4,072 matches
-
cinematograf câștiga Max Schmeling. În fața marelui magazin Sternfeld se strângea în cutii mărunțiș pentru acțiunea de ajutorare pe timpul iernii: „Nimeni să nu sufere de foame, nimeni să nu înghețe!“. Piloții germani de curse erau cei mai rapizi în săgețile lor argintii. Fortărețele zburătoare Graf Zeppelin și Hindenburg puteau fi urmărite cu uimire cum străluceau acolo sus, deasupra orașului, devenind subiecte pentru cărți poștale. La jurnalul săptămânal, Legiunea Condor a noastră ajuta Spania cu cele mai noi arme să se elibereze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai de jos al unui birou în care cine știe ce grangur din partid își va fi avut scaunul ce-l ținea departe de război s-au găsit, adunate într-o cutie goală de țigări, în jur de cincizeci de piuneze lucind argintii, ale căror capete erau împodobite cu reproducerea fidelă a unor buncăre cocoșate. Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
găuri săpate în pământ și acoperiți cu foi de cort până când, după câteva săptămâni, am fost distribuiți și duși în lagărul de muncă; foamea s-a mai domolit, fiindcă acum reușeam, cu ajutorul mărfurilor mele de schimb, piunezele cu Westwall-ul, lucind argintii, să ameliorez rația săracă în calorii a lui Morgenthau. Pentru mine, cel pe care tutunul tot nu reușise să-l ispitească, preschimbarea țigărilor americane în altceva era deosebit de rentabilă. S-au obținut, la schimb, pâine și unt de arahide. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reușit și eu să valorific o parte din lamele de ras ce reprezentau capitalul meu; curând dispuneam de bani. De dimineața până târziu, veneau clienții cu mărfuri la schimb, de valori aproximativ egale: până și blănurile, printre ele o vulpe argintie, puteau fi echivalate în unt. Prin tot traficul acela diurn de persoane, sora lui Philipp, delicată ca o păpușică, făcea pași de dans ca în fața unui public imaginar. Născută din spumă, ea era o imagine palidă a fratelui ei. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cosit, care, la venire, nu-mi spuseseră nimic. Stăteau înșirate la distanțe egale până mai încolo, spre liziera pădurii, care mărginea cerul ca un tiv întunecat. Uneori, norii le umbreau ordinea, apoi începeau din nou să atragă cu lucirea lor argintie. Poate că fânul adunat în clăi ne momise încă de la venire cu oferta lui. Acum mi se părea că mireasma câmpului cosit sporise în intensitate. De îndată ce am știut că gara, împreună cu tovarășul adormit și cu proviziile adunate, se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de țigări; asta m-a făcut dependent sau, mai îngăduitor spus, m-a tranformat în fumător din obișnuință. Tutunul Schwarzer Krauser se găsea în niște pungi ascuțite, pe dinafară albastre, argintii pe dinăuntru, pe care stângaciul le avea în permanență la îndemână în buzunarul respectiv de la pantaloni. Răsucitul țigărilor l-am învățat urmărindu-i la suprafață pe caporalii cu experiență, în subteran pe mineri, astfel încât băiatul de la cuple era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trăgeam adânc aer în piept și în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna, care probabil că suferea cu mine și intuia ceva rău, când bunica s-a întors către mine cu chipul ei încadrat de bucle argintii, m-a fixat fără ochelari, amuzată și din pură curiozitate, a zâmbit larg și mi-a vorbit în germana literară cu accentele economicos rostite, în timp ce părul ei buclat tremura: „După cum aflu de la Boris, fiul meu, studiați artele frumoase în fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se cerea păstrată durabil în fotografii alb-negru. Și iarăși m-am împrietenit cu un flautist, de data asta cu unul cu părul creț, care sufla cu măiestrie și înconjurat de tinere fete cu codițe à la Mozart într-un flaut argintiu: Aurel Nicolet, cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o linie moartă, nicicând trăită. Venea familia Härter, cu care se putea bârfi ca lumea; Fridtjof Schliephacke, un student la arhitectură, care mai târziu a proiectat, pentru satul studențesc Eichkamp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
proclama independența și de a instaura monarhia prin instalarea pe tron a unui descendent inca. Besugo. Pește oceanic (Pagellus acarne) de pradă, comestibil, ce trăiește În apele de coastă la adâncimi de 200-500 m; are până la 50 cm lungime, culoare argintie, Înotătoare roșii și o pată neagră la Începutul liniei laterale; folosit fig. și fam., numele său sugerează prin extensie un „prost, tâmpit; nerod, prostănac; dobitoc“. Brown, Părintele. Iată cum Îl descrie Însuși părintele său literar, G.K. Chesterton: „Preotul reprezenta tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Juan Moreira, 1910); Moreira a fost un cunoscut gaucho din s. al XIX-lea, evocat și de Borges Într-o celebră milonga. Pejerrey. Pește oceanic sau de apă dulce, cu carne comestibilă, având de-a lungul spinării o dungă argintie. Pemán, José María. Scriitor spaniol (1898-1981) de orientare tradiționalistă și monarhică, membru al Academiei Regale Spaniole din 1936. Scrie, cu talent și umor, o serie de comedii de moravuri, printre care Cuando las Cortes de Cádiz (Când cu Cortesurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vedea o rețea complicată de linii fine de un albastru strălucitor. Printre liniile strălucitoare, mai multe lumini albastre pâlpâiau. Pe partea superioară erau montate două supape de presiune și trei pistoane; și mai erau o serie de dungi și dreptunghiuri argintii, pe suprafața exterioară din stânga. Nu semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă la noi. Atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
suprafața exterioară din stânga. Nu semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă la noi. Atinse benzile argintii exterioare. — Nu e vopsea, e un material plastic. Probabil ceva care se poate citi cu vreo mașinărie. — Cu ce? Firește că noi nu putem face asta. — Nu. Ar putea fi un fel de dispozitiv de recuperare robotizat. — Și supapele? — Cubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry! spuse Ted, zâmbind răutăcios. Să vedem ce-o să scoată din asta fabuloasa ta putere de deducție. Pătrunseră mai adânc În Încăpere, trecând pe lângă brațele și cleștii gigantici. Cuibărită În cleștele capitonat al unui asemenea braț se afla o sferă argintie, perfect lustruită, de aproximativ zece metri În diametru. Sfera nu avea nici un fel de marcaje sau semne distinctive. Învârtindu-se În jurul sferei, Își văzură siluetele reflectate de suprafața acesteia. Norman remarcă o ciudată irizație unduitoare, nuanțe palide de albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu suprafața, șerpuind pe lângă hublou și Încolăcindu-se În bucle mari pe fundul apei. — Ne-au tăiat legătura! — Așa este, spuse Barnes. La suprafață sunt deja condiții de furtună. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plastic zgâriat și Întunecat. Nimeni nu spunea nimic. Norman observă că nici Harry numai avea atitudinea exaltată de dinainte. Stătea nemișcat, privind fix la fereastră. Afară, Barnes și Fletcher sprijineau cadavrul. Spre suprafață se ridică rapid o explozie de bășici argintii. — Ce fac acolo? Îi umflă costumul. — De ce? N-o aduc aici? Întrebă Ted. — Nu se poate, spuse Tina. Nu au unde s-o pună aici. Descompunerea produșilor secundari ne-ar consuma aerul. — Dar trebuie să existe vreun container etanș... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici? — Exact. Nu s-au așteptat. Acum apăruseră mai multe coloane de bășici ce se Înălțau din găurile costumului care era umflat cu aer. Barnes Îi dădu drumul și costumul pluti ușor, parcă tras În sus de coloanele de bule argintii. — Se va duce la suprafață? — Da. Gazul se expandează Încontinuu, pe măsură ce presiunea exterioară descrește. — Și pe urmă? — Rechinii, spuse Beth. Probabil. În câteva clipe corpul dispăru În Întunericul de dincolo de zona luminată. Barnes și Fletcher continuară un timp să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înăuntru și trapa Închisă În grabă. Cineva Îi scoase casca și auzi alarma urlându-i cu tărie În urechi. De acum, Întreg corpul Îi tremura spasmodic, izbindu-se de punte. Îl dezbrăcară de costum și-l Înveliră cu o pătură argintie. Îl ținură așa până când tremuratul i se mai domoli și, În sfârșit, se opri. Și deodată, În ciuda alarmei, adormi. CONSIDERENTE MILITARE — Pentru că nu era treaba voastră, fir-ar să fie, de-aia! spuse Barnes. Nu erați autorizați să procedați astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
permise lui Norman să se târască ceva mai departe. „O armă, „Își zise“. Îmi trebuie o armă!“ Privi În jos, către locul În care căzuse salteaua și văzu aliniate pe peretele din apropierea trapei de pe fundul habitatului o serie de tije argintii: „Harpoane I“. Când urcase, nu le observase. Fiecare harpon avea În vârf un bulb ca o grenadă de mână. Capete explozive? Începu să coboare. Tentaculele alunecau și ele În jos, urmărindu-l. Cum de știa calmarul unde se afla? Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mare, așa cum Norman nu mai văzuse niciodată. Pardoseala strălucea Într-o culoare purpurie, inundând spațiul cu o lumină ultravioletă. Pe toți cei patru pereți erau montate niște tuburi mari de sticlă. În interiorul fiecărui tub se afla câte o saltea Îngustă, argintie. Toate tuburile păreau a fi goale. — Aici, le arătă Beth. Cercetară cu privirea un tub de sticlă. Femeia dezbrăcată dinăuntru fusese cândva frumoasă. Era Încă posibil să-ți dai seama de asta. Pielea avea o culoare cafeniu-Închis și prezenta riduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
târa pe corp. „Din cauza frigului, Își spuse, a trecerii de la frig la cald“. Senzația era neplăcută. Nici șuieratul nu era plăcut auzului: strident, intermitent. Ceva alb Îi alunecă ușor sub bărbie. Deschise ochii și văzu ceva ca un tub alb, argintiu apoi, reglându-și acuitatea vizuală, văzu ochii mici ca niște mărgeluțe și limba care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu se afla nici un ceas. Cadranul ceasului de la mână era zdrobit, deși nu-și amintea când se Întâmplase asta. Pe masa din fața lui cineva zgâriase ceva pornografic. Norman Își trecu degetele peste șănțulețe și-și aminti de șanțurile de pe sfera argintie. Numai că acum el, Harry și Beth se aflau În mâinile sigure ale celor de la Marina Militară. Abia atunci se Întrebă În gând: „Ce-o să le spunem?“ — Ce-o să le spunem? Întrebă Beth. Trecuseră câteva ore; Beth și Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mea, a zis James în timp ce ochii lui verzi s-au întâlnit peste paharul lui de Daiquiri de mango cu ochii mei albaștri (cu toate că, de fapt, el comandase o halbă de bere). Și ăla a fost momentul în care pulberea magică argintie s-a răspândit asupra noastră. În secunda aia s-a întâmplat ceva minunat. Din clipa în care ne-am privit cu adevărat, cu toate că nu știam aproape nimic unul despre celălalt (cu excepția faptului că ne plăceau aceleași cărți) (a, da, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să pogoare numai asupra mea nefericirea. Eram doar o femeie obișnuită cu griji obișnuite, care-și făcea cumpărăturile, împreună cu alte femei obișnuite. Trecând pe lângă raionul cu băuturi, am văzut cu coada ochiului șirurile cu sticle de vodcă, sclipitoare în lumina argintie care se reflecta în ele. Aproape că le-am și auzit cum mă strigau: „Hei, Claire, aici suntem! Ia-mă pe mine, ia-mă pe mine! Putem să mergem acasă la tine?“. Instinctiv, mi-am îndreptat căruciorul în direcția lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mers lasciv, săltându-și pletele negre ondulate pe spatele gol. Aurelia Mocanu, cu aerul timid și arogant. Anca Voican, mică de statură, înălțată pe tocurile ieșind de sub pantalonii și tunica negre în care se îmbrăca serile, cu părul pe jumătate argintiu de curând scurtat care-i da o înfățișare de amazoană în vacanță, mijindu-și privirile mioape, cu ceva rece și distant în întreaga ființă, încât femeile o bănuiau de prefăcătorie. Radu Dascălu, șeful lor de curând ridicat în funcție, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părut că liniștea ei nu-i decât încordare, se uitau unul la celălalt, nu-i mai vorbea, ea nemișcată și ascultătoare și el obosit, furios și îndârjit. Apoi ea s-a ridicat, fluturându-și câteva clipe fusta nouă, largă și argintie, și s-a așezat mai aproape de el, tot pe marginea sofalei, puțin pe o parte, cu fața spre el, dar fără să-l privească. „Mai e un lucru care se poate face“, i-a spus, cu timiditate. „Ce lucru?“ L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]