3,711 matches
-
este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos preexista și era unit cu Logosul înainte de a se întrupa; astrele au suflet; trupurile se nasc sferice; va veni apocatastaza pentru nelegiuiți și pentru demoni; și multe altele. împăratul îi poruncea lui Mena să-i adune pe episcopii prezenți la Constantinopol împreună cu egumenii ca să aprobe anatemizarea lui Origen; procesul-verbal al acestei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unanim, oricum larg reprezentate în Biserică și susținute, printre alții, și de marii Capadocieni. Ipatie pare să transpună aici, într-o formă pe înțelesul celor simpli, argumentația din Deuteronomul 4,19 conform căreia Dumnezeu le-a îngăduit păgînilor să venereze astrele ca să nu se închine la opera propriilor mîini; astfel, lumina materială și strălucirea decorațiunilor unei biserici poate conduce către lumina inteligibilă și imaterială a lui Dumnezeu (S. Gero). Prin serii de manuscrise exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exil spiritual într-o provincie apteră. Autoironică pe fundalul unei contingențe căzute în dizgrație, ea forțează mâna și mintea cititorului: "Mai înțeleaptă ca Iacob,/ ca îngerul,/ ca porcul Ion,/ scurm și eu în blidul comun,/ în caldele tărâțe/ măcinate sub astrul isteric,/ sub cocoașă istorică". Libellum poetic în contra lumii și vremurilor, a istoriei, a vieții și faunei diforme, colectiviste și abrutizate, Steaua lui Ion dă glas unei mâhniri fizice și metafizice. De invectivă și sarcasm pedepsitor au parte nu numai șefii
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > O NOUĂ TOAMNĂ... Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară astrul la chindie Și zarea-n strai de aur o îmbracă, Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă. Un stol de grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
a fost prin stele și visare Iubirea scrisă-n plânsul nemângâiat de-un dor... ,,Iubind în taină...",, La steaua" lui cerând iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor! .,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii... O ,,Floare albastră" vorbea cu el în nopțile sihastre Șoptindu-i lângă tâmplă: ,,De ce nu vii, de ce nu-mi vii?" Ascult ,,Povestea codrului" cu ,,Făt ... Citește mai mult Nu știu ,,De câte ori, iubito
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
i-a fost prin stele și visareIubirea scrisă-n plânsul nemângâiat de-un dor...,, Iubind în taină...",, La steaua" lui cerând iertare, Ne-a scris în suflet cu iubire și murmur de izvor!.,,Crăiasă din povești" ,, Ce e amorul?" printre astre? Eminul întreba tăcut în zarea unei dimineți târzii...O ,,Floare albastră" vorbea cu el în nopțile sihastreșoptindu-i lângă tâmplă: ,,De ce nu vii, de ce nu-mi vii?"Ascult ,,Povestea codrului" cu ,,Făt ... XXIV. BRIZE DE IUBIRE, de Daniel Luca, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
e viața Că nici nu poți percepe. Căutăm în neștire Doar esența ei, Miezul bun și cald, Iubirea ce-o animă, Strălucirea de o clipă În negurile veșnicei iubiri. Viața ce mai poate fi? O fulguire de stele Printre căzătoare astre Terestre, Decorate cu anemone și iriși. MĂ AUZIȚI, COPIII MEI? De vă strig pe nume Ori vă alint în gînd, Mă auziți? In juru-vă aerul vibrează, Când tatăl vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când bătrîna-mi voce rostește rugăciuni? Ascultați
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
se înfig În pămîntul care-l calci. Dar și-n suflet Se plimbă urme De-a valma Rătăcind printre Amintiri țesute Din nori arămii ÎNECAT ÎN SINGURĂTATE-MI Știu, totul s-a prăpădit În juru-mi Și sensul, Și verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
sunt cu nimic mai vinovați” (1, 6). Acuzațiile lui Celsus trebuie înțelese în contextul lor teologic, dar mai ales politic, în care magia joacă rolul de armă ideologică: „Accesul nemijlocit la lumea supranaturală, invocarea spiritelor, posibilitatea de a influența cursul aștrilor sau hotărârile zeilor, perspectiva unirii cu divinitatea, făceau din vrăjitorie, în Antichitate, un fel de suprareligie, situată deasupra autorității Statului, imposibil de controlat, capabilă de lucruri extraordinare”. Potrivit aceluiași autor, „magia este considerată o activitate ucigașă”. Denunțând creștinismul ca pseudoreligie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care abundă, de asemenea, în Oracolele sibiline. Minuni nemaivăzute, săvârșite în cer, vor arunca spiritele oamenilor în cea mai mare groază. Cozile cometelor, întunecările soarelui, culoarea lunii, ploaia stelelor căzătoare, toate acestea vor fi neobișnuite. Se vor ivi pe neașteptate aștrii necunoscuți, nemaivăzuți vreodată; soarele va fi tot timpul întunecat, încât cu greu se va deosebi ziua de noapte; eclipsa lunii nu va dura doar trei ceasuri, ci, scăldată în sânge în toată vremea, ea va avea direcții uimitoare, încât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
timpul întunecat, încât cu greu se va deosebi ziua de noapte; eclipsa lunii nu va dura doar trei ceasuri, ci, scăldată în sânge în toată vremea, ea va avea direcții uimitoare, încât nu se va mai putea cunoaște nici cursul aștrilor, nici mersul anotimpurilor: căci iarna va fi vară și vara va fi iarnă. În acest context, se arată pe pământ magnus propheta qui conuertat homines ad dei agnitionem (7, 17). Se impun remarcate două lucruri în legătură cu magnus propheta! Lactanțiu cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SOARELE ȘI LUNA, baladă populară din ciclul baladelor fantastice. Fondul acestei balade este mitologic, reflectând o mentalitate arhaică, și oferă o explicare poetică naivă a succesiunii continue a celor doi aștri, a imposibilității întâlnirii lor. Din mitologia greacă se cunoaște legenda incestului lui Apollo (Soarele) cu sora sa, Artemis ( Luna), legendă valorificată și de poeții antici, întâlnită apoi la romani (unde Ianus e Soarele și Iana sau Diana - Luna), la popoarele
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
popoare balcanice. În tradiția noastră orală există numeroase credințe despre „sfântul Soare” și „sfânta Lună”. Numai la români, la bulgari și la croați se găsește transpunerea poetică a acestei legende în cântec epic. Potrivit concepției antropomorfice și animiste, cei doi aștri sunt frate și soră la a căror căsătorie se opun elementele naturii și cele supranaturale. Intriga baladei pornește de la interpretarea veșnicei alternări a Soarelui cu Luna, ca urmare a acestei interdicții de ordin etic. Semnalată mai întâi de V. Alecsandri
SOARELE SI LUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamț. Va mai colabora la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tomis” ș.a. În 1965 are loc premiera piesei Iubesc pe al 7-lea, comedie cu... Petrești, la Teatrul „Barbu Delavrancea”, iar prima plachetă de versuri, intitulată Astrul nimănui, îi apare în 1970. Ș. se afirmă inițial într-o publicistică ce varia între reportaj și eseu, apoi - în climatul de oarecare deschidere ideologică de după 1964 - e pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
de specialitate. Alte compuneri dramatice i-au rămas în reviste: Saltul de panteră („Argeș”, 1968), Ringul de dans („România literară”, 1969). A mai compus scenarii de film: Ora zero (1979), Cursa cu obstacole (1980), ambele ecranizate de Nicolae Corjos. SCRIERI: Astrul nimănui, București, 1970; Marival, București, 1974; Cuvinte de reazem, București, 1977; Poeme, București, 1980; Unul cu altul, București, 1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
de Nicolae Corjos. SCRIERI: Astrul nimănui, București, 1970; Marival, București, 1974; Cuvinte de reazem, București, 1977; Poeme, București, 1980; Unul cu altul, București, 1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970, 6 677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
București, 1974; Cuvinte de reazem, București, 1977; Poeme, București, 1980; Unul cu altul, București, 1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970, 6 677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Tia Șerbănescu, Coerența mesajului poetic, TR
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
Poeme, București, 1980; Unul cu altul, București, 1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970, 6 677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Tia Șerbănescu, Coerența mesajului poetic, TR, 1978, 9; Dan C. Mihăilescu, Echilibrul poeziei
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970, 6 677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Tia Șerbănescu, Coerența mesajului poetic, TR, 1978, 9; Dan C. Mihăilescu, Echilibrul poeziei, LCF, 1978, 16; Fănuș Băileșteanu, „Cuvinte de
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
și care arborează un ton de confesiune sinceră. O modificare a discursului, prin nota elegiacă, se întrevede în Lirice (1969), unde elementele împrumutate din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi, Șade astru lângă astru..., Cântec de dragoste și dor), iar tensiunea lirică se amplifică în erotică, extinsă în această carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
arborează un ton de confesiune sinceră. O modificare a discursului, prin nota elegiacă, se întrevede în Lirice (1969), unde elementele împrumutate din poezia populară aduc un plus de culoare și o versificație clară, muzicală (Dac-ar fi, Șade astru lângă astru..., Cântec de dragoste și dor), iar tensiunea lirică se amplifică în erotică, extinsă în această carte. În spiritul vremii, timbrul festivist, convențional, străbate însă numeroase volume - Om pentru oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
pirogravuri de fosfor în cais”, celebrează „toamna românească” („Ard frunze vechi și-un mal de mirodenii / în fumul lor gutui de mirt se coc / se-aud flăcăii bușumându-și caii / cu smocuri moi de fân și busuioc”), pictează tablouri hibernale: „Începe astrul iernii măreț să se topească / treptat îl simți cum arde pe-al primăverii rug /și-n urma lui rămâne o țară românească / mai pură și mai plină de semne de belșug”. Știe să introducă în peisaj și inflexiuni macedonskiene: „Iată
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
-se și nu prea, foșnind prin solzii vineți,/ în timp ce-n altă lună, a lotcii pescărești/ aproape roase vâsle strâns le țineți”. Răsună aici și alte clape, inclusiv (și nu fără farmec) cele amintind de G. Călinescu: „văzduhul e vibrant:/ - planete, astre urse -/ parcă ne vin ciudat/ peste planete curse.// Iubirea de înalturi/ ne arde-n trup, precum/ mari peșteri în bazalturi/ păstrează-al lunii fum”. Categorial, dominanta producției lirice din deceniile al șaselea și al șaptelea este un romantism aproximativ, puțin
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior de baltag/ Astru în veșnic meleag/ Rază în cântecul mumii/ Magnet printre secolii lumii// Buerebista, încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot de această etapă țin și versurile de conjunctură, intens
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
ce sprijineau universul / unde-ai plecat, ce drumuri ai mai bătut, / ce gropi aprinse ai sărit, / pe unde ai mai plâns cu pumnii în gură?” Obstinația de a păstra formula odată descoperită în structura plachetelor ulterioare - Un domeniu al meu, Astrele negre (1983), Sintagmele nopții (1987), Ce mai e nou cu Apocalipsa (1997) - nu diminuează valoarea operei, în majoritatea situațiilor discursul având resurse de a fi aparent același, dar în realitate diferit ca modalitate interpretativă. O variabilă semnificativă o reprezintă miza
ULMEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]