74,189 matches
-
în stomac, dar reușește să spună ceva important despre lucruri care nu au nimic de-a face cu gura sau stomacul. Construind punți analitice subtile între un concept generic de abundență, de exemplu, și (in)digestie, istoricul și filozoful Revel atrăgea în același timp atenția asupra poeticității imanente a discursului culinar, ca să-l numesc așa. Sigur, există o poezie a vegetalului, dar nu la ea se referă Revel, ci mai curînd la faptul că există o pasiune autentică a vorbitului (sau
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
regia nu mai știu cui, dar cu cîțiva mari actori, între care Christopher Plummer. Avusese succes de public și, deși se juca pe Broadway, în zona cea mai conformistă, avusese și trecere la critică. O cronică din New York Times, de nu greșesc, îmi atrăsese atenția asupra lui. Spectacolul s-a dovedit acceptabil. Nu folosesc la nimereală cuvîntul. Nici genial, nici idiot. Totul s-ar fi terminat cu bine pentru est-europeanul care eram, aflat prima oară într-un teatru new-yorkez, dacă n-ar fi fost
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
și pe conspiratorii care vor să-l asasineze. Practic, este vorba tot de o revoluție, "cea mai minunată din istorie", "aceea care a dus la constituirea Republicii Libere și Unite a Celor Șapte Țări de Jos". În vârtejul evenimentelor este atras pictorul Abraham van Beyeren, care are un dar miraculos: dacă pictează o ființă, acea ființă dispare, ca și cum s-ar consuma pentru constituirea imaginii ei pe pânză. Conspiratorii vor să-l convingă pe pictor să-i facă portretul lui Wilhem al
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
Goga a aflat cîte ceva din școală, fiind student la clasa profesorului Valeriu Moisescu care l-a îndrumat pentru examenul de licență spre Brașov. Acolo a debutat Goga cu spectacolul Conu Leonida față cu reacțiunea, o propunere regizorală care a atras ca un magnet ochii tuturor asupra lui. Claudiu Goga este nominalizat anul acesta pentru stagiunea 1999-2000, la categoria "cel mai bun regizor" pentru două montări făcute la Brașov: Portret de criminal și Cerere în căsătorie. Pe cel de-al doilea
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
dacă ar fi plecat la timp din România, dacă ar fi devenit scriitor într-o țară liberă, cu o limbă de largă circulație? Ori dacă textele lui ar fi fost traduse în franceză sau engleză, dacă ar fi izbutit să atragă atenția unui editor străin, reușind astfel să evadeze din sordida lume în care trăia? Odată puse la condițional perfect, asemenea întrebări marchează finalul, oboseala, abdicarea. În mai, 1945, Mihail Sebastian a murit într-un accident stupid, lovit de un camion
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
când se bate pentru binele tuturor cu mijloace omenești deasupra eroilor populari de toate categoriile. Ca prostul prefăcut, însă isteț pe termen lung și cu aderenți înfocați; ca naivul dezarmat în aparență, dar al cărui exemplu de viață, comic uneori, atrage pe toată lumea; ca fiul de împărat urgisit de maică-sa mașteră și pe care un complot gen Masca de fier îl pune în drepturile sale firești. Nu justiția abstractă aprinde imaginația oamenilor; ci insul îndrăzneț care se ridică "împotriva nedreptății
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]
-
Mircea Anghelescu Un pasaj din interesantele memorii ale Mioarei Cremene, recent apărute sub forma unor dialoguri cu Mariana Sipoș (La ce e bun Parisul, Ed. Universal Dalsi), mi-a atras atenția și cred că nu numai mie, pentru că e vorba acolo de un personaj pitoresc și extrem de simpatic, neobișnuit în peisajul Bucureștilor atît de pragmatici de acum două sau trei decenii: un Paganel sau un Don Quijote, pasionat al unei iubiri
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
exilat vienez stabilit în Anglia, unde declara tututor că e "neamț" pînă în măduva oaselor; misogin, dar magistru al celebrei Elizabeth Anscombe; un om care detesta violența, dar a fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
eroina îl iubește pe tatăl lor, femeile - doar dacă discută despre bărbați. Călătoriile, fie ele în cele mai faimoase locuri, vizitele în muzee, biserici i se par sarbede dacă nu apare măcar umbra, imaginea proiectată, vocea unui bărbat. Nu e atrasă de un anume gen, nu are o fascinație specială pentru un anumit tip. Are numai preferințe. Într-o primă fază, acești bărbați nu o interesează ca indivizi, ci ca o realitate globală liniștitoare și reconfortantă. "Ea nu se năpustește asupra
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în viața privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un singur personaj: Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele ne atrage mai mult. Oricum, trebuie spus de la început că între cele două documente se stabilește un fel de relație de semn contrar. Viața exterioară e mai ales negativă, grea, tristă, zbuciumată. Cea interioară, văzută à rebours, e, dimpotrivă, luminoasă, echilibrată, aproape
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
în loc să trudească cu sudoarea frunții", p. 36). Dar "dragostea de toate și de totul, atît de nestatornică în aparență, este o căutare, atît la suprafață cît și în străfunduri, a ceea ce fiecare lucru tăinuie și destăinuie". Cu alte cuvinte, ceea ce atrage cel mai mult la aceste reflecții este felul nepretențios în care o temă "serioasă" devine pretext pentru o "bucurie măruntă". Discuția are dimensiuni umane: ce reacție are un vizitator, chiar contemporan, în fața tabloului lui Delacroix, Libertatea călăuzind poporul, cum erau
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
un faliment bancar răsunător este necesar unei guvernări care se respectă. Mai multe devin sâcâitoare... A privatiza băncile înseamnă a tăia o mână guvernului, celor ce-și pun toate speranțele în ajutorul discret al acestuia. Cealaltă mână ar trebui, ne atrage atenția dl. Iliescu, să stea întinsă la bănci străine, care ar băga ele în buzunare profitul, și nu cine spusesem mai dinainte. N-am semnat manifestul acelor intelectuali dintotdeauna opuși opiniilor d-lui Iliescu, dar care ne-au poftit să
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de a experimenta, pentru a atrage atenția; aveam întotdeauna o justificare estetică. A fost minunat să creez un context narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
personalități individuale, ci o întreagă lume: intelectualitatea americană din anii '30-'60, grupată în bună măsură în jurul revistei Partisan Review. Pe lîngă mai sus amintitele doamne, între acești intelectuali se numărau Edmund Wilson, Philip Rahv și Lionel Trilling. M-a atras puternic la acest grup aerul lor de frondă - atît de necesar în atmosfera anilor din preajma războiului - dar poate mai ales profilul lor moral, mai curînd decît cel intelectual. Hannah Arendt e fără îndoială un nume de notorietate în Europa și
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
originarul și cu chipurile pe care le ia odată cu iradierea sa în temporalitate. Si pe această filieră,- legată nu mai puțin de etnopsihologia lui Steinthal și Lazarus, foarte la modă în anii '60-'70 ai secolului trecut, ce l-a atras și pe Eminescu,- pe lîngă cea a autorilor realiști, convinși că, prin descripția fidelă a lumii, îi pot surprinde întemeierile, a receptat Franzos doctrina goetheană a "tipurilor", pe care pretinde a și-o asuma. Chiar foiletonul despre "femeile române", despre
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
a adîncit o prăpastie. Practic, de la Iluzia comică al lui Alexandru Darie n-am mai văzut nimic semnificativ (stagiunea 1998-1999). Și atunci, îmi pun întrebări serioase privind strategia repertorială, existența unui program pe termen scurt sau lung, tacticile de a atrage regizori importanți care să pună în valoare o trupă cu mari posibilități și disponibilități, aproape neadusă în luminile rampei. Spectacolele stagiunii trecute sînt proiecte sau producții ale Laboratorului de Comedie, menit, înțeleg, să se îngrijească de pașii celor tineri. Foarte
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
opinie, intelectualii devin deja în secolul XIX oameni politici, șefi de partide, miniștri și parlamentari. în ce mă privește, nu văd deloc deosebirea între vîrstă universală și aceea politică a angajării. Angajamentul intelectualului n-a fost vreodată abstract. Michel Winock atrage atenția asupra faptului că angajamentul intelectualului nu e totul: "de la intelectual se așteaptă de asemenea îndeplinirea unei misiuni de ghid, de călăuzitor" pe care "mării intelectuali ai secolului XIX și-au asumat-o", dar urmașii lor nu. Din nou, mi
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
Autorii patristici nu voiau să treacă drept literați sau simpli scriitori teologi. Ei se simțeau reprezentanți ai adevărului divin, purtători ai acestuia în folosul comunităților creștine, având misiunea să-l propovăduiască întregii lumi. Orgoliul retorilor și al savanților nu îi atrage, ba chiar e respins cu hotărâre. Ei se consideră învățători legitimi ai Bisericii, filosofi creștini, comentatori competenți și luminați ai Bibliei, care cuprinde revelația mântuitoare a lui Dumnezeu. În acest sens trebuie să-i înțelegem, pe ei și seriozitatea întreprinderii
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
subestima unele personalități de frumos relief.56 Dragostea pentru dialectică, pentru frumusețea limbajului, aceste două caracteristici ale spiritului elen capătă o vigoare și o formă nouă. La Atena, la Constantinopol, Nicomedia, Antiohia și-n alte multe orașe, profesori cu reputație atrăgeau în jurul lor un număr impresionant de studenți.57 Secolul al IV-lea reprezintă punctul culminant al contactului dintre literaturile elenă și creștină. Performanțele intelectuale ale Părinților Bisericii și excepționalul lor talent oratoric au stârnit admirația păgânilor.58 Libanus bunăoară, îl
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
comuniștii ca să inventezi o minciună". * Uneori Infernul poate fi pur și simplu tăcere. Tăcerea așternută asupra fărădelegilor. * Regret nespus că n-am declarat eu cel dintîi ceea ce a mărturisit Gellu Naum: "Între oameni și pisici, prefer pisicile". * Celebritatea? M-a atras în adolescență. Acum pot medita calm la o însemnare a lui N. Iorga: Există un fel de celebritate care trăiește numai în cercul acelora ce nu pot fi celebri". * Celebritate: o uriașă amărăciune intimă transformată în spectacol. * Exigențele ființei: "Axiomele
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
simplitate clasică, în deplin acord cu evoluția subiectului. În prima parte protagoniștii sunt cei doi soți a căror soartă rămâne neclară, deoarece râsul lui Candid nu și-a arătat deocamdată consecințele funeste. Eroii reușesc să evite capcanele în care sunt atrași, mai ales datorită iscusinței Olimpiei și inteligenței practice a proteicului personaj Sommer. A doua parte prezintă călătoria lui Candid în vederea întâlnirii cu Petre Țăranu (Moșul), unchiul soției sale și vechi prieten de pușcărie (e vorba de un traseu inițiatic, o
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
și era elevă de liceu), consultă, la Biblioteca Academiei, colecțiile ziarelor din acei ani și, mai ales, își amintește. Spune-mi ce îți amintești, ca să-ți spun cine ești - așa ar putea fi reformulat un vechi proverb românesc, pentru a atrage atenția asupra calității actului amintirii. Numeroși contemporani ai noștri suferă de amnezie, trăind aproape exclusiv în prezent cu o dezinvoltură care la animale poate să pară inocentă și grațioasă, dar care la oameni este grotescă. Iar dacă totuși își amintesc
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
Nicolae Manolescu Mezina protagonistului și naratorului din romanul lui Saul Bellow Darul lui Humboldt, pe care l-am recitit între Sărbătorile trecute, probabil atras inconștient de semnificația titlului, are curiozitatea să știe cum arătau casele și oamenii din orașul Chicago, cum arăta lumea toată mai demult, pe vremea cînd ea nu se născuse. Este și tema unor amintiri ale lui Ghica, Negruzzi și Russo
A fost odată ca niciodată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16498_a_17823]
-
regăsim această viziune, generalizată de la erotic la afecțiunea dintre două făpturi, denumită convențional "prietenie", sensul termenului fiind cel grav, cu profunde implicații morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe micul prinț cum să o "îmblînzească", vulpea îi atrage atenția asupra importanței riturilor, a acelor obiceiuri mărunte sau importante - revederea într-o zi sau un loc anume, mici superstiții sau tabieturi - care armonizează două ființe, aducînd la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur. Morala poveștii
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
a sufletului românesc se încadrează și broșura lui Constantin Noica, Pagini despre sufletul românesc din 1944, apărută, acum, la Editura Humanitas în a doua ediție. Mărturisesc a nu o fi citit pînă astăzi, și, de fapt, asupra ei mi-au atras atenția două eseuri ale d-lui Nicolae Manolescu apărute în revista noastră. Acest volum intenționase să fie o vastă lucrare, larg concepută, intitulată Contribuții la o istorie a vieții spirituale românești comandată de Institutul Român din Berlin care să apară
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]