4,163 matches
-
mai târziu, în cadrul teoriei sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri", rezervând noțiunea semantică de "macrostructură" temei sau topicului global al unui enunț: "Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs. Această formă este definită, precum în sintaxă, în termeni de categorii schematice" (1981a: 26). În acest fel, problematica tipologiilor a sfârșit prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
argumentație (1984 și 1981a), cât și despre sonet (1984). Preiau parțial prima sa definiție a suprastructurilor, deoarece aceasta ne va permite să perfectăm ipoteza lui Bahtin despre relațiile dintre unități și "întregul enunțului finit": Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele situate la un nivel superior, vor fi organizate pe categoriile schematice ale suprastructurii, de exemplu schema narativă. (1981
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
5-Situația finală) + Pn Ώ-Evaluarea finală (v. 31-40) și Morala popriu-zisă (v. 41-42). În încheierea acestei discuții, trebuie să subliniem, că probabil tocmai existența acestei operații generale de ancorare îl determină pe M. Riffaterre să afirme despre sistemul descriptiv că îl "aseamănă unei definiții de dicționar", considerându-l un gen de "rețea verbală fixă care se organizează în jurul unui cuvânt nucleu", ("pantonimul" în concepția lui Philippe Hamon). Putem înțelege la ce se referea Barthes atunci când vorbea despre un "artefact lexicografic". 3.2
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
frunte << imensă. Realizarea portretului este încheiată printr-o punere în relație comparativă: era precum o fecioară flamandă, la care propoziția relativă adaugă o proprietate. Mai simplu, punerea în relație poate fi de tip metonimic. În acest caz, obiectul descris este asemănat cu alte obiecte, din punct de vedere spațial (metonimia contactului propriu-zis) sau temporal (metalepsă). Astfel, în exemplele (3) și (7), dacă mustața lui Charlot reprezintă o parte din personaj, la fel ca ochii și pomeții servitorului chinez elemente care pot
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și [c] nu fac decât să descrie sau să definească, cu siguranță, într-un mod particular, tema-titlu [a]. Procesul de demultiplicare care permite trecerea de la [a] la lista [b] a ingredientelor este asemănător aspectuali-zării, iar procesul invers de condensare se aseamănă mult cu atribuirea. Datorită caracterului foarte strict al acestui plan de text și al mărcilor de suprafață, și acestea, la rândul lor, foarte specializate, putem fi tentați să considerăm textele procedurale și injonctiv-instrucționale ca fiind un tip bine individualizat, situat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
adevărata putere pe care o au imaginile poate fi investigată nu răspunzând la întrebarea ce fac imaginile, ci la întrebarea ce vor imaginile 22, în acest sens, pentru Mitchell, imaginile nefiind "doar tipuri particulare de semne, ci mai degrabă se aseamănă cu un actor pe o scenă istorică, o prezență cu statut legendar"23. În termenii lui W. T. J. Mitchell, imaginea are o natură paradoxală, fiind în același timp concretă și abstractă, referindu-se la un lucru specific, dar și la
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
poate fi împărțită între memorie implicită și memorie explicită, conținutul memoriei implicite fiind cel care dă semnificație și sens informațiilor din cadrul memoriei explicite și ajută la îndeplinirea finalității memoriei explicite, desăvârșind astfel procesul de cunoaștere umană. Memoria explicită poate fi asemănată cu memoria practică a animalului, în timp ce memoria implicită nu poate fi constituită în cadrul regnului animal. Din acest punct de vedere, memoria la care are acces omul îi dă acestuia posibilitatea de a folosi trecutul pentru a anticipa viitorul, adaptându-se
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
reprezentate care urmează a fi memorate, întrucât obiecte nefamiliare sunt recunoscute datorită faptului că sunt recreate în unele similare cu obiecte cunoscute. În al doilea rând, Geary vorbește despre procesul de asimilare prin analogie, cu ajutorul căruia obiectele, care pot fi asemănate cu unele cunoscute, sunt mai ușor memorate. De asemenea, prin intermediul pattern-urilor logice pot fi procesate informații complexe, astfel încât conținutul care urmează să fie memorat să fie introdus în categorii și implicit simplificat. În al patrulea rând, dar extrem de important
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
care acum se află în afara factorilor perceptivi, David Bloch considerând că relația indirectă cu percepția este mediată de Aristotel prin intermediul imaginilor, întrucât plasează memoria sub influența imaginației. Dacă în filosofia antică, imaginile mentale erau considerate reprezentări vizuale, iar imaginația era asemănată cu un tip particular de percepție, în care procesul perceptiv era influențat de o serie de factori și condiții, care transformau obiectele și realitatea, George Berkeley a fost primul care a criticat acest punct de vedere, argumentând că imaginile sunt
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
pentru sine. La acest nivel, asistăm la momentul în care subiectul iese din sine pentru a se percepe și pentru a-și atribui semnificații, pentru a se delimita și diferenția de ceilalți, în același timp identificând și elementele care îl aseamănă cu grupul. Subiectul dobândește semnificație, și se transformă în individ, în condițiile în care este capabil să se perceapă pe sine, așa cum ne explică Descartes. Însă, raționamentul cartezian nu include în concluzie, și ne lasă pe noi să deducem, ideea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și care, cu toate că prezintă oarecare deosebiri în substanța lor concretă alcătuită din materie și formă, totuși sunt identice din punctul de vedere al formei. Așa, un patrulater mai mare este asemănător unuia mai mic, drepte inegale sunt asemănătoare; ele se aseamănă dar nu sunt absolut identice. Se mai numesc asemănătoare lucrurile care, deși au aceeași formă și admit un plus sau un minus, totuși nu indică acest plus sau minus. Tot astfel sunt asemănătoare lucrurile a căror însușire, prin forma lor
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
formei lor. Se mai numesc apoi asemănătoare lucrurile care prezintă mai multe asemănări decât deosebiri, fie că e vorba de însușirile lor considerate pur și simplu generic, fie că e vorba de cele mai bătătoare la ochi. Astfel, cositorul se aseamănă cu argintul, întrucât e și el alb, iar aurul se aseamănă cu focul, întrucât și focul e galben și roșiatic." (Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi și studiu introductiv și note de Dan Bădărău, București, Editura Republicii Populare Române, 1965
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
multe asemănări decât deosebiri, fie că e vorba de însușirile lor considerate pur și simplu generic, fie că e vorba de cele mai bătătoare la ochi. Astfel, cositorul se aseamănă cu argintul, întrucât e și el alb, iar aurul se aseamănă cu focul, întrucât și focul e galben și roșiatic." (Aristotel, Metafizica, traducere de Ștefan Bezdechi și studiu introductiv și note de Dan Bădărău, București, Editura Republicii Populare Române, 1965, cartea X, cap. III, 1054b15). 355 "De aici se vede limpede
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
cuprinde cîteva descrieri de acest tip. De la începutul povestirii, tărîmul pe care îl descoperă Sindbad-cel-de-pe-țărm este descris ca o grădină paradisiacă (adiere dulce, concert instrumental și voci etc.). Insulele pe care Sindbad marinarul le va întîlni în călătoriile sale se aseamănă toate în mod straniu. Insulele din prima și a cincea călătorie sînt descrise după același model: (5) [...] și ajunserăm, călăuziți de ursită, la o insulă tare frumoasă, plină de copaci mari, cu belșug de poame, bogată în flori, răsunînd de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al descrierii nu este discursul oratoric (unde nu "se zugrăvește" absolut nimic), ci un fel de artefact lexicografic*. Mergînd în același sens, M. Riffaterre (1979, p. 51) reformulează în acești termeni: "Sistemul descriptiv, în forma lui cea mai simplă, se aseamănă cu o definiție din dicționar". Mai mult: Prin sistem descriptiv înțeleg o rețea verbală de formă fixă care se organizează în jurul unui cuvînt-nucleu, rețea formată din metonimele acestui cuvînt, în plan lexical, legate între ele prin stereotipuri sintactice. (1978, p.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și, dintr-o dată, lungindu-se peste măsură și subțiindu-se, i se lipi de piele încolăcindu-i-se în jurul corpului. În același timp, o durere nemaipomenită, care nu se poate asemăna cu nici o alta, punea stăpînire pe Gilliat făcînd să-i zvîcnească mușchii încordați. El simțea pătrunzîndu-i în carne o sumedenie de corpuri rotunde, îngrozitoare. I se părea că un număr nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi descrisă în domeniile: - producție - cercetare - învățământ (ore de dirigenție, cercuri de specialitate, etc). 1.2. Sinectica A fost elaborată de W. J. J. Gordon în 1944. Etimologic sinectica sugerează un proces de îmbinare a unor elemente separate. Sinectica se aseamănă cu brainstormingul prin exploatarea, în profitul creativității, a mecanismelor inconștiente și mai ales a celor preconștiente. Diferențe față de brainstorming: - obiectivul propus nu se rezumă doar la găsirea soluției la problemă, ci se accede mai departe, ceea ce determină apariția unor faze
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația verbală este învățarea de înlănțuiri verbale. În mod fundamental, condițiile se aseamănă cu cele ale altor înlănțuiri (motorii). Cu toate acestea, prezența limbajului la om face din acesta un tip special, pentru că individul poate alege dintre înlănțuirile interne ale repertoriului său lingvistic deja învățat (Underwood, 1964)”. Tipul 5. Învățare de discriminări: individul
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
tip special, pentru că individul poate alege dintre înlănțuirile interne ale repertoriului său lingvistic deja învățat (Underwood, 1964)”. Tipul 5. Învățare de discriminări: individul învață să dea „n” răspunsuri diverse de identificare la tot atâția stimuli diferiți care pot să se asemene unul cu altul în aspectul lor fizic, într-un grad mai mare sau mai mic. Deși învățarea fiecărei conexiuni stimul-răspuns este un eveniment simplu de tipul 2, conexiunile tind să interfereze cu orice altă reținere (Postman,1961). Tipul 6. Însușire
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
arată cele patru categorii diferite de frați care duc o viață regulară în convent. Unii dintre voi sunt de fapt niște frați laici simpli care colaborează prin munca mâinilor lor la operele altora, sau adună pomenile oamenilor. Aceștia pot fi asemănați cu furnicile, care sunt insecte mici, însă lucrează foarte mult pentru a-și procura și pregăti hrana. Alții sunt slabi și bolnavi, și nu pot lucra cu mâinile lor, nici să poarte poverile altora sau să facă pocăințe grele. Totuși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin saltul lor către contemplație, ei pot fi asemănați cu lăcustele și pentru că ei consumă vigoarea prosperității materiale... Aceste lăcuste care îi reprezintă pe frații minori, nu au un rege care să-i preceadă pe cale, deoarece sunt puțini și aproape inexistenți cei care i-ar putea preceda în sărăcie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cu sinele său, golit de vremelnicie, percepe sensul anagogic al existenței, miracolul vieții și revelarea zeului sălășluind în trupul omenesc. Prețuirea valorilor tomitane libertate, iubire, frugalitate este luminată de arcul unui dor metafizic al nemuririi prin artă. Purificarea suferită se aseamănă cu topos-ul izgonirii din Rai. Exilul este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
țintit cu săgețile ei vreo divinitate. În această înșirare de exemple mitice și legendare Ovidiu exclude că vina sa ar putea fi comparată cu cea a respectivilor eroi: aici se face o aluzie evidentă la poziția lui Ovidiu față de Augustus, asemănat cu Jupiter, care i-a fulgerat pe Titanii rebeli și l-a îngropat pe conducătorul lor, Encelade, sub Etna. De aceea, Ovidiu nu i-a declarat război (civile) lui Augustus, cum va spune în alt loc pe șleau, nici nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului, miloasa Antigona din Teba nu a ezitat să-și îngroape fratele, pe Polinice, căzut în războiul celor Șapte împotriva Tebei (v. 65-70). Disimulându-și intențiile, Ovidiu o asemăna pe Fabia cu Antigona și, implicit, pe Augustus cu tipul tiranului, Creon. Adevărul, ascuns pentru mult timp, cu mâhnire și gelozie în inima sulmonezului, iese dintr-o dată la iveală: Augustus este identificat cu Creon. Pe marmura mormântului de la porțile Romei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
vremea ta"379. Acest început nu diferă deloc de cel din scrisoarea I, II, care a fost deja comentat 380: "Maxime, tu care onorezi al tău faimos nume și care sporești noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău...". Se aseamănă perfect inclusiv prin solemnitatea exprimării. Într-adevăr, pe vremea când toți sunt împinși de speranța unui câștig, numai Maximus face excepție: "Te admir cu atât mai mult, cu cât în acest vârtej nu te lași târât de curentul viciului comun
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]