16,661 matches
-
ale lui Augustin, însă, după cum am arătat mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă [să facem] ceea ce poruncești și poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși Pelagius ajunsese în Africa în 410-411 și își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărît să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în vol. II, t. 1, pp. 350-352. Doctrinele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
toți copiii; cartea a doua neagă că omul ar putea scăpa de această condiție. Nu e adevărat că perfecțiunea omului ar deveni imposibilă, așa cum susțin pelagienii, atunci cînd nu este admisă posibilitatea de a nu păcătui; pur și simplu, liberul arbitru nu poate exclude intervenția harului divin. Omul, chiar dacă este botezat, păstrează în sine concupiscența, care a fost iertată ca păcat, dar este încă vie în trup, ca „lege a păcatului”, conform definiției din Rom. 5, 12. Cele două cărți au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fi egale, așa cum pretindeau stoicii. Pelagius scrisese, pe vremea cînd încă trăia la Roma, o carte Despre natură, unde susținea posibilitatea nevinovăției omului bazîndu-se, între alții, chiar pe Augustin, din care cita cîteva fragmente preluate din precedentul tratat Despre liberul arbitru pentru a arăta că se contrazice. Citind această operă, Augustin este nevoit să replice în 415 cu o scriere Despre natură și har (De natura et gratia) care o corectează încă din titlu pe cea a adversarului și din care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
obișnuiește să facă în tratatele de bătrînețe, Augustin citează pas cu pas, citarea fiind urmată imediat de confutație. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă de Pelagius, ca posibilitate de a nu păcătui dăruită de Dumnezeu omului prin liberul arbitru sau prin lege, care indică binele ce trebuie făcut și răul ce trebuie evitat. Apoi, pentru că predicile lui Celestius avuseseră succes în Sicilia, el răspîndind acolo, printre alte doctrine, și pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin. Zosimus i-a certat cu asprime pe episcopii africani pentru decizia luată. Așadar, totul trebuia luat de la capăt. Nu putem expune aici evenimentele complexe care s-au succedat după hotărîrea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul originar (De peccato originali); acestea le sînt trimise lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
botez și începerea vieții creștine. în această ultimă polemică a sa, Augustin accentuează aspectele cele mai întunecate și triste ale gîndirii sale, subliniind continuu omniprezența concupiscenței, josnicia omului, incapabil să dorească binele, și, în consecință, răspîndirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat absolut irelevant pentru facerea de bine în raport cu harul lui Dumnezeu, și acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra doctrinelor augustiniene care s-au înregistrat în cultura creștină din secolul al V-lea. Așa cum am spus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru, e tot atît de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed liberul arbitru, e tot atît de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu se poate discuta, iar a voi înseamnă a te folosi întotdeauna de liberul arbitru, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
liberul arbitru, e tot atît de adevărat și că vreau să trăiesc. Atunci, voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu se poate discuta, iar a voi înseamnă a te folosi întotdeauna de liberul arbitru, a cărui definiție se confundă întotdeauna cu aceea a voinței. Că liberul arbitru există, crede Augustin, este o chestiune indiscutabilă; nu se întreabă dacă a-l iubi pe Dumnezeu ține de liberul nostru arbitru, ci dacă stă în puterea noastră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
voința este ceva ce mi-a fost dat ca un fapt despre care nu se poate discuta, iar a voi înseamnă a te folosi întotdeauna de liberul arbitru, a cărui definiție se confundă întotdeauna cu aceea a voinței. Că liberul arbitru există, crede Augustin, este o chestiune indiscutabilă; nu se întreabă dacă a-l iubi pe Dumnezeu ține de liberul nostru arbitru, ci dacă stă în puterea noastră; dar puterea de a face ceea ce vrei este mai mult decît liberul arbitru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a te folosi întotdeauna de liberul arbitru, a cărui definiție se confundă întotdeauna cu aceea a voinței. Că liberul arbitru există, crede Augustin, este o chestiune indiscutabilă; nu se întreabă dacă a-l iubi pe Dumnezeu ține de liberul nostru arbitru, ci dacă stă în puterea noastră; dar puterea de a face ceea ce vrei este mai mult decît liberul arbitru, este chiar libertatea. Problema, așadar, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arbitru există, crede Augustin, este o chestiune indiscutabilă; nu se întreabă dacă a-l iubi pe Dumnezeu ține de liberul nostru arbitru, ci dacă stă în puterea noastră; dar puterea de a face ceea ce vrei este mai mult decît liberul arbitru, este chiar libertatea. Problema, așadar, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății. Pelagius susținea că păcatul era cauzat în esență de liberul nostru arbitru, utilizat în mod nepotrivit; acesta nu reduce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iubi pe Dumnezeu ține de liberul nostru arbitru, ci dacă stă în puterea noastră; dar puterea de a face ceea ce vrei este mai mult decît liberul arbitru, este chiar libertatea. Problema, așadar, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății. Pelagius susținea că păcatul era cauzat în esență de liberul nostru arbitru, utilizat în mod nepotrivit; acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ceea ce vrei este mai mult decît liberul arbitru, este chiar libertatea. Problema, așadar, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății. Pelagius susținea că păcatul era cauzat în esență de liberul nostru arbitru, utilizat în mod nepotrivit; acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face bine. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul lui Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eu] nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”*. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. De gratia et de libero arbitrio, 2, 2), însă diferența dintre omul care primește harul și omul care nu-l primește constă în chiar eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își dă seama
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. De gratia et de libero arbitrio, 2, 2), însă diferența dintre omul care primește harul și omul care nu-l primește constă în chiar eficacitatea liberului arbitru: cine nu are harul își dă seama că, chiar dacă vede binele, nu-l poate săvîrși, în timp ce acela care îl are îl vede și poate să-l săvîrșească. Bibliografie. P.F. Beatrice, Tradux peccati. Alle fonti della dottrina agostiniana del peccato originale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
G. Bardy). în Africa, în aceeași perioadă, Augustin trebuie să se fi confruntat cu primele reacții, nu întotdeauna favorabile, la consecințele pe care le avusese polemica sa antipelagiană. în 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția conform căreia harul este absolut necesar pentru săvîrșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mănăstirii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemica sa antipelagiană. în 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția conform căreia harul este absolut necesar pentru săvîrșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mănăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului de Hippona (nr. 194) adresată lui Sixt (viitorul papă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dar au fost înfrînți la sinodul din Ierusalim din 28 iulie 415; Orosius a participat la lucrări și, aspru criticat, a trebuit să scrie o Carte de dezvinovățire (Liber apologeticus) unde a expus ideile sale despre har și despre liberul arbitru, a susținut ideile lui Augustin și l-a atacat violent pe Pelagius; această carte a fost trimisă la sfîrșitul anului 415 prezbiterilor care participaseră împreună cu el la conciliul din Ierusalim. Dar rezultatele au fost încă o dată decepționante; Pelagius s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii criticilor lui Augustin (pe care de-acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni”) era că „harul lui Dumnezeu era acordat după meritele omului”, lucru pe care atît Augustin, cît și Prosper
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
harul lui Dumnezeu era acordat după meritele omului”, lucru pe care atît Augustin, cît și Prosper îl refuzau cu hotărîre. Prosper va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma pentru a obține de la papa Celestin I o condamnare a semipelagianismului. Papa a trimis o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rămîn de neînțeles pentru oameni și nu au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. La puțină vreme după aceea (433-434) a scris tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru împotriva celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, considerat de obicei șeful școlii semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma, și cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anonimă cu certe calități literare care își propune să examineze Chemarea tuturor oamenilor (De vocatione gentium). Autorul acesteia, despre care acum sîntem aproape siguri că e identic cu acel Prosper care a scris Cronica, sătul de discuțiile dintre apărătorii liberului arbitru și susținătorii harului dumnezeiesc, vrea să găsească o soluție care să-i împace și pe unii, și pe alții. în prima carte a operei se discută despre libertatea voinței umane și, în opoziție cu semipelagienii, autorul susține că această libertate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
doua carte e dedicată analizei harului și încearcă să demonstreze pînă la ce punct ar fi corecte ideile semipelagienilor; autorul afirmă că voința Domnului ca oamenii să se mîntuiască și generozitatea cu care acesta acordă harul sînt nemărginite; importanța liberului arbitru e capitală pentru ca omul să înceapă să facă bine și să persevereze în acest sens; în fine, se subliniază preștiința lui Dumnezeu, care stabilește pentru eternitate și într-un mod de neînțeles numărul celor aleși. Așadar, e vorba despre o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o viziune globală asupra mîntuirii oamenilor, văzută prin prisma succesiunii diverselor etape ale istoriei sacre. E de la sine înțeles că istoria sacră este interpretată de Prosper mai ales în litera ei, în lumina problematicii esențiale a harului și a liberului arbitru, și că opera are deopotrivă scopuri istorice și exegetico-doctrinale. în ce privește data redactării, scrierea trebuie plasată pe la jumătatea secolului al V-lea. Bibliografie. Ediții: PL 45. De ingratis: Ch.T. Hengelmeyer, Catholic University, Washington, 1961; M.P. McHugh, The Carmen de providentia Dei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]