se poate pune pe seama "deficiențelor" limbii române. Pe de altă parte, cine crede că filozofia ar putea fi extrasă din limbă sau că folosirea cuvintelor autohtone foarte vechi ar favoriza manifestarea gîndirii filozofice crede implicit că ființarea (faptul de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doar, așa cum nu-i place lui Blaga să admită, o lipsă de maturitate a limbii literare (fiindcă nu are capacitatea de a se dezvolta prin ea însăși) și o forță redusă a culturii majore (fiind lipsită de personalități de mare anvergură). În sfîrșit, este adevărat că limbile literare italiană și germană s-au creat prin inițiative individuale, dar ele au pornit tot de la nivelul popular, de la graiuri, și numai dezvoltarea intensă a culturii majore, care presupune și cultivarea limbii, și modelul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și forțare, chiar și în condiții de ineficiență economică și inechitate socială, a exporturilor și pe o concentrare excesivă a relațiilor comerciale externe cu țările membre ale CAER. În ceea ce privește fluxurile de export și import, cu toate că au avut loc schimbări de anvergură în structura acestora, concretizate în sporirea semnificativă a volumului fizic și valoric, în diversificarea nomenclatorului de produse precum și în creșterea ponderii produselor manufacturate, comerțul exterior al României nu s-a dovedit în ansamblul său eficient și nu a constituit un
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Relațiile comerciale cu țările membre CAER au deținut o pondere extrem de ridicată în primul deceniu al perioadei posbelice (82,1%) și doar foarte puțin diminuată în ce de-al doilea (66,8%), acest lucru demonstrând cu prisosință o deturnare de anvergură a comerțului exterior românesc de la fluxurile economice tradiționale pe care România le-a avut de-a lungul istoriei ultimului secol. Ulterior, pe măsura relativei afirmări a independenței țării noastre, procentul deținut de țările membre CAER în comerțul exterior românesc a
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
foarte limitată a clasei politice pentru ridicarea nivelului de trai al populației sau măcar pentru menținerea lui în cadrul unor standarde relativ decente 12. În concluzie, având în vedere aceste elemente, se poate afirma că, deși au avut loc schimbări de anvergură în structura exporturilor și a importurilor țării noastre, concretizate în sporirea semnificativă a volumului fizic și valoric, diversificarea nomenclatorului și creșterea ponderii produselor manufacturate, de-a lungul întregii perioade postbelice, comerțul exterior al României nu s-a dovedit în ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]