26,366 matches
-
-l puse puțin mai apoi în plasa ce i-o ducea Virgil. Bărzăunul se pregătea tocmai să înceapă din nou poanta pe care voia s-o spună de cînd venise, dar fu întrerupt de Nuțu: Nu plecăm, fr-fr-fraților? Că ne-apucă a-amiaza aici! Plecăm, plecăm! spuseră cu toții în același glas și porniră plini de voie bună. Ilinca fu pusă în gardă cu povestea cerbului din pădure, ceea ce motiva lipsa din grup a lui Tomiță. Uite-așa începu expediția la Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el. Lasă-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sînteți de-o vîrstă cu babele?... Am glumit și eu, crezînd că am cu cine, asta-i!... Și, dacă nu vă convine prezența mea, mai bine mă întorc acasă ! Nu credeam că am de-a face cu niștee... Nu mai apucă însă să spună cu ce fel de "niște" are de-a face. Hotărît să se întoarcă, făcu cîțiva pași îndărăt. Cînd trecu pe lîngă Nuțu, se feri puțin în lături, dar se împiedică de ceva și începu să se clatine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care o luau lucrurile. Hotărîm pentru altă dată, cînd să venim numai pentru păstrăvi și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răspundă măcar de data asta ca oamenii, a strîmbat buzele ca și cum ar fi băut zeamă de aguridă, apoi așa, tam-nesam, mi-a spus: Nuțu ăsta al lui Răstoacă e tare trăsnit!... Auzi tu la el, dom'le, ce s-a apucat să facă! Dar ce-a făcut? m-am arătat eu curios. Eh! se strîmbă Vlad și mai tare, zi-i lume și pace. Și porni de lîngă mine lăsîndu-mă total nedumerit. Urmărindu-i statura înaltă și slabă cum se depărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
altfel ar părea și mai prost! Bineînțeles că asta e-o răutate de-a Bărzăunului, cu care eu personal nu-s de acord întru totul și chiar nici n-am vrut s-o mai fac știută, dar, uite, m-a apucat și pe mine ciuda pe Nuțu. Auzi tu minte la el! Văzînd că nici Vlad, nici Ilinca, nici Virgil și nici chiar Bărzăunul nu mai dau vreun semn de viață, a spus doctorului de la dispensar, lui Pompiliu Stănescu, despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deși cam tăcut din fire și total afon, abia reușise să se oprească din interpretarea unei arii din "Nunta lui Figaro". Eu am spus mai de mult căă..., începu iar Nuțu cu o voce moale și speriată, dar nu mai apucă să termine. Cum, mă piftie, tot tu cu gura mare? se răsuci spre el Nicanor. N-ai zis tu c-ai fost la peșteră și că știi drumul? Am z-z-zis, dar n-ați vrut să vi-l a-arăt atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcu un semn cu capul spre Nuțu. Du-te tu și adă canistra, Nuțule, se rugă de data asta domnul Nicanor, că ție-ți vine mai ușor. Tu ești băiat drăguț și... dacă te duci, îți dau... Dar nu mai apucă să spună ce anume îi dă, pentru că Nuțu cu ochii mari, deschise gura de parcă ar fi vrut să înghită un bostan și mai mult scînci vorbele decît le spuse: Nici dacă mă t-t-tai nu mă mai duc în p-p-pădure! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii tuturor și să-l mănînce singur, pentru a le da tovarășilor săi de drum o lecție de cum se plătește neomenia. Dar n-apucă să se dezbrace bine, că se și pomeni lîngă el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam și eu, vorbi mai moale Ilinca, uitîndu-se întrebătoare spre Bărzăun. Ba nu-i deloc bine! sări iar Bărzăunul. Voi nu vedeți că faptu-i consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei, lucrurile luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît de mult de Ilinca și de Bărzăun să i se ofere și lui această plăcere extraordinară, încît Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
harta proiectată pe ecranul din laborator, intră Ela cu bolul de cafea urmată, spre disperarea ei, de către Robo. Ela, asistată de către Robo, servește cafeaua. Aurora: Aha, ce aromă... Robo: Fiartă... Profesorul: și gustoasă. Robo: Dozată. Aurora: Robo, dar te-ai apucat serios de bucătărie?! Ela furiousă: L-am pus să spele vasele, a spart căteva farfurii; am renunțat la ajutorul lui, dar a tras cu urechea. Eu, cănd fac cafeaua, cănd gătesc vorbesc cu apa, cu cafeaua, cu supa, cu borșul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
special combinat cu o pastilă de oxigen. Am provizii suficiente. Cosmos funcționează cu energie cosmică pe care și-o procură singur. Profesorul: Hidrogen și oxigen?! Sunt elemente de bază ale vieții pe Pămănt pentru căteva milioane de ani, cine-i apucă. Așa că avem rezerve de hrană. Evelin: Dacă o să le consumați în ritmul de astăzi, n-o să vă ajungă nici pentru o sută de ani. Cei prezenți se privesc ușor uimiți de afirmțiile lui Evelin și zămbesc. Profesorul: Atunci, omul nu
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
își va relua evoluția. Profesorul: Una dintre cele mai mari Agenții Spațiale ale Terei a trimis un robot care a aselenizat pe Marte. Și primele date transmise pe Tera confirmă ce spui: robotul deja a transmis fotografii și s-a apucat de săpat în sol și la analize, pentru a descoperi eventuale elemente care ar fi putut să susțină eventual cândva viața. Robotul minune a fost lansat în 2011, ora Terei, și a ajuns pe Marte după ce a parcurs 570 de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să spun oamenilor la conferințe? Profesorul: Păi îi asiști pe Adam și Eva iar la conferințele tale, însoțit de mine sau de Aurora, spui tot ce ne ai spus nouă despre Pămănt, viață și Univers. Aurora: și între conferințe ne apucăm să scriem o carte despre adevărul fantastic al Pămăntului și al Universului și, cu acordul tău, despre vizită, experiment. Totul povestit de un extraterestru?! Evelin: Crezi că va interesa pe cineva? Aurora: Conferințele ne vor lămuri. Profesorul: Stați, mai există
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
urgent să nu devină cangrenă și mai gravă! Aurora: Natura va reacționa violent: inundații, cutremure, erupții vulcanice, furtuni violente, tot mai dese și devastatoare. Profesorul: și, uite așa, în loc să ne ocupăm de sănătatea Pămăntului, deci și a omului, ne-a apucat isteria profețiilor: intrați în buncăre, vine cometa Elenin! care distruge viața Pămăntului, îi poate schimba polii și axa de rotație care îl scoate din Sistemul Solar și-l aruncă în haos unde îl va înhăța o Gaură Neagră, gunoierul Cosmosului
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
sich) rămâne incognoscibil. Și tot atât de necunoscut rămâne și sufletul, interioritatea noastră: "A te cunoaște pe tine însuți, este lucrul cel mai dificil", spunea încă în zorii filozofiei grecești, Thales din Milet. Nu putem afla limitele sufletului, pe ce drum am apuca, atât de adânc ele se afundă", afirma la rândul său Heraclit din Efes. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a spus de la Marc-Aurel la Eminescu, trupul este un străin în care a fost captată conștiința, spiritul. b
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cuvinte dubioase, tocând nu știu ce povești, analizând frustrările mamei de scriitoare ratată, vezi Doamne din cauza lui tata, că n-a înțeles-o, nu că n-avea ea simț practic și nu se ținea de nimic din toate de câte s-a apucat... Ca și Alex, de fapt. Bine, el a trântit o serie de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
câte s-a apucat... Ca și Alex, de fapt. Bine, el a trântit o serie de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece chestii... Și mi-i aduc aminte, pe amândoi, după ce a murit Hoașca. Doamne, ziceai că nu-s adevărați! Se purtau de parcă femeia aia lăsase în urmă comori, nu alta. Se extaziau pentru câte-o râșniță de-ale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
De altfel, el nu s-a întors în patrie decât atunci când a îmbătrânit. Ocazional, îmi verific cele trei (patru, de curând au devenit patru) inbox-uri în care nu se întâmplă nimic. Îmi trăiesc voluptuos existențele imaginare. În gând, m-am apucat de fumat. În gând, m-am lăsat de băut. În gând, nu am ticuri. În gând, scriu. Mi-e foame. Mi-e foarte foame. 2. Ema. Schița 1 Portrait of the Queen Recluse Etajul 10. Vizavi de supermarket. Stație de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
felul meu. Ah, momentele astea de pauză, când râzi un pic forțat, un pic încurcat și pe urmă te trezești că nu mai știi ce să spui. Oribil! — Mulțumesc. — Pentru? — Pentru c-ai venit. Pentru mail. Pentru folder... M-am apucat să-l citesc. E... e ceva. Da, e. — Mă gândeam... Uite o cum își îngustează ochii... Face așa din momentul în care i-am zis că m-am apucat să citesc. Ca și cum mi-ar spune „da’ ce naiba ai făcut până
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Pentru? — Pentru c-ai venit. Pentru mail. Pentru folder... M-am apucat să-l citesc. E... e ceva. Da, e. — Mă gândeam... Uite o cum își îngustează ochii... Face așa din momentul în care i-am zis că m-am apucat să citesc. Ca și cum mi-ar spune „da’ ce naiba ai făcut până acum?“ Uite c-am făcut. Nu-i treaba ei. Întotdeauna mi-au fost antipatici oamenii care se cred mai deștepți decât alții. Îi înțeleg, dar îmi sunt antipatici. — ...că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poliță. — O să uit rețeta, mormăi Ivan. N-o s-o uiți. Palma ei, mică, un pic aspră, i se opri o clipă ușor pe umăr. — Alioșa, lasă degetul! Ivan, în jumătate de oră deschidem. Îl duci tu sus? Trebuie să mă apuc de pâine. — Da, sigur. Deja am început să uit..., făcu el, urcând fără chef scara înapoi spre etaj, cu copilul sub braț, molfăind o mânuță plină de salivă. — Flan cu muștar și mușețel!, strigă ea binedispusă în urma lor, și poate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alunecă în lături. Tariq așteaptă. Pielea lui e plină de zbârcituri și afundată în ciupituri de vărsat. Ahmet atinge podeaua cu fruntea și așteaptă și el. Răcne tele. Furia. Spaima. Goana. Așteaptă muțenia femeilor cu ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fost frumos, într-un fel, dacă nu ar fi trebuit să am grijă și de ea. Problema mea a fost ea. Ea, mama mea. Mama mea fermecată. Ma-ma. Care-și găsea, săptămânal, alt talent. În perioada aceea s-a apucat de dans. Echipată cu un chignon auster, legat cu panglică roz-pal. Era desăvârșită. În luni de zile a căpătat o grație, o siguranță a mișcării, o ținută eterică, ireală parcă... era ca și cum ar fi dansat dintotdeauna. O femeie care născuse
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]