2,797 matches
-
Loghin, Istoria literaturii române în Bucovina, 1775-1918 (în legătură cu evoluția culturală și politică), Cernăuți, 1996, p.184. footnote> . Dar aceste neajunsuri erau tocmai rezultatul modului în care era privită și prezentată limba română în societatea bucovineană. Și cei mai aprigi susținători ai cauzei românilor din Bucovina aveau studii temeinice în școlile germane. Fiii patriarhului boierimii bucovinene, Doxachi Hurmuzachi, Eudoxiu, Gheorghe si Alexandru Hurmuzachi, au făcut studii juridice, istorice și politice la școala vieneză, dar, reveniți în țară, au purtat cu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
superlativ relativ al unui adverb: (59) echipa cea mai prost clasată (Antena 3, 27.X.2007) cea mai grav afectată (Prima TV, 2.XI.2007) este femeia cea mai puțin senzuală din lume (Antena 3, 27.X.2007) cea mai aprig lovită de... (TVR 1, 14.V.2008) formația cea mai bine clasată din România (N24, 2.V.2008) este cea mai bine plasată (N24, 9.V.2008) capitala provinciei, cea mai greu încercată de... (N24, 20.V.2008) Asta ar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
zisă „naștere” vor fi bucuroși de ea, Îți vor mulțumi?! Ia să luăm un exemplu: să zicem că Îl „parașutezi” pe unul, un suflet, ca să-i zicem așa, În Sudan, Congo sau Burkina Faso, unde „are de ales” Între o foamete aprigă sau războiul decimator Între triburi; crezi că acest „suflet” Îți va fi recunoscător? Sau cei pe care i-ai aruncat - să luăm exemple mai „grandioase”, exemple istorice - În Evul Mediu, Într-o cetate asediată luni de zile, În care oamenii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noastre citați mai sus, la care, pretinde D-sa, avea tot dreptul. Posibil, dar... ce legătură au toate acestea, strict private și Îngust biografice, cu „falsa ierarhie de valori” instaurată sub comuniști?! Grigurcu se face, de aproape două decenii, mentorul aprig, aproape nenuanțat, al acestei „morale revendicări”, susținând-o pe dna Monica Lovinescu de la Paris, care, după o fructuoasă carieră radiofonică, a debutat la București, În senectute, cu o serie de „amintiri” sau ”cronici” de la Europa Liberă, unde imixtiunea politică - sub
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a receptat în mod indirect, prin intermediul altor creatori români ce au purtat cu sau fără voie, în creația lor pecetea gândirii eminesciene. În acest moment în care în cultura română se fac auzite și încearcă să se impună tot mai aprig idei și tendințe care nu au nimic de-a face cu spiritul poporului român, (dacă nu sunt chiar de-a dreptul antiromânești), o astfel de carte ce ne trimite cu grație, dar în același timp cu fermitate la sursele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de o poziție geografică prielnică, ne-am fi debarasat de acest temperament cuminte și am fi devenit barbarii lumii. Așa nu ne-a rămas decât opțiunea de-ai înjura pe unii și a cerși de la alții. Ceea ce condamnăm cel mai aprig, Occidentul și Orientul, slujim și dușmănim cu cea mai mare înfocare în același timp. "Rusia și-a întins "brațul lung" asupra Basarabiei când numai partea de sud era cunoscută sub acest nume, încă din 1806, obținând-o prin fraudulosul Tratat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zilele noastre un institut sau o catedră Eminescu), amplificat pe fundalul deromânizării, a prigoanei naționaliștilor. Iar Theodor Codreanu e răspicat: mitul Eminescu, "cel mai important mit cultural românesc" este un mit viu, nu o mistificare. Ciclic repus în discuție, contestat aprig, mitul Eminescu se revigorează. Dar "lupta" cu mitul eminescian are deja o istorie. Nu e aici locul de a o depăna. Faptul că noile generații pun sub lupă opera eminesciană refuzând bombardamentul encomiastic nu e, în sine, condamnabil; dimpotrivă. Prejudecata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lorga, vorbind despre "nepăsarea" lui Eminescu a fost prompt taxat drept "călău". Am invocat numele criticului de la Sburătorul fiindcă o afirmație lovinesciană va face carieră. "Cultura ardeleană nota Lovinescu era clădită pe un neadevăr". Dar folositoarea minciună ardeleană va genera aprige controverse și va isca patimi nedomolite, angajând două filosofii de viață, implicit două programe culturale în conflict. Pe de o parte, literatura luptătoare, civismul, pedagogia națională așezată sub semnul urgenței, militantismul care nu putea acorda prioritate rigorilor estetice; pe de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care mă satisface total". Curios, la prima vedere, ne apare faptul că nu sunt evocați aici acei guru din liceu (profesori de literatura română) care să-i provoace și să-i dirijeze lecturile. Mai mult autodidact, aflat mereu într-o aprigă luptă cu sine, el are datorii puține, abia întrezărite aici: Mihai Patrichi, pedagog la internatul liceului, care l-a ajutat să gândească independent, Sandu Tzigara-Samurcaș care l-a îndemnat să redescopere calea credinței sau prof. I. Sârbu cu care își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum. Se pare că așa dictează vremurile în/prin/sub care trăim ori trecem. De aceea autorul s-a decis să rostească adevărul în chip cronicăresc, urmărindu-l aprig și nesmintit până în pânzele albe, cum se spune, până la rădăcinile lui naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă, la președinție, printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demografică normală, în măsură să asigure stabilitatea și armonia organismului statal. Din păcate, în ultimele trei sute de ani de istorie, inclusiv clipa prezentă, autonomia și, mai ales, autohtonia au fost doar excepții, și acestea de scurtă durată: domnia lui Cuza, aprig hulită de "periferici" în asociere cu "dizidenții" (virusați și virusabili, ca "oameni recenți"), apoi scurtul segment de două decenii dintre cele două războaie mondiale, ponegrit de asemenea, de extrema stângă în competiție cu extrema dreaptă. Așa a fost favorizată la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
represivă de o forță și anvergură pe care nu o anticipaseră promoțiile anterioare. Se mai înțelege din această carte, surprinzător de unitară și organică, că textele, adunate și organizate cu o atentă știință a dozării argumentelor, constituie un avanpost în apriga bătălie purtată în numele filosofiei creștine transmoderne pentru apărarea adevărului (ce nu poate fi nici multiplicat, nici falsificat), pentru apărarea valorilor tradiționale și naționalismului în fața agresivității nocive a minorităților (de orice fel) pe fondul ascensiunii markismului cultural emancipat în corectitudine politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și agită spiritele. Ceea ce înseamnă că poetul național, cel care a recuperat pentru literatura română "romantismul înalt" nu are un rol muzeal și este, indiscutabil, mai mult decât un brand cu care ne fălim ori, dimpotrivă, pe care îl contestăm aprig. Bibliografia eminesciană se îmbogățește vertiginos, campaniile de resemnificare (de pe baricade adverse) nu fac decât să mențină treaz interesul pentru operă și om. Această revigorare, pe măsura schimbării orizontului de așteptare, se datorează atât ideației (reverberațiilor) operei cât și ofensivei documentariștilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rectificatoare", cu țintă biografică, expediată în rizibil de unii comentatori, așezată sub semnul "stupizeniilor" și "elucubrațiilor" de către alții, se vrea, de fapt, un demers demistificator, propunând adevărata demitizare a genialului poet-gazetar. Să fie vorba de o teorie prefabricată (cum zic aprigii contestatari), într-o epocă în care depune mărturie însuși Titu Maiorescu în a sa Istorie contimporană abundă intrigile și cabalele? Sunt toate aceste ipoteze de lucru simple "aberații" ale secretomaniei, "fără suport documentar credibil", dincolo de limita plauzibilului, rod al unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doi-trei, sau este un vis al celuilalt, tînărul prin somn cu capul în șoldul meu, mîinile împreunate pe piept, lasă să-i lucească unghia în sus, ce rămîne al tău din vis, trenul, ori ce? ora 0,50 cei mai aprigi fani ai textului trei agenți de ordine, agenți FGM, FGM e liniște! conform reclamei, și un soldat în termen la jandarmi te îndreaptă de pe mîna mea, veniți în centrul oglinzii concave la proiectul de focalizare per speculum in aenigmate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
națiunii. Inclusiv I. Ursu, câteva pagini mai încolo, cade în cursa excepționalismului românesc: Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. Istoria Românilor poartă marca unui șir de suferinți și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de analiza comportamentului electoral și de participarea electorală [Rose 1974; 1980]. Dreptul la vot Votul este un act relativ simplu. Aceasta afirmație nu trebuie totuși să ne facă să uitam că extinderea sufragiului s-a înfăptuit, de obicei, în urma bătăliei aprige dintre cei care dețineau puterea politică și cei care o sfidau din interiorul clasei dominante și din afara ei; că ritmuri și cadențe diferite au însoțit procesul de democratizare electorală și crearea unor structuri de partid și instituționale, în măsură să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
iritat de prezența Securității. Am mai auzit lucrul acesta în niște interviuri cu foști lucrători ai Securității care erau puși pe urmele sale. D. T.: Era iritat pentru că mama lui în primul rând a pus pe urmele lui un control aprig și permanent. Toate mișcările lui erau controlate, omul acesta nu a avut libertate. A avut evadările lui, pentru că după episodul cu Donca cred că el a avut și o cădere psihică. Și de acolo și paginile din cartea lui Pacepa
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
mărturii fizice a trecutului evreiesc al orașului, ca și cum, sub bolta cerului invadat de stele în nopțile de vară asaltate de miresme amețitoare ori în nopțile de iarnă albite de viforul înzăpezirilor alternând cu sclipirile copacilor înmărmuriți sub prigoana unui ger aprig, nicicând pe aceste meleaguri nu se înălțau rugăciunile evreilor și psalmodierilor melodioase ale copiilor care memorizează aspectul și denumirea literelor din alfabetul ebraic la vârsta de trei ani... Dar în anii când destinul m-a purtat pe alte meridiane îndepărtate
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
timp de ger și pe timp de arșiță străbăteam distanțele pe jos ca să economisim câțiva lei cât era prețul unui bilet de tramvai. Anul acela la București s-a remarcat printr-o iarnă lungă și grea, cu zile de ger aprig alternând cu mușcăturile crivățului biciuitor care umpleau până la refuz cupa suferințelor noastre. Dar mai aveam și alte necazuri, ca de exemplu porțiile sărăcăcioase de mâncare cu gust anodin de la cantină, care erau micșorate pe zi ce trecea, iar anumite produse
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
perioade, în viața evreimii române (1919-1944), de o intensitate necunoscută înainte în ceea ce privește implicarea lor în structurile economice, sociale și culturale ale țării. În același timp însă și în mod paradoxal, acest proces de integrare se desfășoară la umbra intensificării unor aprige tendințe politice antievreiești (promovate de mișcări și partide politice precum Garda de Fier și Partidul Naționalist Democrat Creștin al lui A.C. Cuza) care conduc, spre sfârșitul perioadei, la marginalizarea civico-politică cvasi-totală și la exterminarea fizică a unui număr important din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fasolele erau utilizate cu mult mai rar decît în familia noastră. În plus, consideram că ei erau poporul și noi... dușmanii. Prin urmare, aveam o motivație puternică să tînjesc ca și eu să fac parte din popor și să devin aprig propagandist pentru noua ordine instaurată după război. Doream ca poporul să fie stăpîn pe toate și în cel mai dorit caz, să nu aibă nimeni nimic. Adică să crape toți de foame, nu numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
peste umeri și să facă decolteul exagerat de mare. Pedro o compătimea. Știa că unele turiste, mai coapte, vin pentru... unele prostii. Se spunea chiar că plătesc foarte bine, dar el nu era interesat. Avea casă, familie și nevastă tare aprigă și dispusă la nebunii mai tot timpul. Totuși, Wilma nu era așa de coaptă și arăta trăsnet. Cînd termini treaba? întreabă Wilma. Mai spre seară, spune incolor Pedro. Nu știa că răspunsul său a fost înțeles ca o consimțire de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru șobolani, pentru fel de fel de plante și pietre. Ieșind în stradă mă simt răcorit și amintirile mă năvălesc. Îmi aduc aminte de alte vremuri, cînd amicul meu, finuțul meu, cel care mi-a fost tovarăș un timp și aprig dușman apoi. Dar în perioada cît am fost umăr la umăr eram puternici, eram o forță, eram niște oameni de care se vorbea numai de bine. Apoi el a devenit un rătăcit, un tîrîie picioare prin politică și un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el, când era cazul, cu sfială, dar el parcă nici nu ne vedea. Nu era simțit ca director. De aceea, poate, adevăratul director al școlii noastre părea a fi doamna Averescu. Femeie mai mult măruntă decât voinică, cu trăsături aspre, aprigă, fâșneață, nu ierta nimic. La mulți ni se părea « dracu‟ în carne și oase », sau, mai bine zis, drăcoaică pur și simplu. Dar, trebuie să recunoaștem, dragă prietene de demult, că dacă unii dintre noi au ajuns ce au ajuns
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]