2,248 matches
-
este situată în zona dealurilor subcarpatice, în estul județului Prahova la o distanță de aproximativ 5 km nord de orașul Mizil, încadrată administrativ comunei Vadu Săpat (jud. Prahova). Cercetările arheologice în această vale au fost demarate în anul 1959 de către arheologul Victor Teodorescu. În cei 50 de an ice au trecut de la începutul cercetărilor au fost identificate în acest perimetru de circa 10 km.², 31 de situri arheologice ce cuprind mai multe nivele de locuire din paleoliticul superior și până în perioada
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
cartierul evreiesc distrusă înainte de 1967 a fost de atunci reconstruită, iar în 2004 avea o populație de 2,348 locuitori. Multe instituții educaționale mari și-au stabilit reședința aici. Înainte de a fi reconstruit, cartierul a fost meticulos excavat sub supravegherea arheologului Universității Ebraice, Nahman Avigad. Resturile arheologice sunt expuse într-o serie de muzee și parcuri în aer liber, pe care turiștii le pot vizita coborând două sau trei etaje sub nivelul actualului oraș. Fostul rabin șef este rabinul Avigdor Nebenzahl
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
desigilată în timpul excavărilor din anii 1990. Printre porțile istorice sigilate sunt patru care sunt cel puțin parțial păstrate (Poarta Aurie dublă din zidul estic, Poarta Singură, cea Dublă și cea Triplă din zidul sudic), alături de alte câteva porți descoperite de arheologi din care au rămas doar urme (Poarta Esenienilor de pe Muntele Sion, poarta palatului regal al lui Irod din sudul citadelei, și rămășițe vagi a ceea ce exploratorii din secolul 19 au identificat ca Poarta Funeraliilor (Bab al-Jana'iz) sau Poarta lui
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
În ciuda daunei, imaginile dau informații prețioase pentru cei interesați în istoria maritimă. Este vorba de corăbii de tipul "navis oneraria", nave comerciale de 80-150 tone, care erau utilizate pentru transportul unor mărfuri ca garum și grăunțe din Egipt la Roma. Arheologii Eli Haddad și Myriam Avissar sugerează ca absența de figuri umane sau de zei, (de pildă, absența unui personaj ca Ofelius sau a zeului Bacchus în medalionul central) rară în mozaicurile romane, ar putea indica achiziționarea acestuia de către un proprietar
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
Cristache (între surori, Tița) alături de care a urmat cursurile Facultății de Istorie la Universitatea din București. Astfel, Ioana (pentru surori, Janca) și-a finalizat studiile în anul 1956, specializându-se în Arhivistică și Paleografie. A fost căsătorită cu istoricul și arheologul prof. dr. Panait I. Panait. Activând ca cercetător din cadrul Direcției Monumentelor Istorice (1964-1977), Ioana Cristache Panait a studiat atât cărțile manuscrise, cât și monumentele istorice, atenția sa îndreptându-se cu precădere asupra bisericilor din lemn și piatră. Aici s-a
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
nordul Spaniei și în Italia rurală, constând în case, palate, mănăstiri. Conform dicționarului englez Oxford, cuvântul "romanic" semnifică "de proveniență romană" fiind utilizat în engleză pentru a denumi limbile roanice. Termenul francez "romane" a fost utilizat în sens arhitectural de arheologul Charles de Gerville în scrisoarea din 18 decembrie 1818 transmisă lui Auguste Le Prevost pentru a descrie ce a văzut Gerville în arhitectură romană. În 1824, prietenul lui Gerville, Arcisse de Caumont a adoptat termenul "romanica" pentru a descrie arhitectură
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
care a întreprins aici săpături arheologice începând din anul 1892. În zilele noastre locul este gerat de arhidioceza Köln și administrat de călugări benedictini germani, ca filiala a Abației Adormirii de pe Muntele Sion din Ierusalim. Excavațiile din 1932 sub conducerea arheologilor germani, părintele E. Mader, și Alfons Maria Schneider, au dezvelit vestigiile bazilicii bizantine (cu ziduri de bazalt negru) și dușumeaua cu mozaice din secolele al IV-lea - al V-lea. Cele din anul 1936 au scos la iveală ruinele micii
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
sub Papa Sergiu al II-lea, în secolul al IX-lea înainte de invazia longobarzilor, în primul rând la San Silvestro in Capite, care, spre deosebire de catacombă, se afla în interiorul Zidului lui Aurelian. Catacomba și cripta au fost redescoperite în 1854 de arheologul italian Giovanni Battista de Rossi. Arcadele fac parte dintr-un cimitir complex, care ocupă 15 hectare și are aproape 20 km lungime. Cele mai vechi părți ale acestei catacombe sunt cripta Lucinei, zona Papilor și zona Sfintei Cecilia, în care
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
la dimensiunile unei nuvele, publicate prin forțe proprii în 2011 sun titlul "Imman". În perioada care a urmat, textul a fost din nou revizuir și extins, ajungând la dimensiunile unui roman, pe care autorul l-a publicat la editura Tritonic. Arheologul Edmundo Amaranto explorează un străvechi mormânt egiptean, în care descoperă o mumie. Fiica sa, Irin, suferă un accident în urma căruia necesită transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
la dimensiunile unui roman, pe care autorul l-a publicat la editura Tritonic. Arheologul Edmundo Amaranto explorează un străvechi mormânt egiptean, în care descoperă o mumie. Fiica sa, Irin, suferă un accident în urma căruia necesită transplantarea urgentă a unor țesuturi. Arheologul apelează la mumia descoperită, însă, odată cu țesuturile bine conservate ale acesteia, în trupul fiicei sale este transferat și un blastocist. Cercetările revelează faptul că acest embrion reprezintă copilul lui Iisus. O serie de facțiuni religioase și politice de pe glob încep
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
inscripții și alte artefacte antice, care, astfel, au fost conservate pentru posteritate. Însemnări se găsesc și în operele lui Dimitrie Cantemir și ale unor reprezentanți ai Școlii Ardelene. Italianul Luigi Ferdinando Marsigli, inginer-genist în serviciul Sfântului Imperiu Roman, considerat primul arheolog al Daciei, a înregistrat orașe, castre, poduri și drumuri romane, iar însemnările și desenele sale și-au păstrat valoarea istoriografică.
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
februarie 1878 colectivul didactic a hotărât ca noua denumire a gimnaziului să fie „Cantemir Vodă”, deoarece "„tot așa cum alți domnitori și Dimitrie Cantemir, fiu și frate de domn și el însuși domn al Moldovei, face mândria trecutului nostru ca istoric, arheolog, literat și în fine ca om de știință...”". Semnăturile ce întăresc această hotărîre ne dau posibilitatea să cunoaștem pe cei cărora li se datorează denumirea actuală a școlii: Pană Constantinescu, director; D.V. Marinescu, profesor de desen; Nicolae Rădulescu, profesor de
Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București () [Corola-website/Science/332692_a_334021]
-
revenit în Winnipeg. Erikson are pregătire în antropologie și arheologie și a absolvit Iowa Writers' Workshop. Pentru teza de la Iowa Writers' Workshop, Erikson a scris un ciclu de povestiri intitulat "A Ruin of Feathers", în care personajul principal era un arheolog din America Centrală. Ulterior, el a primit o subvenție pentru a termina opera, care a fost publicată de către o mică editură canadiană, numită TSAR. Următoarea sa operă a câștigat concursul Anvil Press International 3-Day Novel, căruia i-a cedat drepturile asupra
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
săpăturile cele mai extinse și mai cunoscute în anii 1929-1934, în cadrul proiectului ei larg de investigare a peșterilor din Carmel. Săpăturile lui Garrod s-au concentrat la peșteră Tabun, peșteră Mearat Nahal sau Al Wad, precum și la Peșteră Skhul (împreună cu arheologul american T.D. Mc Cown). Cartea lui Garrod și a paleontoloagei britanice Dorothea Bite „The Stone Age of Mount Carmel” conține un raport detaliat al excavațiilor și a contribuit la faima sitului în lume. În anii 1967-1972 o echipă sub conducerea
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
porticului din piața Philadelphion a Constantinopolului. Ele au fost furate de către venețieni, atunci când orașul a fost jefuit în timpul Cruciadei a patra din 1204, și aduse la Veneția. În anii 1960, o parte din călcâiul piciorului lipsă a fost descoperită de arheologi la Istanbul în apropiere de Moscheea Bodrum. Această parte este adăpostită acum în Muzeul de Arheologie din Istanbul.
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
cu vreunul din amplasamentele lăcașurilor actuale, este cu acela al bisericii Domnița Bălașa. Aici, cu prilejul consolidării bisericii, între 1954-1955, echipa condusă de acad. Aurel Beleș, a dezevlit, sub colțul S-SV al bisericii actuale, fundațiile adânci a unei biserici. Arheologul Gh. G. Cantacuzino care a cercetat-o, a datat prima fază de existență a bisericii în veacul al XVI-lea, iar a doua fază în cel de-al XVII-lea. În tot cazul, în urma invadării Țării Românești de oastea condusă
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
4 august 1897 de către un muncitor tânăr, Manuel Campello Esclapez. Această versiune "populară" a poveștii diferă de raportul oficial al lui Pere Ibarra (deținătorul local al înregistrărilor), care a declarat că Antonio Maciá a găsit bustul. Pierre Paris, un specialist arheolog francez, a cumpărat sculptura după câteva săptămâni și a expediat-o în Franța, unde a fost expusă la Muzeul Luvru și ascunsă pentru a fi păstrată în siguranță în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Guvernul de la Vichy a negociat
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
Hapgood și Erle Stanley Gardner au crezut că artefactele din argilă cunoscută sub numele de figurinele Acambaro au fost create cu mii de ani în urmă. Vechimea estimată, ca și realizarea artefactelor de o cultură nedescoperita au fost respinse de către arheologi și paleontologi. Figurinele, pe care majoritatea arheologilor le resping că pe o farsă elaborată, conțin ciudățenii precum dinozauri coexistând cu bărbați și cu oameni cu coarne. În introducerea la edițiile ulterioare ale cărții lui Hapgood din 1973, "Mystery în Acambaro
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
că artefactele din argilă cunoscută sub numele de figurinele Acambaro au fost create cu mii de ani în urmă. Vechimea estimată, ca și realizarea artefactelor de o cultură nedescoperita au fost respinse de către arheologi și paleontologi. Figurinele, pe care majoritatea arheologilor le resping că pe o farsă elaborată, conțin ciudățenii precum dinozauri coexistând cu bărbați și cu oameni cu coarne. În introducerea la edițiile ulterioare ale cărții lui Hapgood din 1973, "Mystery în Acambaro", David Hatcher Childress a scris că Hapgood
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași și apoi la București, în cadrul Liceului „Sf. Sava” și al Seminarului Pedagogic Universitar. S-a specializat în istorie antică în Germania între anii 1910-1913, la München, Leipzig și Bonn, cu istoricul Ulrich Wilken și arheologul G. Loeschke. După Primul Război Mondial a fost numit conferențiar la nou înființata Universitate din Cluj. În 1922 a fost recomandat de Universitatea din Cluj pentru a deveni membru al Școlii Române din Roma făcând parte din prima serie de
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
la muzeu" din 2006 și a ultima parte a seriei de filme "O noapte la muzeu". Filmul este dedicat atât lui Robin Williams cât și lui Mickey Rooney, amândoi decedați înainte de lansarea filmului. În 1938, în Egipt o echipă de arheologi caută un mormânt în care se află un artefact valoros. Un băiat cade într-o gaură astfel încât tatăl său și ceilalți descoperă ceea ce caută de ani de zile - tableta lui Ahkmenrah. Mai mulți egipteni angajați pentru săpături văd tableta și
O noapte la muzeu: Secretul faraonului () [Corola-website/Science/332429_a_333758]
-
în care se află un artefact valoros. Un băiat cade într-o gaură astfel încât tatăl său și ceilalți descoperă ceea ce caută de ani de zile - tableta lui Ahkmenrah. Mai mulți egipteni angajați pentru săpături văd tableta și dezvăluie că, dacă arheologii vor lua tableta, atunci "va veni sfârșitul". Filmul continuă în prezent aventurile paznicului la muzeu Larry Daley. Tableta egipteană care aduce la viață în timpul nopților toate exponatele din muzeu începe să ruginească. Din această cauză exponatele încep să se comporte
O noapte la muzeu: Secretul faraonului () [Corola-website/Science/332429_a_333758]
-
inscripții sugerează, însă, că ar fi de origine arabă, dar influențate de arameică. După Starcky, strămoșii nabateenilor ar fi fost mai degrabă "Nabatu" din sudul Arabiei (migrația pre-Khalană). Deoarece diferite grupuri din cadrul nabateenilor își scriau numele în moduri ușor diverse, arheologii nu au tranșat chestiunea dacă era vorba de același trib și care din ele erau nabateenii originari. S-a propus ca vatră a nabateenilor în primul rând nordul Arabiei și nord-estul Peninsulei Arabe, unul din argumente fiind similaritatea numelor de
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
descoperiri, împreună cu alte dovezi istorice, științifice și arheologice, Universitatea din Leicester a anunțat la 4 februarie 2013 concluzia sa finală că scheletul găsit îi aparține lui Richard al III-lea. Ca o condiție pentru obținerea permisiunii de a dezgropa scheletul, arheologii au acceptat ca, în cazul în care este identificat Richard, osemintele sale să-i fie reînhumate în Catedrala Leicester. Au apărut contestații cu privire la locul de înhumare și s-au propus alte locuri de înmormântare, cum ar fi sau Abația Westminster
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
grădina lui Herrick, a fost transformat pe la 1944 într-o parcare pentru angajați, dar acolo nu s-au făcut alte construcții. În 2007, pe strada Grey Friars a fost demolată o clădire fără etaje din anii 1950. Aceasta a dat arheologilor ocazia să efectueze săpături pentru a vedea dacă s-au mai păstrat urme ale mănăstirii medievale. Au fost dezgropate foarte puține vestigii, cea mai importantă descoperire fiind un capac de sicriu de piatră post-medieval. Rezultatele săpăturilor au sugerat însă că
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]