7,447 matches
-
așa, uitîndu-ne la ecran fără să-l vedem. — Tu l-ai omorît pe Sanmartí? am șoptit eu. Îi e cuiva dor de el? Vorbeam În șoaptă, sub privirea atentă a bărbaților singuri de la parterul cu fotolii, roși de invidie În fața aparentului succes al acelui sumbru concurent. L-am Întrebat unde se ascunsese Între timp, dar nu mi-a răspuns. — Mai există un exemplar din Umbra vîntului, mi-a șoptit el. Aici, la Barcelona. — Te Înșeli, Julián. Le-ai distrus pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
continuare. Reprezentant al claselor și păturilor sociale care nu participă nemijlocit la putere, dar nu iluzia caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dar nu iluzia caricată că o exercită prin „sufraj”, Cetățeanul turmentat caută mereu să afle răspunsul la întrebarea „eu pentru cine votez”. Confuzia lui politică este numai aparentă pentru că nici ceilalți nu știu cu cine votează, au și ei o aparentă orientare politică, ocolindu-i mereu răspunsul pe care-l primește abia în final. Impulsul acțiunii spre finalul dorit este dat tot de Cetățeanul turmentat, care în momentul în care acțiunea se află într-un punct mort (apăruse candidatul guvernului, Cațavencu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nu mai vorbim de omul-lingură și omul-cui, cel care ține cu tot dinadinsul, bătându-și mereu câte un piron În țeastă, să se transforme În cuier. Desigur că În cazul lui Oliver avem de-a face doar cu o moarte aparentă. Trupul său e viu, dar spiritul său e mort. Sau, mai bine zis, nu mort, ci doar migrat, pentru o vreme, În alte regnuri. O să-l sedăm și o să-și revină singur...” În spiciul său, profesorul Perjovski mai aduse vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândul tău le Însoțește (le Împerechează) cu acel sens primar al lucrurilor. Există ceva, nu știu dacă să o numesc imagine sau stare, ceva ce concurează cele mai mișcătoare realizări artistice, ceva ce pune În umbră toate adevărurile permanente sau aparente Înlocuindu-le cu un fel de sentiment al eternității: există, deci, senzația aceea pe care o Încerci atunci când cobori din tren, din autobuz sau din Dacia În apropierea locului tău natal, privești În juru-ți și-ți vine să spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată noaptea. Peretele din spatele barului era acoperit de sus și până jos cu un colaj din afișele Playboy din ultimii cincizeci de ani: toate erau color și mărite de două ori și fuseseră lipite unul lângă altul fără o logică aparentă (În afară de abundența de ipostaze provocatoare). Plasasem separeul VIP În capătul din dreapta - era o sală Împrejmuită cu cordon cu canapele din catifea neagră și cu plăcuțe de REZERVAT așezate lângă frapierele de pe fiecare masă de sticlă. Chiar În centrul sălii strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bun. Pentru că eu sunt în căutarea unui bărbat căruia îi place sângele. Carmichael își șterse mâinile de halat. — Detective, despre ce e vorba? — Patru crime. De când țineți registrele cu angajări? Sintagma „patru crime” îl dădu peste cap pe Carmichael. În ciuda aparentei sale durități, arăta bulversat. — Dumnezeule! Registrele noastre încep din 1940, dar la Joredco majoritatea angajaților sunt femei. Doar nu credeți... Danny nu credea că Reynolds Loftis și-ar fi murdărit mâinile într-un astfel de loc. — Cred că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ani de zile micile griji și necazuri, îndoielile de dargoste, intrigile copilărești, naivele aventuri, primele versuri furate orelor de curs și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian? Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul ― culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de mușchetar; la fiecare prilej, culoare care a stârnit multe discuții între noi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe neașteptate! Și cum mai aveam numai două luni până la "încercarea cea mare", toți ne puseserăm, cum se spune atât de sugestiv în limbaj școlăresc, "cu burta pe carte" și cu programa analitică respectivă în mînă! Cu toate năzdrăvăniile și aparenta noastră superficialitate, carte știam toți și puteam să facem față cu bine la examene. Materiile principale la bacalaureat erau: Limba și literatura română, Istoria Românilor și Geografia României. Se dădeau lucrări scrise la: Română, Latină și Franceză, examenul fiind eliminatoriu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
questo momento, il generale Mihaloglu pregătește o linie de ofensivă din achingii, dincolo de creasta muntelui. Ienicerii sunt grupați În careuri de câte cinci sute, pe o direcție de atac În diagonală de treizeci de grade față de amplasamentele noastre. - Amplasamantele noastre aparente... Îl corectă Angelo. - Si, commandante. -Atunci să așteptăm desfășurarea de forțe a turcilor. Prea mult timp nu au la dispoziție. Unde se află avangarda lui Vlad? - Nu va ajunge aici decât la lăsarea Întunericului. - Deci Mihaloglu trebuie să treacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
In acest fel, tot serviciul se desfășurase cu gesturi ce păreau sonore și se temeau ca nu cumva vreo mișcare să sune falș, și cina fusese, în adevăr, închinată celor în drept: bucătăreasa, feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ea nimeni și ea părea a nu face nimic ca să atragă atenția. Lui Mini îi răspunsese fără plăcere. Era totuși prea lipsită de orice atitudine pentru a fi sinceră. Dar Mini atunci nu-și dase seama. . . . Așadar, în acea modestie aparentă, Mika-Le medita fapte extravagante. Cam oropsită, dospea ura și ambițiile nemăsurate . . . Avea în înfățișare ceva exotic, discordând cu mediul, dar și rev? vulgar. N-ar fi putut lămuri ce. Fizic și moral. Vocea era vulgarii stinsă, mată .. . dinții lați pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și naive: nimic, acolo, nu încadra acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Or fi crezut nemții că io face cu ochiul stâng, cum credem noi femeile. Lică! Lică! Ești viteaz numai în mahalale!... Nici pentru armată nu mai sunt buni bărbații ăștia! Lina se roși iar. Cum avea fața plină de vinișoare aparente, când se roșea o acoperea cu mici serpentine vinete, grozav de urâte. Mini simți deodată o plictiseală. - Trecem dincolo, propuse. Decorul sufrageriei, care uneori o încînta prin pitoresc și simplicitate, acum îi strecura un fior umil de provincie și mizerie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jur case scunde dar curate, cu grilaj frumos de lemn și pomi în dreptul porților. Un plop înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory. . . - Nu-i nimic! Mini, nervoasă, consultă ceasul. Nu e nimic! repetă. Noroc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
transpoziție a conștiinței. Lenora reacționa logic către sentimente și gânduri pe care le avea despre cele petrecute, așa cum ea le socotea, așa cum nu le putea mărturisi. Pentru ceilalți totul părea absurd. După primele izbucniri neputincioase, în epoca aceea do liniște aparentă, își reculegea probabil necazul, medita mijloacele de a schimba. . . Ce? Ceea ce fusese. Adică ceea ce era iremediabil. Aci era punctul dureros și grav al tragediei. Când omul dă cu fruntea de imposibil, lupta e grozavă, tocmai pentru că e zadarnică. Gândurile se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care-1 făcea automobilul cu care se întorceau, spuse Linei, care picase ca un pietroi pe resorturile perinilor: - E nebună! Drept răspuns, Lina, cu o indignare care părea a nu avea margini, izbucni: - Eliza și iar Eliza! Cu toată lipsa aparentă de legătură a exclamărilor, era între ele un acord perfect. Conducea un mecanic al Gramatulei. Pe Doru îl oprise Lenora de a pleca. - Cum o să rămână Eliza singură?. . . înnopta, firește. Probabil la lumina abat-jour-ului, comedia urma absurdă. Doru dormea în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pierderea acelei așezări, pe care o socotea a ei proprie și dorea totuși nimicirea ei. Ea știa prin ce muncă statornică alcătuise domnia ei voluptoasă acolo. Avea sentimentul unui drept al ei, pe care îl vedea oropsit de alte drepturi aparente. Își pierduse regalitatea amoroasă, dar cerea înapoi munca ei din dragoste. Dezastrul din ființa ei vroia să fie dezastrul a tot ce crease în jurul ci prin amor și ambiție. De când sfâșiase, la plecarea lui Mika-Le, dantela hainei de casă, sentimentul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-l așteaptă. Forțe uriașe, ținute până atunci în ascultare, sunt gata să se dezlănțuie. Dacă degetele lui o vor atinge pe fată, lucrurile se vor desfășura mult mai repede, dar momentul în sine, de o grație rece, de o liniște aparentă, aproape că atinge adevărata încremenire a sincroniei. Timpul din afara timpului, invadat misterios de mirosul acela de ceapă crudă. Pagină separată Pe la sfârșitul Marelui Război, distinsul avocat Pandit Amar Razdan era renumitul autor a peste 276 de articole apărute în diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o legătură aparentă. Ai dreptate! Pran îi aruncă o privire ucigătoare. Ar trebui să-i mulțumești lui Dumnezeu, îi sugerează el. Îți dă o mare șansă. Își dă ochii peste cap și se aruncă în praf. Apoi, cu o mișcare sinuoasă își lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să încălzească cu pasiune cadavrul său ... înghețat. Cât se poate Cum să intri în opera unui poet? Pentru a-l înțelege trebuie să-l surprinzi la nivelul artei pe care o exercită, să-l vezi amestecând, într-o frumoasă dezordine aparentă care nu este decât o ordine paradoxală, dar construită, teme pe care le tratează în felul său propriu... a-l înțelege înseamnă a te apropia de el, atât cât se poate... Cum să intri în opera unui poet?... Poveste Zbaterea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de primăvară E frig acum, dar câteodată aud cântând o interpretă; e primăvara ... cam discretă, cu voce stranie, sedată. în zbor angelic de egretă recheamă tot ce-a fost odată, dar amintirea e ciudată și însuși timpul o regretă. Sub aparenta frenezie, când toate cântă în natură, eu scriu, robit de poezie, cuvinte smulse sub tortură și pun o grea anestezie de primăvară-n semnătură. într-adevăr ... Ce să mai zic ... într-adevăr mi-e dor de tine și de noi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să monologheze. Creator ori nu, omul rămîne un creat. În răstimpul milioanelor de anotimpuri necesitatea i-a format nu numai condiția fizică, ci și una sufletească: fără protejarea ei, schimbările îl împing în prăpastie. Picasem la Goilav fără un motiv aparent și nu aveam starea necesară să-i urmăresc filosofiile. Orgoliul mă îndemna însă să nu scot o silabă. Numai bătrînul vorbea. - Ca să rezolve nedreptățile acumulate, după revoluție statul și-a făcut un buget unic din care a asigurat salarii tuturor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
locuința lui și ascultă poveștile pe care le auziseră vasalii săi despre plecarea lui Mitsuhide. Și își dădu seama că situația era suficient de complicată pentru a nu putea rămâne neluată în seamă. Ascultând diversele versiuni ale povestirii, reconstitui motivul aparent al plecării neașteptate a lui Mitsuhide. Se întâmplase în ziua sosirii lui Ieyasu. Fără a anunța dinainte, Nobunaga fusese în control la bucătării. Era în anotimpul ploios; orașul Azuchi era încins și sufocant. Mirosul de pește crud și zarzavaturi conservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]