12,098 matches
-
emoțional și informațional mamei victimei, aspect care ar favoriza oferirea unei susțineri adecvate din partea acesteia fiicei sale și ar conduce ulterior la instalarea unui sentiment de siguranță în cazul amândurora; V. Metode și tehnici utilizate în activitatea cu beneficiarul: 1. Ascultare activă; 2. Explorarea gândurilor și sentimentelor legate de experiența trăită; 3. Evaluare (evaluarea inițială a nevoilor, precum și a impactului infracțiunii/evaluare periodică și finală); 4. Stabilirea unei relații de suport. STUDIU DE CAZ V Date de identificare Nume și prenume
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
risc, corelată cu sprijinirea acestuia în direcția identificării modalităților de a face față acestor situații și a consolidării deprinderilor în acest sens. 5. includerea părinților în programe de consiliere psihologică; V. Metode și tehnici utilizate în activitatea cu beneficiarul: 1. Ascultare activă; 2. Explorarea gândurilor și sentimentelor legate de experiența trăită; 3. Evaluare (evaluarea inițială a nevoilor, precum și a impactului infracțiunii/evaluare periodică și finală); 4. Stabilirea unei relații de suport. STUDIU DE CAZ VI Date de identificare Nume și prenume
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
urmând a menține legătura în mod constant cu psihologul. 4. formarea deprinderilor minorei de prevenire și înlăturare a situațiilor de risc; 5 . includerea mamei minorei în programe de consiliere psihologică; V. Metode și tehnici utilizate în activitatea cu beneficiarul: 1. Ascultare activă; 2. Explorarea gândurilor și sentimentelor legate de experiența trăită; 3. Evaluare (evaluarea inițială a nevoilor, precum și a impactului infracțiunii/evaluare periodică și finală); 4. Stabilirea unei relații de suport. CONCLUZII Așa cum rezultă din studiile de caz pe care le-
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
medical adecvat necesar restabilirii echilibrului psihic al bolnavului respectiv. Actul medical este un tip de raționament cauzal privind relația dintre factorii etiologici (cauză) și boală (efect). În cazul psihopatologiei, suferința psihică este considerată în mod diferit, așa cum rezultă aceasta din ascultarea de către psihopatolog a istoriei psiho-biografice a persoanei respective. Relatarea bolnavului sau enunțul bolii acestuia se va constitui într-un discurs sau într-un context narativ specific, reprezentând imaginea paralelă a persoanei bolnavului respectiv. Acest enunț narativ este echivalentul tabloului clinic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
existență sufletească devine realitatea propriei noastre prezențe trupești. Lumea devine, în cazul acesta, un vast orizont al trupului nostru. Realitatea trupului nu se mai sfârșește la granițele configurative, anatomo-fiziologice, ale corpului nostru, ci acesta este integrat în lume (Umwelt) prin ascultare, vedere-privire, mirosire, palpare, mișcare, hrană, înmulțire. Sufletul, ca realitate a trupului este și realitatea unei strânse și permanente împletiri cu lumea. Locul nostru trupesc este, în același timp, punctul de reper care ne ordonează spațiul cu care noi ne raportăm
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în spațiul corporal al persoanei umane. Corpul este atât spațiul fiziologic al proceselor normale cât și spațiul proceselor patologice, al bolilor. Imaginile suferinței au fost distribuite de medicină în spațiul corporal, asupra căruia se fixează „observația” (privirea medicului) și „anamneza” (ascultarea bolnavului) în cadrul relației „medic - bolnav”. Rezultatul acestei întâlniri este „discursul clinic” în care sunt cuprinse atât bolnavul, cât și relatarea subiectivă a suferinței sale. Acest „discurs clinic” reprezintă „spațializarea și verbalizarea fundamentală a patologicului” (M. Foucault). Discursul medical obiectivează, din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul de față persoana celuilalt fiind „bolnavul psihic”. Această „cunoaștere” nu diferă cu nimic în comparație cu actul de „cunoaștere” al oricărui alt individ sănătos sau aflat în situații speciale de viață 1. Această cunoaștere se bazează pe „observația” (voire) și „ascultarea” (ecouter) celuilalt 2 sau, mai exact, pe „discursul narativ” al bolnavului 3. Două aspecte intră în discuție. Pe de o parte, cunoașterea persoanei bolnavului așa cum se poate desprinde din observarea comportamentului acestuia și din relatările trăirilor sale; iar pe de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
analitic-cunoscător al medicului sau psihologului, care, plecând de la informațiile cuprins în conținutul „discursului narativ” al bolnavului, elaborează printr-o „codificare științifică” relatările subiective, trăite de acesta, sub forma „simptomelor clinice”. Discursul epistemic final este rezultatul unei duble analize clinico-psihologice de „ascultare a suferinței” și de „observare a bolnavului” care se desfășoară în „spațiul clinicii psihiatrice”. Discursul clinic devine, în felul acesta, o structură semantică particulară și complexă, organizată din „simptome clinice” în care sunt cuprinse „acuzele bolnavului”. El este organizat logic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai jos. fig. p. ms. 5 de la Capitolul 6 De la suferință la simptom De la simptom la boală Bolnav Discursul narativ al bolnavului (suferința): - expresie - conținut Imaginea clinică a discursului (diagnosticul) BOALA PSIHICĂ Discursul clinică-epistemic despre boală: - limbaj - concepte Medic/Psiholog (Ascultarea suferinței) (Observația comportamentului bolnavului) Bolnavul Boala psihică Medic/psiholog Spațiul clinicii psihiatrice (co-prezența „bolnav/medic”) Semantica „discursului epistemic” în psihopatologie În sfera psihiatriei clinice, simptomul este cel care fixează sau atribuie semnificație suferinței psihice. Prin aceasta se relevă importanța sa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de lipsă” care caracterizează fenomenele psihice morbide, în raport cu cele normale. Cele mai sus prezentate se referă, în primul rând, la limbajul epistemic al psihopatologiei. Acesta exprimă termenii denominativi și conceptele științifice „construite” de cercetătorul psihopatolog, ca urmare a observării și ascultării manifestărilor și relatărilor bolnavilor psihici. Este vorba de limbajul științific. Alăturat acestuia este limbajul empiric, cel prin care bolnavii psihici își exprimă sau îi comunică medicului suferința lor. Acesta are caracteristici și semnificații particulare pe care le vom analiza în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire fenomenologică. Acum se poate desprinde clar, din cele mai sus prezentate, faptul că „limbajul” și „discursul” referitor la denumirea și descrierea fenomenelor psihice morbide, propriu psihopatologiei, constituie una dintre laturile esențiale ale acestei discipline. Plecând de la „observarea” și „ascultarea” bolnavilor psihici, psihiatrul reconstituie „istoria psiho-biografică interioară” a acestora sub forma unui „context lingvistic” în care cuvintele înlocuiesc imaginile concret-obiective ale suferinței somatice din medicina generală, ele fiind purtătoarele trăirilor subiective ale bolnavilor psihici. În felul acesta psihopatologia se constituie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
implică însă nici o intervenție asupra acestuia. Ea este mută. Actul de observare al obiectului, în psihopatologie, în prima sa etapă se limitează la ceea ce este imediat vizibil, exterior obiectului. Cea de-a doua etapă a actului de „observație-înțelegere” constă din „ascultarea” obiectului, a persoanei bolnavului, care relatează propriile sale trăiri sau propria sa stare sufletească. Actul de ascultare a persoanei se va corela cu cel de privire a acesteia. În acest mod, „privirea clinică are paradoxala proprietate de a asculta un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prima sa etapă se limitează la ceea ce este imediat vizibil, exterior obiectului. Cea de-a doua etapă a actului de „observație-înțelegere” constă din „ascultarea” obiectului, a persoanei bolnavului, care relatează propriile sale trăiri sau propria sa stare sufletească. Actul de ascultare a persoanei se va corela cu cel de privire a acesteia. În acest mod, „privirea clinică are paradoxala proprietate de a asculta un limbaj, în același moment în care acesta perceput ca spectacol” (M. Foucault). Diferența dintre clinică (spațiul privirii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În acest moment se încheie procesul de „observație-cunoaștere” în psihopatologie, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. fig. p. ms. 95 Relatare Se recunosc Se identifică Nu se recunosc Se resping Cunoaștere P B N Identificare Interogare Comparare Ascultare M Privire Spațiul clinic unii specialiști insistă în situația mai sus prezentată pe importanța „fenomenului de oglindă” aplicat la cunoașterea psihologică a persoanei (H. Wallon, J. Lacan, J.M. Leger și R. Garoux, J.P. Sartre). J. de Ajuriaguerra insistă asupra fenomenului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se stabilește în raport cu „mine”. Ea este în primul rând o „imagine vizuală și intercorporală”. Cunoașterea dintre medic (M) și bolnav (B) este posibilă prin intermediul „corpului”, a „Eului corporal” care în cazul acesta poate deveni inteligibil prin asocierea dintre „privire” și „ascultare”. Obiectul psihopatologiei Obiectul medicinei îl reprezintă omul bolnav și boala acestuia (somatică, psihică sau psihosomatică), iar scopul pe care și-l propune este vindecarea sau restabilirea stării de sănătate. În psihopatologie, obiectul are un înțeles mult mai larg. Persoana umană
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de bolnav, ca experiență sufletească interioară și strict personală, la imaginea clinică a bolii fixată de medic; b) boala se substituie suferinței ca rezultat al unei sinteze a gândirii medicale sau psihologice având ca surse următoarele: observarea (imaginea bolnavului) și ascultarea (discursul suferinței); 2) Examenul clinico-psihiatric transformă persoana care suferă în bolnav psihic sau „dedublează persoana în bolnav”. 3) Examenul clinico-psihiatric „dedublează persoana psihiatrului” în două sensuri: a) explicator al semnificației medico-psihologice a suferinței (atribuie diagnosticul clinic al bolii); b) executor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vindecării; blândețea; sentimentul datoriei împlinite; dezinteres față de recompense. Pentru reușita activității medicale, se cer medicului câteva calități obligatorii reprezentate prin următoarele: 1) calități fizice: sănătate, ținută și atitudine corecte, fizionomie plăcută, sobrietate; 2) calități intelectuale: bun simț, înțelegere, răbdare în ascultarea bolnavului, judecată dreaptă, memorie bună a faptelor observate și o corectă înțelegere și interpretare a „cazurilor”, gust pentru munca intelectuală, instrucție profesională solidă, mereu reînnoită, cultură generală, spirit de observație, dexteritate; 3) calități morale: bunătate, răbdare, discreție, prudență, exactitate și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un fel de distincție epistemologică (și, de altfel, nici nu urmărește acest lucru) între tulburările somatice, tulburările psihice sau tulburările psihosomatice. Gândirea clinică este bazată pe „privirea” și „ascultarea” bolnavului și a relatărilor acestuia a suferințelor sau tulburărilor sale. Prin aceasta ea este și rămâne exterioară (în sfera cunoașterii empirice) persoanei bolnavului. Cea care vine să „completeze” într-o anumită privință acest punct de vedere prin sondarea modalității în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lui se acționează cu curenți electrici, hipnoză, energie atomică, radiații diverse, i se citesc gândurile etc., - bolnavii au impresia că sunt dirijați de la distanță prin telepatie etc., - bolnavii afirmă că se simt supravegheați prin televiziune, li se instalează microfoane de ascultare etc. e) Amintirea pseudohalucinatorie constă din apariția bruscă a unei evocări eronate, concretă în toate detaliile ei și putând atinge gradul de intensitate al unei pseudohalucinații vizuale. Conținutul său este reprezentat printr-un eveniment situat în trecut, uitat de bolnav
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar profetul - cel prin gura căruia Dumnezeu vorbea poporului. Din aceste considerente „vocea profeților” neliniștea, înfricoșa, obliga la supunere și ascultare, restabilind ordinea morală și religioasă a lumii. Nebunia va evolua într-un dublu sens: cultural și medical. Platon vorbește atât despre „nebunia divină” considerată ca un „dar al zeilor”, dar și despre „nebunia boală”. Hipocrat, stabilind cele patru tipuri de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reguli severe și o disciplină de viață riguroasă, sobră, care rezona profund cu misticismul și asceza eremitică. Pachomius a decretat un ideal de educație și viață creștină - Omul pios - și cel puțin patru principii pedagogice-religioase: simplitatea vieții, munca, devoțiunea și ascultarea. Se visa chiar la imitatio Christi.... 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?tc "7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional?" Opera lui Pachomius a fost completată de Vasile din Cezareea (330-379). Acesta nu era soldat, ci un erudit format
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
garnizoană a soldaților lui Hristos”. Ea se întreținea și trăia singură, fără nici un contact exterior. Ziua era împărțită în perioade care stabileau riguros orele de închinăciune, de rugă, de muncă, de somn etc. Regulile de sărăcie, de castitate și de ascultare erau inviolabile și orice încălcare a lor exclusă, atrăgând pedepse cumplite. Regimul de hrană era, de asemenea, minuțios reglementat. Călugării benedictini mâncau zarzavaturi, fructe, ulei, unt și pâine; aveau dreptul să mănânce oricât de mult pește, dar carne de vită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exemplu) și epistulae (de pildă, Epistula ad Desiderium) (cf. Riché, op. cit., p. 397). În „Vita Austregesili” găsim confirmarea că „încredințații” erau, în același timp, „supușii” (absezii) regali: In obsequium gloriosi regis Gunthramni deputatur a patre („Este încredințat de către tată întru ascultarea slăvitului rege Gunthram”) (în Monumenta Germaniae Historica, Scriptores Rerum Merovingicarum, vol. IV, p. 190, Hanovra, Leipzig, 1826). 16. Despre vestitul antrustion, jurământul germanic de credință pe care tinerii aduși la curtea regală îl depuneau, găsim dovada clară în „viața” unui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rol, în sensul că ea conferă acestora anumite forme convenționale 141. Subtila investigație l-a condus pe Davis spre formularea unui concept nou ce pare nu numai surprinzător pentru teoria curriculumului, ci și de o importanță aparte: „predarea matematicii ca ascultare” (mathematics teaching as listening)142. Este o noțiune uimitoare, mai ales prin consecințe. Davis i-a conferit statutul de piesă centrală într-o așa-numită „fenomenologie a ascultării” (phenomenology of listening). „Fenomenologia ascultării” pare a avea legături profunde cu teoria
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru teoria curriculumului, ci și de o importanță aparte: „predarea matematicii ca ascultare” (mathematics teaching as listening)142. Este o noțiune uimitoare, mai ales prin consecințe. Davis i-a conferit statutul de piesă centrală într-o așa-numită „fenomenologie a ascultării” (phenomenology of listening). „Fenomenologia ascultării” pare a avea legături profunde cu teoria „dublei întrupări” (double embodiment) descrisă de Merleau-Ponty143. Conform teoriei lui Merleau-Ponty, noi, oamenii, dispunem simultan de două corpuri: „corpul biologic” și „corpul” alcătuit din structurile fenomenologice trăite (extensiile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]