2,718 matches
-
regale trecuse sub o altă conducere, principalii reprezentanți ai criticii românești începuseră să fie din ce în ce mai puțin solicitați; chiar o revistă ca Vremea, devenise Vremea războiului, Adevărul literar și artistic fusese suspendat, Universul literar se aliniase spre dreapta, Luceafărul de la Sibiu aplauda, deși confuz, literatura de război. Convorbirile literare agonizau, Ramuri-le lui C. Șerban Făgețel deveniseră o revistă izolată a Olteniei"56. Se remarcă însă preluarea de către Kalende a rolului jucat de Revista fundațiilor, faptul că un rol important încep să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care păstrează sau capătă tocmai prin acest procedeu întreaga încărcătură semnificantă a poemului: "Pe lac/ Umbra mea se vedea/ Foarte limpede/ Și eu îmi implantam lopata/ Drept în ochi/ Apa părându-mi mai adâncă acolo/ Pe mal lumea începuse să aplaude/ Căci barca mea o luase cu mult/ Înaintea celorlalte." (Natație). Metafora se păstrează și în poezia contemporană numai că este deposedată de rolul de axă a textului poetic și se operează o schimbare la nivelul finalității utilizării sale, astfel, remarca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a urat: „Să trăiască!” ori, cu familiaritate, „Să trăiești!”. La întîlnirile cu publicul, n-a fost aclamat niciodată precum Goga, Minulescu, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu și alții. Sau, mai încoace, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. A fost aplaudat viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mulțumească pentru „medalie” („20 de ani de la înființarea Centrului Internațional de Cultură «George Apostu»”), d-l Mihai Cimpoi a anunțat două lucruri: primul că fiul lui s-a căsătorit cu o fată din orașul nostru (cîteva persoane din sală au aplaudat) și al doilea că a venit cu o comunicare despre „Bacovia și Nietzsche” (sala a tăcut, de teamă ca nu cumva s-o citească). Am să mai adaug deci, în studiul meu, un nume pe lista celor cu care poetul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
artă. Cahan ne-a luat, așa cum putea să ne ia, unul câte unul ori în grup, la cafenelele unde tema se dezbătea la fiecare masă și în teatrele unde publicul era împărțit: partida realistă fluierând o piesă romantică, și romanticii aplaudând din răsputeri și luptându-se pentru ea din când în când cu pumnii și unghiile. A fost un fenomen remarcabil, o mulțime de mii de oameni luptându-se pentru o problemă a artei ca sălbaticii așa cum alți oameni s-au
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mare documentarist, dar și o figură deja familiară a acestui festival de la Sibiu. Filmul Miina! este al cincilea cu care participă la acest festival. Miina a avut un mesaj pe care a ținut să-l transmită și care a fost aplaudat de publicul prezent: "Transmiteți fermierilor români să nu accepte să intre în UE, pentru că reglementările agricole ale UE sunt un adevărat IAD"365. Iulia Blaga încearcă să zugrăvească Lumea în povești mici și mari. În acest articol este menționat Festivalul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lor. A participat o echipă mare de la spital, în care erau toți doctorii de la oncologie, plus directorul. Au fost și multe vedete (actrițe sau prezentatoare de tv). Însă poate cel mai impresionant a fost sprijinul oamenilor din oraș, care ne aplaudau, ieșeau în balcoane sau în curți și strigau «Go, girls, go!»“. Pe drum, mai povestește Alexandra, zeci de mici magazine și cafenele, deși nu erau sponsori oficiali, i-au servit cu limonadă, cafea, ciocolată, apă. În curți, la geamuri, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
adaos proletcultist de abjectă calitate a muzicii țigănești, iar muzica lăutărească pierde tot mai mult teren din cauza manelelor, care nu ne aparțin“. Nu o dată, directorul Sibiu Jazz Festival a luat atitudine împotriva manelelor, de la microfonul de pe scenă. Și a fost aplaudat frenetic. Combinații interesante Sibiul Jazz Festival este singurul festival din România membru al European Jazz Network. Staff-ul oficial a fost recent invitat la Bremen, la un congres. „Dimineața este congresul, iar seara «congresul dansează». Acum doi ani am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Ion și (Plictis) și Inspirație - și un documentar, Murind pentru Madrid (despre un colectiv de dansatori de muzică populară din Ungheni care, în 1986, în schimbul unei deplasări la Madrid, acceptă să concerteze la Cernobâl). După succesul de la ICR (s-a aplaudat îndelung), l-am întâlnit pe Igor Cobileanski într-o cofetărie. Insistând că va fi „laconic și cât mai puțin superficial“, acesta a făcut, de fapt, ce știe să facă mai bine: a spus povești. Demente, contagioase, nenumărate povești (și folosind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
existența unui astfel de public, care să conceapă evenimentul drept un act de justiție. Cuvintele pastorului exprimă clar, cum ne amintim, poziția sa personală cu privire la tragica întâmplare, iar dezaprobarea sa oripilată a evenimentului exclude, cu desăvârșire, "pe cel care ar aplauda evenimentul"144 din rândul publicului pe care, prin adresa sa, Chapman alege să îl includă în actul său discursiv. Pe de altă parte, constată Black, Chapman "repudiază explicit"145 al patrulea tip de reacție la eveniment. Chiar dacă pastorul are în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
președintelui din 3 noiembrie 1969, iar această alegere a lui Richard Nixon, zice Hill, indică faptul că nimic din toate aceste noi date istorice nu a afectat în mod suficient de însemnat grupul său țintă; discursul președintelui "ar fi fost aplaudat [...] în secolul al XIX-lea"266! În ce privește ethos-ul președintelui american, așa cum îl exprimă discursul său, Forbes Hill consideră că acesta este strâns legat de alegerile lui Nixon în ce privește structura de valori de la care se revendică, împreună cu publicul căruia președintele
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
la acest nivel și că mai bine rămân simplu procuror de caz, fără a fi obligat să interac ționez zilnic cu dânsul. După aceea, l-am văzut la acea manifestare organizată de PDSR, surprins de presă, cu gura deschisă și aplaudând. A fost numit „procurorul aplaudac“. — Deci, ați simțit că libertatea procurorului era mai mică decât înainte și ați preferat să deveniți simplu procuror? Sau de ce ați făcut asta? — Am văzut gesturi clare de intimidare a justiției, care erau mult mai
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
să facem în momentul de față uniunea cu Partidul Democrat“? V.S. Jos pălăria! Înseamnă că ceea ce am dorit s-a făcut, și din acel moment... R.T. Da, dar dumneavoastră rămâneți pe margine, la aplaudat. V.S. Și care e problema? O să aplaud din afară. Dar ce fac de patru ani, domnule Turcescu? R.T. N-o să vă mai intereseze să intrați în Partidul Național Liberal în acel moment? V.S. Dacă o să mă primească, bine, dar eu voi fi mulțumit dacă PNL, chiar fără
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
rămâne doar propria lor conștiință, în caz că o mai au. Filmul Piața Universității 1990, realizat de Sorin Ilieșiu, Stere Gulea și Vivi Drăgan-Vasile, a înregistrat pe peliculă figurile a o serie de bucureștence înminunate de sosirea în trombă barbară a minerilor aplaudați cu entuziasm. Nici minerii nu vor putea fi inculpați altfel decât prin liderii lor care i-au adus la București, ațâțându-i împotriva presupușilor destabilizatori ai ordinii feseniste și iliesciste. Dar ceilalți pot fi inculpați. Dacă există conștiință morală, rectitudine
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mulțumind. Întreruptă, muzica a trebuit să fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială era, după obicei, aplaudată de trei ori, în timp ce titanul simfoniei a obținut cinci valuri de aplauze. Compozitorul trăia cele mai fericite, cele mai solemne clipe ale existenței sale. Munca lui de ani și ani, în care s-a zămislit mărețul monument al artei muzicale
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
încheiat prima parte a concertului cu „clasicii contemporani“ Steve Reich și John Adams. A doua parte a bucurat fanii celebrei suite Requiem for a Dream, iar recitalul s-a terminat cu o compoziție iugoslavă care relua teme balcanice. Publicul a aplaudat în picioare și a cerut revenirea pe scenă a cvartetului, iar bisurile au fost Doina din Clejani și Death Is the Road to Awe (melodie obsedantă și angoasantă de pe coloana sonoră a filmului The Fountain). De data asta, Kronos Quartet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Nina Cassian, Adam J. Sorkin, Sharon Mesmer, Corina Șuteu, Silvia Rogozea, Cristi Neagoe, Oana Radu și, foarte răcit, subsemnatul. Jazz pe românește cu saxofon american în Auditorium A doua lectură a avut o audiență mai degrabă românească. Mult mai liniștită, aplaudând ordonat după fiecare text. Interesată mai degrabă de relația noastră cu conceptele tradiționale ale poeziei. O parte dintre americanii care au venit la seara de poezie de la Sala Auditorium a ICRNY erau dintre cei pe care i-am cunoscut la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
binoclu, către scenă Ne plasăm strategic între o ambulanță și două toalete ecologice. Dacă ne străduim, vedem ceva-ceva pe ecrane. De auzit însă, nu auzim aproape nimic, deși suntem relativ aproape. Ne bosumflăm toate, Magda avea chef de dans, Anca aplaudă ironic. În jur, oamenii stau de vorbă, par ieșiți în oraș la promenadă și opriți ca din întâmplare să vadă ce se întâmplă. Mai întreprinzător, un domn și-a luat cu el binoclul și îl împrumută binevoitor vecinilor. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
duo-ul Monica Petrică & Răzvan Mazilu, ca în sufrageria plină a mamei când odrasla e chemată să arate repede și înghesuit ce știe să facă mai bine, deși această perspectivă asupra situației ar putea fi chiar salvatoare). S-a mai aplaudat sporadic. La mesajele scurte, la obiect și de mare bun-simț ale câștigătorilor absenți: Andrei Codrescu (mesaj scris, citit de Victor Rebengiuc, putea fi mai lung totuși) și Cristian Mungiu (mesaj video, concis, perfect). Ritmul serii (alert, ok) a fost nuanțat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
adică în acel costum alb, cu pantalon mulat și strâns cu elastic la călcâie. Acest Iisus cehesc stătea suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
călcâie. Acest Iisus cehesc stătea suspendat într-o hală, unde în stânga și în dreapta erau proiectate pe ecrane enorme, lunguiețe, stadioane cu spectatori amatori de fotbal, care huiduiau, aplaudau, înjurau etc. Găselnița era interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un album acasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
ochelarii pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante cu ghiuluri și mustăcioară“ (corect, Robert), care începe să cânte înfocat. Nu înțelegem decât că din dragoste se poate muri oricând. Aplaudăm, aplaudă și ceilalți, apoi, de la altă masă, înaintează spre chitariști o doamnă coaptă, vopsită blond, cu pantaloni și sacou negru, care mie-mi pare că seamănă cu mătușa Fira de la Beiuș. Dar când se jeluiește despre despărțirile timpurii cu glas gâtuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
către spartul târgului iese dintre tingiri și bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un chef într-o familie de vis, în care, iată, ne simțim adoptați. Ciocnim pahare, cântăm, râdem, aplaudăm, ne îmbrățișăm. Doar chelnerul tuciuriu stă încremenit lângă pult ca un sfinx și privește mut scena. Când plecăm, spre miezul nopții, ne spune în franceză că așa ceva n-a văzut niciodată. Iar în final, de adio, Maria do Carmo și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și Luminița Gheorghiu în rolurile a doi părinți care încearcă să comunice pe mess cu fiul plecat în America, Fatza... e un filmuleț bine făcut despre inadecvarea noastră înduioșătoare la noile coduri de comunicare. S-a râs și s-a aplaudat, dar zâmbetul a înghețat instantaneu, odată cu primele cadre din Funny Games U.S., remake-ul lui Haneke la propriul film, făcut în Austria acum 10 ani. Povestea e simplă (înfiorător de simplă): o familie aflată în vacanță e sechestrată, torturată și ucisă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]