9,963 matches
-
în urmă, avea atâtea opțiuni de care n-auzisem, încât m-am lăudat cu ea în stânga și-n dreapta. Printre altele, cruise-control: apeși pe un buton, fixezi viteza și poți să urci picioarele pe bord, are mașina un roboțel care apasă pe accelerație în locul tău. Între timp, au mai apărut o mulțime de minuni. Unul este GPS, o cutie care știe pe dinafară toate traseele și are tupeul să te contrazică tot timpul. L-am cam tras pe linie moartă, după ce
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
stick-ul în player și face o combinație de cabluri ca să audă stereo folosind celălalt player. După ce pleacă, sistematic nu mai am sonor la televizor și trebuie să-i dau telefon: - Spune-mi pe rând pe ce telecomenzi și butoane să apăs, că vrea Leni să vadă “Dansez pentru tine”. Dacă ai observat, am zis “coboară un film de pe internet”. Copiii spun “downloadează”, dar mie mi se pare că sună ca naiba. Cu unele cuvinte americane n-ai ce face, nu poți
TEHNICA MODERNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368367_a_369696]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SUPREMA AȘTEPTARE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea
SUPREMA AȘTEPTARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368443_a_369772]
-
reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot mai slabe și mai îndepărtate. După un timp, a desfăcut încet picioarele, lăsându-mă să mă
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
N-am curaj nici măcar să-ți ating amintirea, S-ar putea risipi prin fantasme târzii, În regrete subtile-mi îmbrac amăgirea, Sub rugină se-ascund clipe dulci, sidefii. Simt năluca luminii pe fruntea tristeții - Surogatul de astru candid, revocat. Mă apasă pe umeri, cu teamă, pereții, Căutând răsăritul pe veci translocat. Prin ferestre de gând se strecoară durerea, Ocolind bariera-n popasul târziu. Evadând din trecut, n-am ajuns nicăierea, Mi se stinge pe buze amurgul sălciu... Referință Bibliografică: AMURG SĂLCIU
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
ceață Și în ruga mută liniștea îngheață. Trece toamna, trece, vine iar Crăciunul, Nu-s copiii-acasă, nu mai e niciunul... Ne desparte-oceanul, vremea ne desparte, Fără ei în preajmă, orele-s deșarte; Știu ce greu le este, simt cum îi apasă Dorul sfânt de mamă - aprig dor de casă. Mii de kilometri unduie-așteptarea, Gândurile noastre leagă depărtarea... Liniștea mă arde precum bruma albă, Lacrima ce cade se preface-n salbă. Biciuie-amintirea, biciuie întruna, Strâng la piept albumul, întețind furtuna; În desiș
ÎN TÂMPLE-MI CURG ANII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368552_a_369881]
-
contur al identității și spiritualității noastre și un spor de frumusețe și de autenticitate. Îți frământai degetele, ca să le oprești să nu atingă exponatele, îți venea să le săruți cu inima și sufletul în dorul de acasă, simțeai cum te apasă din interior, gata să dea năvală afară mândria că faci parte dintr-un popor atât de înzestrat de Domnul. Cu un glas al emoțiilor ne venea să strigăm în gură mare: "Hei, oameni buni din lumea largă, priviți aici, această
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
Din rândul acestora face parte jurnalistul-scriitor Victor Roșca, despre care nu putem vorbi decât ca despre un erou”. „Victor Roșca este un erou ca mulți alți români, chiar dacă vocile și chipurile lor sunt acoperite astăzi de zgura nefericirii care ne apasă. Se nasc și astăzi oameni care prin verticalitatea lor țin românismul strâns legat de coloana vertebrală a Carpaților noștri, chiar și atunci când trăiesc pe alte meleaguri”. Iată-i chipul domnul Victor Roșca văzut de aproape: „Înaintea mea, s-a înfățișat
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
un biet lătrat de câine. Atât! ... Și-o lună-n doliu, plângând printre ruine!” În poemele sale predomină noaptea, dar nu cea cu splendoarea miilor de aștri ce strălucesc în întruneric, ci a tristeții atunci când “ Dorul” vine și pleacă; o apasă sufletește dorul de “Stejarul de pe deal”, sau se trezește pierdută în “Miezul nopții” sub bolta înstelată ca un “Drumeț”. În volumul de poeme “Drumeț la porți de toamnă” doamna Daniela Popescu evocă drama poetului care trăiește într-o lume a
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
muzică ușoară, Frecvente în anii frumoși ai tinereții, Cântece ascultate în fiecare seară, Sub o largă umbrelă a blândeții. Am pus verde în cântecele mele, Pe care le trimiteam către casă, Urmându-și drumul printre stele, Ștergând dorurile care mă apasă. Din ale timpului ascunse metereze, Arunc spre tine satul meu natal, Privirile care îmi sunt mereu treze, Gândul meu drag, neconvențional. Dragă mamă tu nu vei citi vreodată, Ce eu am scris despre și pentru tine, Odihnește-te în ceruri
CÂNTEC INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367954_a_369283]
-
prin ceața alburie. Strigau disperați, dădeau cu pumnii în pereții cuptorului și erau într-o permanentă mișcare. Peisajul acesta îi dădu fiori căpitanului Foc-Nestins, care ordonă căpcăunului din zona apropiată: - Ce te holbezi? Scoate-i imediat din cuptor! Căpcăunul execută, apăsând butoanele care deschideau ușa cuptorului. Mărțișor și Norocel țâșniră afară din cuptor. - În sfârșit, eliberați! răsuflă ușurat Norocel. - Am ordin să vă duc la Majestatea Sa, Soare-Împărat! se repezi la ei Foc-Nestins. Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura căscată pe
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
până acuma a supt din viața mea gerul și bruma. Cu deplin rost azi sper în mai departe că n-am în ce a fost uși, geamuri sparte. În mine port o împlinire deasă, fiindcă niciun avort viața-mi n-apasă. De-o vreme știu că doar prin cutezanță poți trece-orice pustiu sorbind speranță. Că Dumnezeu e bun și este darnic dacă nu stai mereu în plâns amarnic. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368005_a_369334]
-
cocktail-uri”. Foarte agitat psihic și „amețit de băutură”, Ionescu s-a confesat prietenului Sebastian că mama sa „a rămas evreică până la moarte, când el - Eugen - cu mâna lui, a botezat-o”. Ionescu s-a destăinuit „ca și cum l-ar fi apăsat [o taină], ca și cum s-ar fi înăbușit”, notează Sebastian în jurnal. Trebuie să ținem cont de conjunctura momentului. Scena se producea la circa două săptămâni după rebeliunea legionară și pogromul de la București (21-23 ianuarie 1941), când cripto-evreitatea lui Eugen Ionescu
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
altceva decât o stare de inspirație poemul acesta are cumințenia unei persoane țintuită într-un cărucior cu rotile. dependent de iubire nu poate ieși în lume oricum; uneori miroase a transpirație. când se așează la cozi emoționale aerul devine greu apasă memoria cuvintelor și zvonul nebuniei umblă molipsitor printre oameni; când e speriat de moarte poemul se chircește febril inima lui se înfoaie a porumbel și năvălește afară. dă târcoale ochiului apoi față în față așteaptă câteva semințe de mărturisire. mă
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
VIERU... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Tu mă întrebi ce e mai nou pe-acasă, Tu mă întrebi ce e mai vechi pe-aici, Același Dor pe tâmple ne apasă Și pe spinarea noastră-același bici... Fratele meu, puțini și-aduc aminte De- Abecedarul tău și tot mai rar, Uitarea crește oarbă din morminte, Tot mai puțină-i vremea-n Calendar... Tu mă întrebi, dar știi atât de bine Ce fac
DE VORBĂ CU GRIGORE VIERU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367404_a_368733]
-
acum se putea pune în practică deviza comunistă: de la fiecare după posibilități, fiecăruia după necesități! Iar necesități erau, frate! Posibilitățile însă nu prea se înghesuiau dată fiind scârba de muncă specifică speciei. Însă acum, dacă, spre exemplu, îți era foame, apăsai pe taste și din imprimantă îți ieșea o strachină de fasole cu ciolan exact așa cum se vedea în imaginea de pe ecran. Aceea postată de maeștrii bucătari chinezi sau mexicani. Exclus, englezi! Voiai caviar? Îl puteai avea în câteva secunde, de
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
un loc la fereastră. Nu dorea să mai audă de nimic. Gândurile sale erau la patul de spital, unde își revedea mama înconjurată de furtunuri. Începu să plângă ușor. I se oprea respirația de durere și simțea cum ceva o apasă pe piept. Ca o gheară se înfigea să rupă din ea. Nu se mai putea abține. Plângea cu hohote, stârnind nedumerirea călătorilor din autobuz, care o priveau cu compasiune. Fiecare se gândea că sigur i s-a întâmplat ceva rău
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
asemenea fizic. Timpul scurs de la excursia petrecută împreună cu Mircea la munte a adus modificări nu numai în comportamentul fetei, ci și în aspectul său. Se mai împlinise un pic, părea mai matură și mai pregătită de viață. Responsabilitățile ce-i apăsau umerii o marcaseră vădit în bine. Nu mai citeai pe fața ei nepăsarea pentru ziua de mâine sau: „nu mă interesează ce spune lumea despre mine”. Conta să se știe că are capul pe umeri și gândește cu discernământ înainte de
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Adevăr - căci aceasta este adevărata veselie și libertate -: De ce nu v-ați gândit la Mine deloc? Este, fără îndoială, în mod logic, că așa va fi suna această întrebare. Și mă tem că vom răspunde foarte greu. Noi, ortodocșii, nu apăsăm pe pedala cunoașterii atât de mult, cât neapărat pe trăire, pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
Adevăr - căci aceasta este adevărata veselie și libertate -: De ce nu v-ați gândit la Mine deloc? Este, fără îndoială, în mod logic, că așa va fi suna această întrebare. Și mă tem că vom răspunde foarte greu. Noi, ortodocșii, nu apăsăm pe pedala cunoașterii atât de mult, cât neapărat pe trăire, pe această formare interioară a noastră, de smerenie, pentru ca să fim scriși și noi sus, în cartea cea mare. Și omul care s-a smerit, acest om a biruit cu adevărat
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
lui Dumnezeu pentru neascultarea celui dintâi om și a tuturor des �cendenților săi. Și totuși, acest „blestem” dumnezeiesc al morții a fost înlăturat prin venirea Răscum �părătorului. Cei care au călcat porunca lui Dumnezeu prin strămoșii lor, și sunt deci apăsați de „blestemul” ancestral, pot totuși să scape de el, dacă vor asculta, la rândul lor, de poruncile lui Dumnezeu, anume cele ale Legii vechi, validate prin cele ale Evangheliei și confințite prin Tainele Bisericii. Trupul, fiind pământ, se va întoarce
DESPRE PARINTELE PAULIN LECA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366832_a_368161]
-
sete de cunoaștere ,de o râvnă uimitoare care o ținea ceasuri întregi în biblioteci.Studia disperată,compunând fără răgaz proză și versuri, precum și eseuri filozofice și religoase în care îl proslăvea pe Dumnezeu.Trăise lipsită de căldura unui cămin adevărat,apăsată de greutăți și neajunsuri. Așadar, mediul în care petrecuse copilăria și adolescența, era unul bazat pe curiozitate spirituală și pe acumulări succesive-mijloace de refugiu, de smulgere din smârcurile acelui mediu ,cărțile rămânând singurele fascicule de lumină într-un noian de
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
Publicat în: Ediția nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului 27 Februarie 2016 Trezește-te-adormitul meu popor, Dreptatea umblă schilavă prin sate Și așa nu-mi vine să mai mor Pe eșafod, la Alba în Cetate, Chiar dacă roata mă apasă greu, Ea niciodată n-o să mă mai doară, Din Fericet mă rog lui Dumnezeu Să ne aducă liniștea în Țară! Nu vreau de-aici niciunde să mă duc Și niciun loc din lume nu mă-ncape, Tot mai străini sunt
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță? Cu o mână îmi apăsa pieptul și cu cealaltă se sprijinea pe piciorul meu, luptându-se cu sârg să înfrângă forța provocatorului de nebunii. Cu cât se străduia mai tare, cu atât opoziția era și mai îndârjită. Aveam senzația că pătrund până în cele mai ascunse
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
urcat într-un ritm..amețitor Tic-tac!Timpul curge nu-i ușor Viață,viață...viitor! Ani frumoși cum ați trecut? Spun, regret dar nu e mult Și cum o dragoste a durut Încerc să zbor spre necunoscut Simt dorul că m-apasă De voi prieteni de-altădată De timpul petrecut în parcuri Scări de bloc și câte locuri la un loc Mi-e dor de cei care mai ieri I-am îngropat și-n grabă m-au lăsat Dor de cheia purtată
TIC-TAC de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367721_a_369050]