13,069 matches
-
-se cu itinerarul „darului” transformat după cuvintele lui Iisus Hristos în „comoara din ceruri”. De aceea, darul fiecăruia pentru aici, în vederea unei asemenea construcții, va fi „un dar pentru eternitate”. Pentru împlinirea acestui deziderat spiritual care se întinde ca un arc peste generații este nevoie să-i acordăm acestuia un loc în sufletului nostru, loc care va deveni treptat semn al Împărăției și al vieții veșnice, legându-ne totodată de aspirațiile înaintașilor ca la rândul nostru să lăsăm o moștenire cu
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
Conchidem cu aprecierea, că cele două volume ale lui Alensis De Nobilis sunt două glasuri al aceluiaș Poet, ce “exprimă multă iubire” pentru Poezie, fiind “ demiurg și rob totodată“. Cum subliniază în postfața prietenul Ion Popescu-Brădiceni,Poetul fiind “ca un arc spre o stea “. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Starea psihofizică a Poetului pe axa lumii / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Al Florin Țene : Toate Drepturile
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
-i sfâșiară fără milă. Căpitanul Arnăutu își dădu seama că oamenii săi intraseră în panică. Aruncă o altă suliță în direcția lui Dracula, dar acesta o prinse în palmă cu un zâmbet disprețuitor. Cu o ultimă încercare Arnăutu își scoase arcul și trase săgeată după săgeată spre pieptul contelui. Pe dată zidul se umplu de conți, iar căpitanul derutat nu mai știa care-i cel adevărat. Săgețile zburau la întâmplare spre acele fantome și se pierdeau în gol dincolo de metereze în
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
ascuțite. Sunt realizate în mare cantitate vârfurile de silex pentru sulițe de aruncat, sau pentru săgețile lansate cu propulsorul. Apare tehnica prelucrării osului, fildeșului și cornului (pentru sulițe, harpoane, ace de cusut). În paleoliticul superior, vânătoarea se realiza și cu ajutorul arcului (descoperiri în nordul Europei). AȘEZĂRI ȘI LOCUINȚE. La început, strămoșii oamenilor trăiau în așezările în aer liber, dar căutau să se adăpostească și în peșteri, pentru ca, în paleoliticul mijlociu, Neanderthalienii să-și construiască colibe prevăzute chiar și cu vetre, spațiu
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
cod deontologic. Nu lipsesc nici insignele specifice, o gastronomie rafinată și laborioasă, literatura dedicată acestei pasiuni (de multe ori cu puternice accente dramatice!), întâlnirile de pregătire, sau comuniunile având un foarte bine conturat caracter exclusivist: baluri cu tematică, întreceri sportive (arc, tir, etc ... Cu alte cuvinte, un segment social cu specificul său bine delimitat, însoțit și acum de un gen de mistică admirativă, chiar dacă, uneori, cu accente satirice (poveștile vânătorești!). Putem spune deci, că lucrurile nu s-au schimbat fundamental ci
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
pentru Neam” a dlui Pavel Bălan: “ Lângă Biblie și Ceaslov - acolo e locul ei.[...] O carte de azi despre ziua de ieri și pentru ziua de mâine.” Gheorghe Pârlea, jud. Iași *Cetățile sufletului - Manăstiri și schituri basarabene, Pavel Bălan Ed. Arc, 2002 ** Rugă pentru Neam - Artă moldovenească din veacurile XIV-XX, Pavel Bălan, Ed. Lumina,2015 Referință Bibliografică: SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SFINȚII CEI ZUGRĂVIȚI SAU ÎNCRUSTAȚI ÎN PIATRĂ ȘI LEMN, ÎNVIAȚI DE OCHIUL MAGIC AL MAESTRULUI BASARABEAN PAVEL BĂLAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370584_a_371913]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VISELE CURG Autor: Florentin Dumitrache Publicat în: Ediția nr. 2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VISELE CURG... Visele curg în râu de-amintiri, Prin suflet doar gânduri străbat, Un arc de lumină se simte-n trăiri, Curg clipele calde,curg neîncetat. Pe trunchiuri de timp secunde arzânde Dau vieții un aer de vis, Nostalgice stele curg lacrimi plăpânde Pe trupul iubirii,prin cerul deschis. Iubito,simți cum aerul curge Amintiri
VISELE CURG de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369665_a_370994]
-
stele curg lacrimi plăpânde Pe trupul iubirii,prin cerul deschis. Iubito,simți cum aerul curge Amintiri în timpul din noi ? Azi clipa de ieri e trenul ce fuge Spre gări neștiute cu noi amândoi. Visele curg în râu de-amintiri Un arc de lumină străbate-n trăiri. Referință Bibliografică: VISELE CURG / Florentin Dumitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florentin Dumitrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VISELE CURG de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369665_a_370994]
-
mama, oare? Mama lui K nu contemplă un mod ingenios de a prinde șoareci pentru supă; numai o adolescentă bine instruită de tată putea să vină cu o asemenea soluție îndrăzneață și destul de neobișnuită în Filon - tatăl ei trăgea cu arcul în pădure . Mama lui K privea la fiicele ei cum mureau de foame, la prietenii adulți ai acestui cuplu, care se prefaceau că nu văd nimic și la unică și facilă soluție existența în zonă, un oficial depravat la care
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
ploaie-n hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng Ai rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe niște arcuri, Frunza ofilită a visat fântâni, Hai vino grabnic!...Cât ne mai amâni? Ploaie de ași fi aș umple fântâna, Pământului reavăn i-aș săruta mâna În păduri de dor aș căra și apă, Seceta acută lutul îl mai crapă! Haide
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
uneori pare adevărat că este momentul să ne grăbim, în schimb eu sunt, în continuare aici, și aștept... că timpul să se scurgă roditor cuvintele, acțiunile și gândurile sunt - Emoția, care ne face reali. Cu vibrații auzi mădularele astfel precum arcul tendonului este ceea ce pare, O bucurie rapidă și fără durere de a trăi pe deplin, Până când Dumnezeu ne ofera ardoare.... ÎL MOMENTO È ÎL PRESENTE Momenti che passano, che se ne vanno vissuti în un attimo, senza alcun affanno così
LUMINI ŞI UMBRE / LUCI E OMBRE (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368088_a_369417]
-
nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parca o
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
uneori pare adevărat că este momentul să ne grăbim, în schimb eu sunt, în continuare aici, și aștept... că timpul să se scurgă roditor cuvintele, acțiunile și gândurile sunt - Emoția, care ne face reali. Cu vibrații auzi mădularele astfel precum arcul tendonului este ceea ce pare, O bucurie rapidă și fără durere de a trăi pe deplin, Până când Dumnezeu ne ofera ardoare.... ÎL MOMENTO È ÎL PRESENTE Momenti che passano, che se ne vanno vissuti în un attimo, senza alcun affanno così
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
lor,încât uneori pare adevăratcă este momentul să ne grăbim,în schimb eu sunt, în continuare aici,și aștept... că timpul să se scurgă roditor cuvintele, acțiunile și gândurilesunt - Emoția, care ne face reali.Cu vibrații auzi mădularele astfel precum arcul tendonuluieste ceea ce pare,O bucurie rapidă și fără durerede a trăi pe deplin,Pana cand Dumnezeu ne ofera ardoare.... ÎL MOMENTO È ÎL PRESENTEMomenti che passano, che se ne vannovissuti în un attimo, senza alcun affannocosì veloci nel loro dipanarsiche
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368113_a_369442]
-
are-un nume... iar pe răstignite peste maluri, cresc destine în sfânta minune. Și Maica mea alăturea de timp va-mbrățișa pământul în eres - cu poame coapte-n anotimp, ce-n rod creșteau, pentru cules. Când luna se ridică pe arc de cer și nopțile răspund unei chemări, mai speră încă un suflet pasager în scrisul de val, spre un alt cer. Referință Bibliografică: Cum mai ard... / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1374, Anul IV, 05 octombrie 2014
CUM MAI ARD... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362683_a_364012]
-
dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]
-
dureri mîrșave, Avea tot orbul soare în pătul Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Citește mai mult Mărunt și păcătos sub cerTotuși cu râvnă mai visez un pisc.Trufia bleg am pus-o în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
cădeau, mureau dureri mîrșave,Avea tot orbul soare în pătulși’nalt sunau aplauzele grave.Ci anii curseră sătui de glod.Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii.N’a izbăvit tăria un crîmpei de rodGemea în jurul doldora de bestii.Cu arcul frînt, tocit, bolnavAstăzi mai urc între zăbreleși de azur, de vis gîngavStrîng putregai și scrum de stele.... V. MOARTEA MARIEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Ce să însemn în gând, în noaptea groasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
de vis. În carnea-mi răvășită peste ani Tu mare și cărunt ai zăbovit Și-n pleava de ferigă și golani Deasupra m-ai purtat, neistovit. Eu robul unui lut nemângâiat În suflet te amestec și te cresc, Dă-mi arcul de arhangheli ferecat Pe demoni în grumaz să-i nimeresc. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din august 1943 LUCIFER Eu navighez pe marile genuni, Pe anii răi, pe temple de dureri. În cîrca mea duc haite de nebuni
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Romei purta în augusta mână învingătoare, Crucea Mântuitorului Hristos. Împăratul Constantin oferă tracului Miltiade-episcopul Romei, ca viitoare reședință apostolică, palatul Lateran. După trei ani de la celebra biruință divină și augustă de la Pons Milvius, senatul roman i-au ridicat biruitorului un Arc de Triumf pe care au inscripționat cuvintele următoare: Senatul și poporul roman i-au dedicat acest arc împodobit, ca un semn al triumfului, Evlaviosului, Fericitului August și Împăratului Cezar Flavius Constantin deoarece, prin pronia divină și marea lui înțelepciune, a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
reședință apostolică, palatul Lateran. După trei ani de la celebra biruință divină și augustă de la Pons Milvius, senatul roman i-au ridicat biruitorului un Arc de Triumf pe care au inscripționat cuvintele următoare: Senatul și poporul roman i-au dedicat acest arc împodobit, ca un semn al triumfului, Evlaviosului, Fericitului August și Împăratului Cezar Flavius Constantin deoarece, prin pronia divină și marea lui înțelepciune, a scăpat statul de tiran și de toată gruparea acestuia, cu ajutorul armatei... IMPERATORI CAESARI FLAVIO CONSTANTINO MAXIMO PIO
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
Se strecura pe urmele fraților și ale altor băieți, până în inima pădurii și îi privea dintr-un tufiș, cum învățau să lupte cu sabiile, cu sulițele sau corp la corp. Dar, cel mai mult îi plăcea trasul la țintă cu arcul. Urmărea cu sufletul la gură cum săgețiile zburau zbârnâind prin aer și se înfigeau, mușcând din lemnul țintei. Cât de mult i-ar fi plăcut să tragă și ea cu arcul! Într-o seară, își luă inima în dinți și
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
cel mai mult îi plăcea trasul la țintă cu arcul. Urmărea cu sufletul la gură cum săgețiile zburau zbârnâind prin aer și se înfigeau, mușcând din lemnul țintei. Cât de mult i-ar fi plăcut să tragă și ea cu arcul! Într-o seară, își luă inima în dinți și se înfățișă tatălui ei: -- Tăicuțule, am o mare, mare rugăminte la tine! Oroles, o privi cu bunăvoință. Era mezina lui și cea mai dragă dintre odrasle, așa că îi făcu semn că
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
privind fețele celor adunați în jurul tatălui ei. Își dori din tot sufletul să nu-l facă de rușine nici pe el și nici pe frații ei, cu cererea atât de nefirească pentru o fată. -- Nu, tăicuțule, îmi doresc doar un arc, adăugă apoi repede, unul mic, cât de mic! Oroles izbucni în râs, urmat de toți cei de față. Bristena simți cum îi iau obrajii foc de rușine. Lăsă capul în piept și se retrase pas cu pas din cercul făcut
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]