2,862 matches
-
distinse * pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare preț or fi fost. Levy murmură în barba pe care și-o ridica[se] cu mâna la buze. Pe uliță nu era nimeni. Luna apusese, părea că inima nopții își scursese sângele luminos, căci era întuneric... Cercă dacă ușa-i bine închisă, întinse o cergă veche peste mort și se culcă. Dar numai ațipea și nu putea dormi. El se zvârcolea în pat și din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ale mahalalei jidovilor. Dar drumul nu și-l greși. Ajunse la un loc gol, între murii cetății Sucevei și murii închisorii. În acest loc nu puteai ajunge decât prin cărăruși strâmte și treceri printre case, de puțini cunoscute. 3. Luna apusese și tânăra evreică ședea în fereastă și se uita în noaptea neagră, umbra urieșas [c]ă a închisorii ei dispăruse și lumina de stele era slabă. Fața ei albă lumina ca a unei moarte din granitul sur al ferestei închisorii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de regim comunist, puținii supraviețuitori ai elitei economice și politice a societății românești presocialiste păreau, în opinia publică, a fi dispărut de mult de pe arena istoriei. Pentru generațiile mai tinere, indiferent de opțiunea lor ideologică, vremea personalităților politice precomuniste era apusă. Nu părea să existe vreun segment cât de cât semnificativ de populație care să fi luat în considerare o posibilă revenire la putere a rămășițelor vechilor partide desființate de comunism și cu atât mai puțin o refacere a regimului de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
este bun și frumos, casa, masa, personalul domestic. Tot ce se face acolo este bine în timp ce la propriii lui părinți totul îi pare ca fiind de calitate inferioară, demodat, demn de dispreț. Mai apoi, dragostea pentru Gilberte și familia Swann apune. Admirația lui Marcel este transferată asupra ducelui și a ducesei de Guermantes. Face din ei noii săi părinți care-l introduc în lumea bună la care a aspirat dintotdeauna. III Geneza psihologiei unei personalități, presupunînd că ar fi deosebită, se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
folosindu-se de nomenclatorul teologic al Înțelepciunii divine. Teologia identifică și denumește forțele oarbe - fie puteri pneumatice (e.g. ideologii elitiste sau entuziasme populare), fie agenți fizici (e.g. corporații economice și grupări politice) - care alcătuiesc smogul invizibil ce răsare, plutește și apune deasupra vieților noastre. Cum altfel vom afla de ce oare existența modernilor târzii este atât de tristă și de neîncăpătoare? Teologia spune lucrurilor pe nume, lăsându-i pe cei din Biserica Laodiceei să se perfecționeze în arta compromisului și a tergiversării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adevărat, inofensivele tentative de evazionism în raport cu cultura oficială (atât de des invocata atemporalitate a creației constituie, în acest sens, un exemplu peremptoriu) sau, pe plan estetic, întârzierea procesului de sincronizare cu literaturile din vest, unde perioada de glorie a modernismului apusese deja, dar nu trebuie să uităm totuși faptul că, în contextul respectiv, demersul tinerilor poeți de atunci echivala cu a regăsi normalitatea rostirii lirice, ceea ce însemna deja foarte mult. În plus, chiar în cazul unui poet ca Nichita Stănescu, considerat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Efectul este Îmbătarea simțurilor, nașterea unei voluptăți sacrale („suflarea-mi cu suflarea-ți cerească, Îmbătîndă”), pierderea simțului realului, topirea Într-o flacără divină: „În fundu-acestui cadru ce ochii ne Îmbată Eterul și cu marea unesc azurul lor; Iar soarele ce-apune, pe marea azurată Revarsă-n fluviu d-aur, măreț, dezmierdător! Pe luciu orizonte, acolo unde cerul Cu marea se Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
permite intervenții mai potente. Acestea fiind spuse, este clar că anumite fenomene biologice nu sunt descriptibile psihologic (de exemplu, probabil că modificarea concentrației de enzime din pancreas nu are corespondent psihologic direct). Evident că, așa cum astronomul vorbește despre „răsărit și apus”, deși, tehnic, știe că acestea nu există (există doar mișcările relative ale soarelui și pământului), și noi utilizăm expresii care se referă la modul în care nivelul cognitiv influențează nivelul biologic sau invers; este în regulă atât timp cât înțelegem că nivelul
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
și, de asemenea, funcțio narii muzeului, lumea tăcută dintre ziduri era altfel decât în zori. Dimineața se simțea o liniște gata să-ți umple sufletul de prospețime. Seara liniștea se preschimba în tăcere, avea o anumită oboseală și, în timp ce soarele apunea de partea cealaltă a orașului, devenea tânguitoare. Și tăcerea continua câtă vreme Petrache cobora drumeagul pietruit, luând-o uneori pe scurtăturile repezi care tăiau drumul mai lung, al căruțelor. Apoi năvălea orașul. Petrache nu se obișnuise încă, luminile noi ale
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
soarelui, spuse ea, cu vocea obosită, dar nu moale, ci încordată. N-avea cine să le dea voie. Mai întâi a fost castelul. Casele s-au făcut după aceea. Oamenii nici nu se întreabă cum se poate ca soarele să apună fără să răsară... Orașul nostru e o lume cam aplecată într-o rână. — De-acuma o să-mi pară rău în fiecare dimineață... murmură ea. — O să te duc odată la castel, când o să ieși din schimbul de noapte. Urcăm pe creneluri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se auzeau măruntaiele muntelui de gunoi, bolborosind. — Bă, care ești acolo ? necheză Calu și ceilalți i se alăturară. Umbrele lor, alungite de asfințit, cădeau spre interiorul cercului, până la câlcâiele lipite unele de altele ale celor trei, încât părea că soarele apune de peste tot, ceea ce ar fi fost cu putință, într-un loc ca acela. Ce treabă ai tu ? se răsti Pârnaie, ridicând lama cuțitului în dreptul ochilor. — Ha, ha, ha, râse Calu, bătând sec și amenințător, în ritmul hohotelor lipsite de veselie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
căuta să le consolideze. Întrebă superfluu la ce oră era ceaiul. I se spuse că la cinci, teoretic, dar că realmente nu vor fi toți decât pe la șase. - Sigur, ripostă Ioanide, vom sta până aproape de opt, ca de obicei, când apune soarele. Ai văzut cum se vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil, și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obicei, când apune soarele. Ai văzut cum se vede de la el apusul? Astrul alunecă în chip vizibil, și dacă reinterpretezi mișcarea, ai sentimentul clar că tu te ridici cu pământul. Evit de la o vreme să mai ies la ceasul când apune soarele. Bucureștiul e un maidan de unde revoluția aștrilor e prea spectaculoasă. Sunt bătrân, dinamica cerească mă neliniștește, îmi dă senzația de a fi veșnic în călușei. Caut orizonturi acoperite, care să-mi dea iluzia a sta pe un teren ferm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de obicei, de la Michel-Angelo până acum afară de inventarea betonului armat. Și ce te interesează: crimele pasionale, mica publicitate? Tudorel se arătă jignit. - Sunt și alte evenimente, mai importante. - Anume care? - Evenimente care vor schimba fața lumii. - Sper că soarele va apune mereu în același loc. - Nu-i vorba de soare. Europa se transformă. Ioanide nu putu răspunde imediat, deoarece merse să arunce bucăți de piatră în cimentul de bazament, spre a da un exemplu de proporție lucrătorului. Abia după ce un strat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a da relații. Deschise ușa de fier a cavoului și privi înaintea lui. Era cinci jumătate, soarele nu apusese încă și zăpada reverbera peisajul. La cincizeci de metri în fața sa, pe o alee paralelă cu aceea pe care se afla cavoul Hagienuș, zări șase agenți îmbrăcați civil (în privința identificării organelor polițienești era nu se poate G. Călinescu mai expert
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
greșit, sub presiunea soției sale, era de astă dată un om cu totul scos din uz. Cincizeci de ani, își închipuia el, lumea nu s-ar mai fi putut ridica de sub lovitură, deci pentru generația veche, căreia îi aparținea, soarele apusese. O singură nădejde să se facă uitat ca om politic, să-și reia activitatea sa de arhitect, de mult abandonată, ridicând o operă mai modestă în aparență, dar mai trainică. Întorcîndu-se acasă, Pomponescu avu impresia că Gonzalv Ionescu, trecând prin preajma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
radiază cu o intensitate nemaiîntâlnită din vremea Imperiului Roman însă într-o manieră nouă. Influența culturală a Romei și a Rusiei Sovietice se oprea la frontierele lor militare. Pe când puterea blândă a Americii stăpânește un imperiu în care soarele nu apune niciodată."23 Există analiști care consideră puterea blândă ca fiind forța culturii de masă și, în mod eronat, pun pe picior de egalitate comportamentul generat de puterea blândă și resursele culturale care ajută uneori la exercitarea acestei puteri. Ei confundă
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
care se concentrează asupra opiniei publice poate deveni la fel de importantă pentru atingerea obiectivelor ca și tradiționalele comunicări diplomatice dintre lideri. Informația înseamnă putere, iar astăzi o parte mult mai mare a populației lumii are acces la această putere. Sunt demult apuse vremurile când "mici echipe de ofițeri americani din serviciul extern conduceau Jeep-uri prin regiuni izolate din America Latină sau prin alte regiuni îndepărtate ale lumii ca să proiecteze filme pentru un public izolat."167 Progresul tehnologic a dus la o reducere
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ele însele, durabile, nonconcurențiale, (prea) sincere. Încrederea (prea mare) în celălalt este, dacă nu prea riscantă, atunci o decizie naivă. Toate acestea par a fi de domeniul trecutului, iar opțiunea celor care nu înțeleg (încă) faptul că perioada romantică a apus de ceva vreme devine inoportună. Relațiile noastre necesită "adaptări continue și foarte multă disponibilitate de a fi flexibili", consideră L. Carter (2007, p. 172). Dorința și aspirația spre stabilitate și durabilitate sunt taxate drept inactuale; ba, conservatoare, tradiționaliste (în sensul
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ca pe o bucurie. Fiind un timp bine delimitat, i-am putut simți curgerea ca într-o mare clepsidră: am respirat zilele în calitatea lor începătoare, apoi în echilibrul mijlocului lor și, în sfârșit, am început să cobor și să apun cu ele. Numai că în partea de jos a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus, coaja lor lipsită de miezul consumat, ci "mierea" lor, fapta mijlocită de ele și, astfel, împlinirea, și nu destrămarea mea. De
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și maroul. Filmările sânt făcute într-un palazzo din secolul al XVI-lea al lui Palladio (La Rotonda) cu patru intrări situate în cruce și Bogdan ne atrage atenția că una dintre filmări e făcută la echinocțiu, când soarele care apune umple portalul vestic și poate fi văzut în axă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit. Superb este "umplută" filmic uvertura; două echipaje, cel al lui Don Giovanni și cel al Donnei Anna, pornesc în gondole somptuoase de la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
treacă Prutul, în oarde adunați, De doctorul Vlădescu de n-ar avea sfială. Săracul Ștefan Vodă! Crișu el, la răsărit avea tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruși și unguri uniți, râvnind toți buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care știe să mute mările și țările de la apus la răsărit. Deodată te-ai pomeni numai cu Dunărea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
flancul drept al turcilor, pe înălțimile despre miazănoapte de Lipovaț, s-au arătat detașamente puternice sârbești, cari-au intrat în luptă. La două oare după amiazăzi au ieșit alte detașamente de sârbi în spatele turcilor lui Fazly Pașa și anume spre apus de Rzavți *, la 3 oare în fine au început iarăși un foc vehement, care se vede că a durat până-n noapte, căci a treia zi în 14/26 lupta a reînceput din nou și turcii erau atacați deodată în front
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Dimaciului, la vest, cu frecvente și ușoare schimbări de traseu ca urmare a mutării albiilor apelor din zonă, ale Siretului în primul rând, căci, în vechime, când se vor fi trasat inițial hotarele aici, albia Siretului era mult mai spre apus decât în prezent, în zona în care va rămâne un curs minor numit ulterior Sirețel. Iar între Sirețel și Siretul cel mare se afla alt curs de apă, un pârâu numit Dimaciul. Cele mai multe mărturii documentare consemnează existența hotarului de apus
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
minor numit ulterior Sirețel. Iar între Sirețel și Siretul cel mare se afla alt curs de apă, un pârâu numit Dimaciul. Cele mai multe mărturii documentare consemnează existența hotarului de apus al Umbrăreștilor pe apa Dimaciului, iar câteva îl situează chiar la apus de Dimaci, adică pe vechiul Siret, devenit Sirețel, hotar localizat și prin reperul Teiul lui Baliță. De pildă, într-o hotarnică pentru Sasul de Jos, sat situat la vest de Siret, aflat pe atunci în stăpânirea stolnicului Ștefan Dia, apare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]