25,430 matches
-
unui om ca tine, dar sunt anumite lucruri cu care nu te poți lupta. Felul în care tu ești prezent în ființa mea depășește gra nițele înțelegerii mele. Fac acțiuni obișnuite și deodată, pur și simplu, mă pomenesc că îmi ard obrajii și mă întreb ce cauți în plexul meu. Îmi spăl mâinile cu apă rece și mi le pun pe obrajii încinși. Uite, astăzi simt ceva nou. Ceva diferit. Azi e o zi frumoasă, pentru că simt multă iubire în suflet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
deștepți. EU: Mă, nu e nicio chichița, ceva, să le-o dăm peste nas. AVOCAT: Asta e, coane, dar vorba matale, ai pierdut o bătălie, nu războiul. Încă nu avem răspunsul de la denunțul penal, si mai lăsa timpul să îi ardă la buzunar pe proști sau pe ăia de au dat delegații, că venitul lor e cam de 800 lei/luna, nu ca al matale. Nu te mai oftica pentru 10 lei acolo, că doar cheltui cam 50 pe zi, cheltuieli
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
La ferma agricolă,găsim cu greu o fereastră luminată.Intr-o cameră (rezervată paznicilor) de 3m x 6m sunt adapostiți 12 bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos . Intr-un godin arde focul.Vântul a căptușit geamurile cu zăpadă.Stăm pe spațiile mici de lângă foc,rămase libere.Ne uscăm hainele și apoi,picotim lângă o masa până în zori. Dumnezeu ne-a ajutat din nou să nu înghețăm. Ii mulțumesc. In sfârșit,s-
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nu am ales deplasarea cu trenul. Nimeni nu crede că am mers prin viscol. O doamnă mă numește „erou”. Nimeni nu înțelege că civilizația este o junglă... “Când ești furios e ca și cum ai ține un cărbune încins în mână; te arzi tu înainte să apuci să-l arunci în cineva” (Buddha) Hat la hat Legea nr.18/1991 a debutat în forță. Oamenii satelor s-au repezit să ceară de la autorități pământul și pădurea înapoi. Cineva a comentat malițios: ”Acum,se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
De mâine-ncep să-i salut pe apeviști cu stânga. — De ce? — Ca să văd dacă se prind. S-au prins, bineînțeles, căci puțini îi băteau la vigi lență. L-au judecat sumar, l-au găsit vinovat de erezie și l-au ars pe rugul carcerei. De atunci au trecut treizeci de ani și mai bine. Nu l-am mai văzut deloc pe Dan Alexe. Abia în ultima vreme am dat, din întâmplare, peste câteva articole sub care se semnase. Pe urmă au
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îngrozit de moarte, piticul înfulecă-n grabă bureții, spre a nu-i lăsa pe mâna 138 Miros de roșcată amară iezmei, și-o rupse la sănătoasa. Niște plăieși, care se hârjoneau cu domnițe, îi găsiră trupul înțepenit, prăvălit în lăstăriș, ars la ficați de mânătărci. — Da’ de ce trebuie eu să mor? am întrebat, nemulțumit. — Ca să învii mai falnic, mi-a răspuns el serios, ai să mori des, ai să bei cu dracii și ai să vii înapoi. își urma apoi lectura
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai sus, măcinate, dozate și omogenizate prin măcinare umedă în mori cu bile. După sitare glazura se transportă la cabinele de glazurare. Glazurarea se realizează cu pistoale de stropire cu presiune, prin depunerea a trei straturi succesive. Piesele glazurate se ard în cuptor tunel la o temperatură de 1200°C. Arderea pieselor se realizează în : - cuptorul tunel, lung de 100 m, este încălzit cu 36 arzătoare cu gaz metan; - cuptorul cameră, lung de 6 m, încălzit cu gaz metan; - cuptorul tunel
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
ideea, nu observ nimic special. Am mai văzut armuri, cai, cămăși de zale, flamuri peticite care fâlfâie anemic pe metereze, mult praf și blugi de firmă pe sub tunici aduse de la muzeu. Domnițe cu sâni mari, trăgându-și trenele după ele, arse de soare pe pieptul decoltat, plin de pistrui, nerăbdătoare să se dezbrace, să iasă din condurii care leau torturat degetele și să ajungă în primul club, acolo unde vor trage niște shot-uri pentru revigorare. Există multă lehamite sub toată această
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
năpustit asupra cititorului cu viteza unui topor bine ascuțit care se înfige nemilos într o buturugă uscată. Apăsă pedala de accelerație, motorul mârâi nervos, ca și cum i-ar fi atras atenția că ar trebui să se potolească - ce naiba, de viteză îți arde acum, ce te faci dacă ajungi jos, cine te mai scoate de acolo, înainte de a muri înecat cu propriul sânge chiar îți vei dori o admiratoare dementă care să te tortureze -, apoi reduse viteza și dădu sonorul radioului mai încet
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul desfășurat de-a lungul și de-a latul câmpului, arși de frigul pătrunzător, înțepați până în străfunduri de imagini în care un trup prăbușit agoniza acoperit încetul cu încetul de giulgiul troienelor. Mirosul de vin fiert îi excită nările aproape lipite, iar soba mare, albă, spoită cu var, îi apăru în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
intervenția bruscă a vecinilor de deasupra, cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule de caracatiță metalică (ardeau doar două becuri, celelalte erau arse, iar el nu se sinchisise să le schimbe), și reprezenta nici mai mult și nici mai puțin decât cadoul de nuntă primit din partea familiei. Familia ei, compusă dintr-o mamă de două tone, cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cei care loveau cu un băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule de caracatiță metalică (ardeau doar două becuri, celelalte erau arse, iar el nu se sinchisise să le schimbe), și reprezenta nici mai mult și nici mai puțin decât cadoul de nuntă primit din partea familiei. Familia ei, compusă dintr-o mamă de două tone, cu părul vâlvoi vopsit într-un roșu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chiar așa de greu. Experiență. Mocirla din tine, pe asta de unde ai mai scoso, ai fost coleg de celulă cu vreun poet? Vreau să-mi scriu memoriile. Bună gluma, însă îmi dau seama că din cauza asta îți trebuie timp. Și ardem gazul. Mai bine să-l ardem acum. Eu am gustat mocirla din mine, am plimbat-o pe limbă îndelung, mi-am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din tine, pe asta de unde ai mai scoso, ai fost coleg de celulă cu vreun poet? Vreau să-mi scriu memoriile. Bună gluma, însă îmi dau seama că din cauza asta îți trebuie timp. Și ardem gazul. Mai bine să-l ardem acum. Eu am gustat mocirla din mine, am plimbat-o pe limbă îndelung, mi-am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam aplecat peste viața mea așa cum stai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
realitate decât o simplificare practică". O frumoasă intuiție. Bărbații sunt mai logici decât femeile. Observ că femeile trăiesc mai mult decât bărbații. Ori logica nu e bună, ori ea epuizează. Mai pot spune bărbații că sunt mai deștepți? Poate că ard mai intens. Poate muncesc mai mult (ori femeile muncesc mai puțin). Ori poate nu există nici o legătură între logică și viață, viața fiind o chestie ilogică prin excelență. Problema drepturilor omului (ce are drept corespondent probabil în filosofie existențialismul) a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
are succes în România deoarece noi încă n-am reușit să trăim corespunzător modernitatea; abia am ieșit dintr-un sistem social imaginat de unul din urmașii lui Hegel, și anume Marx. Poate că gândirii unei nații îi este imposibil să ardă etapele. În același timp, cred că tehnica, unul din fundamentele modernității, ne-a găsit nepregătiți. Din perspectivă evoluționistă este mai inteligentă specia care a trebuit să înfrunte condiții mai nepotrivite cu natura ei. Ceea ce ar însemna că persoanele care au
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
flăcău, nici o vrajă nu mai avea efect asupra ei. Repejor, cât ai clipi vrăjitoarele au făcut sfat, s-au adunat În sala mare și Întunecoasă a sfatului căci satul vrăjitoarelor nu e de ici, de colea. Unele spuneau să o ardă pe rug, altele să o omoare cu pietre, altele să o bage În cușcă cu balauri.Toate, toate au uitat cât de bună fusese Zâna cu ele.Doar o vrăjitoare bătrână și șchioapă i-a ținut partea, așa că până la urmă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cei isteți, frumoși, dar mai ales pe cei cuminți. BRADUL În vremea lui Ștefan cel Mare veneau des În Moldova , ca s-o cotropească și s-o pârjolească turcii.Și turcii veneau puzderie și fără număr și făceau numai rele: ardeau satele, omorau bătrânii, furau vitele și grânele, răpeau copiii și fetele și Îi duceau În neagra pribegie și amara străinătate. Ștefan cel Mare postea post aspru, mergea În munți la Daniil Sihastrul, se spovedea și se Împărtășea, apoi suna din
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
căci nu mai știa nimic de el.Urcară și urcară.Spre seară, un fecior cu ochiul ager, zări printre stânci o siluetă dreaptă nemișcată, care străjuia Împrejurimile. Voinicii chiuiră, domnitorul râse și porniră repejor mai departe. Când au ajuns sus, arzând de dorința de a sta de vorbă cu Brad lângă un foc strașnic, mare le-a fost mirarea văzând că acea siluetă nu era tovarășul lor, ci un copac drept, Înalt și verde.La tulpina lui erau uitate pe jos
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
nu era de ieri alaltăieri.Așa că Martie, ca s-o păcălească pe fată și s-o pedepsească, o ademeni pe afară cu trei zile calduroase.Soarele strălucea, păsările erau vesele, iar Evdochia nu mai avea răbdare, se framânta, ochii Îi ardeau, vroia să plece cât mai curând. Vicleana fată se deghiză Într-un cioban, Își luă niște oi cu ea și porni la drum.Martie se prefăcea că nu observă nimic din toate astea, dar după ce plecă Evdochia, Îl rugă pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Supărat peste măsură de viața oamenilor numai ce-și Îndrepta mâna dreaptă În jos, că din ea și ieșea o rază de foc, care brăzda cerul și aprindea câte o gospodărie.Unde cădea câte un fulger, acolo era pârjol.Soarele ardea atât de tare, dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească pe oameni cu foc, făcându-i din nou curați, buni, și Înțelepți, determinându-i să se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plângea. Iar de se Întâmpla ca vreun om din popor să vină să-și plângă sărăcia, el nu-l alunga, ci-l primea și cu luare aminte, asculta ce i se spunea. Fie că unul Îi spunea că i-a ars casa ori că i-a murit nevasta, fie că altul Îi povestea cum apele i-au luat la vale truda de-o viață, Împaratul ofta cu sufletul cuprins de milă, dar nu plângea niciodată. Toată lumea credea că În ziua ăn
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de sfială și dorință. Cred că avea 15-16 ani. Am iubit-o nebunește, acolo, pe iarbă și cred că atunci a fost momentul când m-am eliberat de durere. Atunci, în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se întoarse, dădu cu ochii de o oglindă mare. Își văzu fața și se sperie de felul cum arăta. Răvășit total! Aproape nu se recunoscu. De câte ori s-o fi privit ea în această oglindă! Mângâie oglinda și deodată sări ca ars atinsese ceva, nu-și dădea seama ce. Oglinda culisă și în spatele ei apăru o nișă luminată puternic de un mic secretaire, o bijuterie, pe care odihnea un ametist cu cristale mari, întunecate. Mângâie ametistul, gândind: Ametistul ascunde ceva! Trase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
răcorea fața și gândurile. Când chelnerul îl întrebă ce dorește, se trezi francez, luptător la Bastilia și comandă o supă de ceapă! Avea să regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de oră, supa era clocotită, arzându-i buzele și cerul gurii, iar cașcavalul anexă părea o scară către cer: când voiai să-l muști, se înălța cât Himalaia. Plăti boscorodind, plecă spre casă, luându-și dintr-un magazin alimentar ceva mai omenește de înghițit și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]