3,212 matches
-
o să ai mereu neajunsuri în viață, fii atent cum te pronunți că ai să ajungi să înfunzi pușcăria! Eliberat, ies din birou, o văd pe mama, ieșită și venită imediat după mine, o iau de braț, dăm în stradă, unde asfaltul era încă umed în urma ploii căzut e anterior. Încet, încet, ne îndreptăm spre casă. Dar tot mă m ai gândeam că, iată, și după exprimarea plutonieru lui față de mine, rezulta că, într-adevăr, fostul chiriaș era informatorul, cel care ne
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prăpastie. A doua zi, Florența plutea într-o ceață aurie și noi am luat-o de la capăt. În timp ce ne aflam în acea uluitoare capelă a familiei Medici, afară s-a pornit o ploaie veselă, cu picături mari, care cîntau pe asfaltul Cetății. Din pricina lor, am petrecut o oră în plus acolo, între Crepuscul și Auroră, între Somn și Moarte, între fluturările de aripi ale sufletelor lui Giulianno și Giovani și curbele perfecte ale marmurei lui Buonarotti. În soarele luminos, strecurat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
la dreapta, pe undeva la vale, alergam, întrebam, în sfîrșit la ora unu și cinci minute am ajuns la San Pietro in Vincoli. Biserica era închisă între orele unu și două la prînz. Nu avea importanță, timpul era al meu, asfaltul italian cunoștea fundul pantalonilor meu de vagabond. M-am așezat pe caldarîm cu fața în soare, cred că am și ațipit cîteva minute... În fața bisericii era o tarabă cu amintiri Moise din ghips, Moise din lemn, Moise din material plastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ieși la iveală acolo, în acea depărtare unde am aterizat într-o ploioasă dimineață de mai, după cea mai scurtă noapte din viața mea. Ploaia care ne-a întîmpinat la aeroport în clipa aterizării curge peste noi fără încetare, transformînd asfaltul în pîraie și întunecînd panorama spectaculoasă a culmilor. Oricît ar fi un oraș de frumos, de verde și de îngrijit, ploaia îți strică întotdeauna bucuria cunoașterii lui, așa că hotărîm să ne petrecem seara la circ, spectacolele kazahilor avînd faima lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
celor ce trec pe șosea, în universala limbă a liniilor figurative, că ceva mai încolo, la marginea drumului, se închiriază cai și cămile. Pe hîrtia zdrențuită, caii par să zboare ca vîntul. Cămila are un aer cam melancolic. Încetinim Lîngă asfalt, proprietarul a trei cai și o cămilă așteaptă pe nisipul încins, în fața unui cort improvizat din cîrpe multicolore. Așteaptă liniștit, fumînd, cu răbdarea de milenii a nisipului. Caii, costelivi și resemnați, cu coama nepieptănată și de culoare nedefinită, speră zadarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se opintește începe să ne frîngă oasele. Privesc în jurul meu și încerc să-mi fixez o direcție. Zadarnic. Cît vezi cu ochii... nisip. Dunele! Văd pentru prima dată în viața mea dunele deșertului. Totdeauna mi le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mai Înalt tei din Copou Iubitele lui fugare Îmi lovesc geamul Cu gleznă fulguranta a inocentei Florile sângelui Și tot ce auzeam Era doar vârful ochilor mei. Abia Începusem să cunosc niște lucruri uitate Filosofia șotronului scrisă cu creta pe asfalt În clipa această Cântă picioarele vântului alizeu. Ascult cu urechile pământului Bătut de ploi și mângâiat de flori. Pădurea este o fiara cu brațele pline de drumuri O femeie guraliva și indiscreta Trupul fecioarei rămâne Înfiorat de neatingere Nopțile, aripa
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
îi zic: Auzi, Mișa, că dumnealui, conu Nicu, nu s-a întors încă de la primărie, unde poartă discuții de mai multă vreme cu un englez, pe nume W. O. Callender, din Londra, ca să facă măcar câteva străzi și troruare cu asfalt. Atunci să vezi cum ai să mergi, ca pe palmă. Acum știi ceva? Fă bine și du-mă la Bolta Rece. Poate împușc doi iepuri dintr-un foc. Unul ar fi conu Ștefan Vârgolici, care stă peste drum de crâșmă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
multe sate, eu intrând atunci în primul dintre ele - Obroceni. Mesajul vertical, binevoitor, mi-a alungat (oare?!) oboseala și neliniștea provocată de primele picături de ploaie. Ce-i drept, erau picături fine, ca atunci când este ceață deasă. Din nou pe asfalt, mai mult la vale (coboram ce urcasem până acolo), în dreptul unei intersecții, aud din spatele gardului unei case: Nene, bicicleta asta-i a mea. Coboară!”. Dacă puștiul tuciuriu care-mi strigase ar fi fost mai mare de 8-9 ani, mi-
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
De-ar fi aflat că iarna, după ce ieșeam cu patinele pe afară mă remorcam de autobuz, ce-ar fi zis? Mergeam așa între două stații. Abia acum mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă ajungeam la un petec de asfalt? Strada era traversată pe dedesupt de conducte de apă caldă pentru baie, sau termoficare. După gheața pe care patinele alunecau perfect, zona dezghețată ar fi fost un dezastru: o frânare neprevăzută. Ar fi urmat desprinderea de bara mașinii și contactul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
era traversată pe dedesupt de conducte de apă caldă pentru baie, sau termoficare. După gheața pe care patinele alunecau perfect, zona dezghețată ar fi fost un dezastru: o frânare neprevăzută. Ar fi urmat desprinderea de bara mașinii și contactul cu asfaltul apoi imediat cu gheța. Ce s-ar fi întâmplat dacă din spate venea un șofer neatent, care nu pătra distanța legală? Nici nu vreau să mă gândesc... Îmi amintesc că așteptam închiderea ușilor mașinii, mă prindeam cu mâinile de bara
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un drum, printre îngrădituri specifice zonei de munte, apoi printre case izolate. Aveam să aflăm mai târziu, erau din Sucevița. După zguduiturile, gropile cu noroi și chinul drumului de până atunci, nu ne venea să credem cât de bun era asfaltul, care nu era departe. Din păcate, la motel nu ne-am putut caza, dar am fost dirijați către casa unui pădurar, la poalele muntelui, care ne-a primit bucuros. Calm, ne-a povestit, pe când noi făceam fețe-fețe, că niște urși
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Buhuși prin Moldoveni! Eram încântat de perspectiva celor 900 de kilometri, numai că gențile fiind din carton în interior, făceau zgomot, lovindu-se de bicicletă. Aveam strania impresie că fiind greutatea prea mare, se lăsa cauciucul, janta se lovea de asfalt și din cauza asta mergeam cu grijă, adică foarte încet. La Moldoveni am lăsat umbrela și niște pantofi, să-mi ușurez bagajul. După serpentinele care sunt mai jos de Hociungi, cam prin dreptul "sondei” de gaz metan, un câine s-a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
aproape m-am prăbușit, am mâncat și mi-am refăcut forțele. Ăsta era doar începutul, și nici nu ajunsesem la munte. Vedeam la stânga, în vale, niște stâlpi și șoseaua. Atunci, după noroiul de care scăpasem împroșcat și eu și bicicleta, asfaltul îmi părea un vis. Trecând printr-un sat al cărui nume nu mi-l amintesc, am zărit departe, în urmă, orașul Buhuși. Pe bicicletă la vale, am ajuns în sfârșit la șoseaua Piatra NeamțMoinești, la kilometrul 54, parcă. De aici
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
căpițe de fân, garduri specifice zonei de munte și mai jos lacul, ca fundal fiind pădurea. Fâneața era plină de flori sălbatice, care dau farmecul zonei de munte. În dreapta, pe o stâncă, se zărea motelul. Întorcându-ne pe un asfalt chinuit, am întâlnit un camion forestier care scăpase un trunchi imens pe șosea, chiar în fața mea. Bine că rămăsesem destul de departe de Mircea, care cerceta, interesat, un vagon adaptat pentru stupărit. Mircea ar fi dorit să mai rămânem acolo, însă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de atunci am devenit mai prudent. La capătul serpentinelor, mereu la vale cu frâna activată, atenționat de Mircea am verificat temperatura torpedoului. Am turnat apă să răcesc butucul, apa sfârâia ca pe o plită încinsă. Pedalând mereu, la Sânmartin (pe asfalt, altă viață!), a apărut în stânga drumului cantina CAP- ului. De necrezut poate, am mâncat acolo în niște condiții deosebite, aproape ca la restaurant, doar că mult mai ieftin și sănătos. Cu moralul ridicat, lăudând mereu cantina în care ne și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Radu Beligan. La primul local mai spălățel am poposit sub o umbrelă și am băut câte o bere. Rece și tare bună, la cât transpirasem. Curios, după 5-6 ore de efort pe bicicletă, nu-mi era foame. Pedalam numai pe asfalt, dar înfruntând vântul care ne bătea din față. De altfel, nu știu cum se face, dar întotdeauna pare că vântul bate mereu din față, fie că pleci, fie că te întorci... La Oniceni cred, am mai luat o coca cola și încă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mașină cu însemnele Consiliului Județean care mă depășise, stătea în fața primăriei. Poate gândurile mele or fi ajuns (nu știu cum...) la autoritățile competente, fiindcă la ieșirea din sat, utilaje specifice pregăteau drumul pentru asfaltare. Mai bine mai târziu decît niciodată, doar că asfaltul avea să fie numai prin sat. Efortul depus pe când pedalam pe pietriș la deal, avea să-mi fie compensat de priveliștile pentru vederea cărora aș face orice sacrificiu. Printr-o pădure, pe un drum care cu greu putea fi numit
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Un șanț enorm, adânc și umed (fulguia bacovian) ne flanca urcarea pe aleea muzeului. Veneam de la o seară culturală densă, dialogată... Întunericul căii de acces îl făcuse pe Don Cezar să mă ia de braț și să mă avertizeze că asfaltul e lunecos (rugasem de mai multe ori echipa de constructori să protejeze șanțul pentru noua conductă de apă, să flancheze aleea, să curețe de lut galben calea de acces). Marele confrate îmi povestea, înflăcărat, episoade senzaționale cu Marin Preda la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
SUA care nu au fost Încă asfaltate. Șoselele, În schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care Începe să Înlocuiască asfaltul. La ora 5 suntem În orășelul universitar Brooking. Orașul e mic, azvârlit În imensitatea câmpiei. Are o populație de 4500 locuitori. Merg direct la facultatea de agronomie. Sănduța ține neapărat să vadă școala
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Șoselele, În schimb, sunt joase fără șanturi, cu strat de pietriș peste care s-a trecut cu compresorul. Mergem astfel prin Dakota timp de două zile, după care vom da din nou peste asfalt sau beton, care Începe să Înlocuiască asfaltul. La ora 5 suntem În orășelul universitar Brooking. Orașul e mic, azvârlit În imensitatea câmpiei. Are o populație de 4500 locuitori. Merg direct la facultatea de agronomie. Sănduța ține neapărat să vadă școala Împreună cu Ursulică. Ei și? De ce nu! Gata
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Înseamnă 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 98 pentru două persoane 700 lei plus masa. La noi, atunci o zi era plătită cu 25 lei plus hrana. Le admir caii, hamurile, coviltirul. Dacă ar lipsi șoseau de asfalt aș zice că sunt pe Băragan. De altfel, atât mașinism, atât miros de benzină, mă fac să mă gândesc nostalgic la poezia drumului, la țăcănitul cailor, pe Bărăgan. Drumul cu căruța cu cai Însă are farmecul său deosebit. Dar pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
largi prin care vedem turme de oi. Șoseaua de beton urcă pe creste Înalte, de unde putem admira panorama regiunii. Pe o creastă, o echipă de lucrători Înlocuiește o porțiune de șosea asfaltată cu beton. De astfel, În foarte multe părți asfaltul e Înlocuit. Circulația În acel timp era slabă. După ce am trecut prin al doilea Montpellier din SUA, la granița cu statul Utah, mașina stopează, declarând grevă În plin câmp. Peste puțin timp, o mașină trece pe lângă noi, o oprim și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
fiii lui Carol cel Mare au Împărțit imperiul carolingian și au separat Franța de Germania. Vizităm Întâi monumentul ridicat de oraș și armată, eroilor războiului. Ieșim din oraș și Începem să urcăm panta dulce spre răsărit, pe o șosea de asfalt În serpentină, spre teatrul marii tragedii. Ne oprim În fața monumentului generalului Mangin. Mareșalii Joffre, Foch, Petain, n-au avut onoarea unui astfel de monument. Ajungem În punctul unde șoseaua se bifurcă. Un leu imens șade Întins sub loviturile săgeților, care
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
trecut prin Frisco. Porțiunea Sibiu-Predeal am gustat-o din plin. E duminică și ziua e superbă. Culmile Negoiului și ale Munților Făgăraș, Îmbrăcate Într-o dulce culoare violacee, satele făgărășane cu oameni curat Îmbrăcați ce jucau hora pe șoseaua de asfalt, Îmi demonstrau ce superbe condițiuni de turism avem. Pentru prima oară străbăteam acest colț de țară cu mașina. Într-un sat oamenii ne Înconjoară cu căldură. E Avrig, satul lui Gh. Lazăr. Și În fața casei Învățătorului Ranga am jucat hora
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]