KorAP: Find »[drukola/base=apărător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...86 87 88 ...438 >

10,938 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

se opriră. Ajunseseră la ultima frontieră. Mai departe nu aveau nici ordin și nici motive să treacă. Armata lui Vlad avea să Însoțească rănitul mai departe, prin câmpia ungară și prin ținuturile transilvane, până la trecătorile munților Carpați. Iar de acolo, Apărătorii lui Ștefan aveau să-și preia comandantul, pentru a-l duce la Cetatea Sucevei. - Mesager al Cuceritorilor! se auzi vocea unui mongol din ariergarda lui Amir. Alexandru Întoarse privirile și desluși, În albul strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
strălucitor al zăpezii, silueta Îndepărtată a unui călăreț care Își biciuia calul Într-un galop sălbatic. În aceeași clipă, de pe malul ungar al Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dunării se auzi un sunet scurt de corn. Sosise un mesaj urgent prin rețeaua de informații a Apărătorilor. Alexandru privi spre Amir și văzu cuta de neliniște de pe fruntea mongolului. Călărețul se apropia cu repeziciune. Peste Dunăre, un mesager al Apărătorilor traversa Dunărea Înapoi. Solul Cuceritorilor ajunse primul, sări din șa și Îngenunche În fața lui Amir. - Am vești, stăpâne! - Spune! zise, scurt, Amir. Te-a trimis Marele Maestru? - Nu, stăpâne. M-au trimis războinicii aflați sub comanda lui Midhat. Amir deveni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
chip și fiecare mișcare. Văzu, la colțul din stânga pieței, cum un fals negustor dispare pe străduța ce duce la țărm și, cu simțurile dezvoltate În tabăra Ninja de pe muntele Iga, auzi vâjâitul unei săgeți care pornea spre cartierul grecesc. Iscoadele Apărătorilor transmiteau deja mesajul rebeliunii Cuceritorilor. Știa că, cu cinci zile Înainte, Midhat trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice. În secundele În care pășea liniștit spre interiorul cercului războinicilor, tânărul Începuse deja lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cenușiu care apăsase capitala imperiului se ridicase În doar câteva clipe, iar prin faldurile străvezii ale norilor străbătea, stingheră, singuratică, aproape imposibilă, o rază de soare. 13. Înfrângerea 21 martie 1476, Cetatea de Scaun a Sucevei De pe meterezele cetății, coloana Apărătorilor care se apropiau Învăluiți de mantiile lor albe cu semnul scutului și spadei părea o reamintire a zăpezilor proaspăt topite, care transformaseră nordul Moldovei Într-un ținut alb, legănat de dealuri și străjuit de păduri. Până la mijlocul lui martie iarna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
desfășurată cu degetul pe hartă. Dar În nici un caz o realitate. Asta Însemna că nici oamenii care participaseră la ea nu puteau fi reali. Erau doar niște umbre. Umbre pe pânza vremii, cum avea să scrie, cândva, un mare poet. Apărătorii fuseseră Însoțiți de oșteni ai lui Vlad Dracula, zis Țepeș prin părțile Munteniei, până la frontiera Transilvaniei cu Moldova. De acolo fuseseră escortați de un detașament de luptători condus de căpitanul Petru Ilaș. Întâlnirea din munți se voise simplă, ostășească, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care au făcut din ostașii Romei o forță de neînvins. Dar observația nu e valabilă pentru căpitanul Oană, care reprezintă, aici, exact geniul strategic al peninsulei italice. Sau, poate, al Europei Occidentale. Iar salvarea lui e o capodoperă strategică a Apărătorilor. - O capodoperă absolut inutilă dacă n-ar fi fost tocmai temperamentul moldovean al unei tinere femei gata pentru orice sacrificiu. Erina l-a găsit pe Oană, nu noi. De fapt, ea l-a și salvat. Ea și caii ei, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se pare, commandante, că ceea ce dumneavoastră numiți temperament este, de fapt, un sentiment destul de puțin Întâlnit În viața reală. Se numește dragoste. Angelo zâmbise și tăcuse. I se păruse, poate, că după cuvântul dragoste orice alt cuvânt e șters. Sosirea Apărătorilor venețieni la Suceava era un moment care Închidea un episod dramatic și, În același timp, certifica o legendă. Ordinul scutului și spadei se arăta, pentru prima oară, În ținuturile cele mai Îndepărtate ale latinității europene. Stilul lor de luptă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ale latinității europene. Stilul lor de luptă și regulamentul lor de viață militară erau cunoscute prin căpitanul Oană și prin căpitanul Petru Ilaș. La fel misiunea lor: aceea de a apăra oamenii sau locurile care reprezintă nuclee ale valorilor europene. Apărătorii erau ultimul zid În calea distrugerii. Nu interveneau decât atunci când toate celelalte șanse erau spulberate. De aceea, fuseseră selecționați și antrenați ca să reziste unor confruntări grele și Îndelungate, ca să execute misiuni de salvare, de cercetare, de culegere de informații sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
calea distrugerii. Nu interveneau decât atunci când toate celelalte șanse erau spulberate. De aceea, fuseseră selecționați și antrenați ca să reziste unor confruntări grele și Îndelungate, ca să execute misiuni de salvare, de cercetare, de culegere de informații sau, la nevoie de sacrificiu. Apărătorii care aveau misiunea de a-l apăra pe Ștefan Mușatin, fiul lui Bogdan și nepotul lui Alexandru cel Bun știau toate aceste lucruri și trecuseră prin probele extenuante de antrenament impuse de căpitanul Oană. Știau și că ei reprezintă ultimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
meterezele cetății, coborând scările care duceau spre prima curte interioară. Gărzile se lipiră de ziduri, cu halebardele În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În poziție de onor. Se auziră lanțurile grele ale podului coborât peste șanțul de apărare și zgomotul porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mâna Întinsă de voievod. - În sfârșit ne cunoaștem commandante... spuse Ștefan În italiană. - Ne cunoaștem demult, alteța voastră, răspunse Angelo. Acum doar ne vedem. - Ai dreptate, zâmbi Ștefan. C’e un tempo per tutte le cose. Apoi domnitorul privi spre grupul Apărătorilor moldoveni, iar Angelo Înțelese că vrea să știe În ce stare se află Oană. Porniră Împreună spre căruța În care se afla rănitul, În timp ce luptătorii printre care treceau se ridicau și luau poziția de onor. - Ce mi-ai făcut, căpitane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Iar la aflarea veștii că Oană a fost găsit și se află la Suceava sub Îngrijirea doftorilor măriei sale sătenii din Albești au văzut, cu mirare, că Mitruț poate zâmbi. Iar când, În prima săptămână a lui aprilie, mantiile albe ale Apărătorilor apăruseră pe culmea dealului, Mitruț privise cu mirare, punându-și mâna streașină la ochi, și apoi o luase la fugă spre noii sosiți, dezbrăcându-și din goană dulama, prea groasă pentru o vreme atât de călduroasă. Iar soarele răsărise din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întregi până când o mare armată ar trece granițele noastre! - Nu, Erina... Cred că măria sa știa, dar n-a vrut să ne Împovăreze cu asemenea vești... Amândoi tresăriră auzind tropote de cai apropiindu-se În goană. Pe culmea dealului apărură patru Apărători care coborâră la galop. Cei patru opriră În dreptul casei, dar Ionuț arătă cu mâna spre malul apei, iar mesagerii Își continuară drumul până ajunseră În dreptul căpitanului. - Să trăiești, căpitane! strigă unul din ei, iar Oană Îl recunoscu pe arcașul Simion

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și putuse relua, Încă, Îndatoririle de comandant al flancului de est al Ordinului Apărătorilor. Voievodul lăsă tăcerea să se aștearnă asupra Sfatului până când ea se transformă, Încet, În neliniște. Spre uimirea tuturor, chipul lui nu trăda nici surpriza și nici mânia. Unii boieri se gândiră că, poate, măria sa se gândise din timp să accepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Rămânea adevărul amar că nici un sprijin nu va veni din partea Poloniei, În ciuda tratatelor Încheiate În ultimii ani. Dogele Vendramin relua fragmente din scrisoarea trimisă de Papă tuturor conducătorilor lumii europene, prin care vestea că Ștefan este Marele Atlet al creștinătății, apărător al valorilor Europei și erou al luptei antiotomane. Pe baza acestei „Laudatio” nu se profila, Însă, nici un ajutor militar concret. Cât despre sprijinul financiar promis de Sfântul Scaun, acesta fusese trimis, Într-adevăr, dar nu direct la Suceava, ci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Pietro să se așeze Într-unul din jilțurile care Înconjurau masa largă, de stejar, pe care se afla un vraf de hărți. Se așeză și el, ascultând un zgomot abia perceptibil care venea de pe culoar și din curtea interioară. Garda Apărătorilor intra În dispozitivul de pază a voievodului pe timp de noapte. O ciocănitoare bătu repede, de trei ori, În scoarța unui copac din curtea palatului. Îi răspunse o altă ciocănitoare undeva În adâncimea pădurii. Apoi, mult mai departe, o alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
afla din surse diplomatice și din informații ale structurilor militare, spuse, cu glas potolit, domnitorul. Acum vreau să discutăm despre informațiile mai secrete decât informațiile secrete dezvăluite astă-seară Sfatului domnesc. Mesajul meu a ajuns la Istanbul? - A ajuns, prin rețeaua Apărătorilor, răspunse Pietro. A fost Înmânat direct Marelui Maestru al Cuceritorilor. - Identitatea lui se confirmă? - Până acum, da. Toate datele și toate evenimentele verificate de noi sunt reale. Dar cred că În jurul lui există și multă legendă. Trebuie să fim atenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei de Aur, Seyyd Ahmed. Un detașament de elită al tătarilor de la Răsărit se Îndreaptă spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de Erina, care, după Îmbrăcămintea de război și cușma de pe cap, nu putea fi deosebită de ceilalți căpitani, căpitanul Petru Ilaș, comisul Groza, comisul Ilea Huru, spătarul Albu și spătarul Mihail. În jurul lor veghea o gardă de o sută de Apărători, În vreme ce alții se aflau la adăpostul pădurii, așteptând ordinele. Departe, pe șleahul Tecucilor, se vedea deja avangarda turcească avansând cu prudență. Păreau a fi peste cincizeci de mii de achingii și spahii. În urma lor soseau primele regimente de ieniceri, Înaintând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ceasuri la rând. Chiar dacă partea dreaptă a corpului se mișca mai greu, reușea deja să lupte cu brațul stâng. Doar vederea nu părea să se Îndrepte spre vindecare. De aceea Îi lăsase În continuare lui Pietro cinstea de a comanda Apărătorii, dar participa la fiecare decizie pe care o lua Ștefan În fața năvalei turcești. „Ochii mei sunt Erina” spunea mereu, iar cei din jur Înțelegeau și bucuria și tristețea acelor cuvinte. Omul care construise strategiile tuturor victoriilor lui Ștefan abia deslușea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Voievodul transmise ordinele direct, păstrând mesagerii pentru mai târziu. Armata Începu retragerea sub aripa codrilor. Cincisprezece mii de oameni porneau spre Răsărit cu poruncă de a galopa zi și noapte până la primul contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța de atac a cavaleriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
contact cu tătarii. Un detașament de cincizeci de Apărători, sub comanda căpitanului Bogdan Gâlcă, se Îndrepta spre Suceava, de unde avea să escorteze familia voievodului către Cetatea Neamțului sau, la nevoie, către frontiera cu Transilvania. Un alt corp de patru sute de Apărători avea să Însoțească forța de atac a cavaleriei. Voievodul Îngăduise ca aceștia să fie conduși de căpitanul Oană. Deși hotărârea lui stârni uimire, Ștefan avea cel puțin două motive Întemeiate. Primul era acela că voia să-i dea prietenului său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și știi că ne-a câștigat toate bătăliile. Fii cu ochii pe el. Dacă observi că slăbiciunea revine, că are amețeli sau că nu Înțelege evenimentele din teren, trimiți mesaj cu săgeată spre mine și spre căpitanul Gâlcă. Nu implici Apărătorii În nici o acțiune. - Am Înțeles, măria ta. - Dacă, Însă, simțurile lui Oană funcționează cu aceeași precizie ca pe vremuri, evaluezi șansele de victorie și, oricât de ciudate ar fi ideile lui, te supui. Îi dai Încredere deplină. Spătarul Înclină capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]