7,165 matches
-
ca un voal împotriva soarelui arzător. O femeie tânără nu poate face o plimbare pe câmp fără să culeagă flori. Adela le alege metodic, cu ochiul atent, cu gesturi de preciziune, parcă ar urmări vietăți iuți și viclene. Cu părul auriu, cu fața albă și roză, cu ochii albaștri, Adela, printre flori, e o floare mare, strălucitoare, mai vie decât toate, irezistibil atrăgătoare. Comparația, banală de adevărată ce e, între femeie și floare este mai mult decât constatarea unei asemănări exterioare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca un zid neregulat. Partea din sus era așternută cu umbra pădurii, care o domină, enormă și neagră. Nimic, în afară de noi, decât viața obscură a pământului, a pietrei, a vegetației
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de-o lumină stranie, de vis, radiată într-o aureolă de vapori de aur. Adela strălucea și ea de lumina piezișă a soarelui, și acum întîia oară văzui, cu strângere de inimă, deasupra buzei ei o umbră ideală de puf auriu. O simții înfiorîndu-se. În adevăr, razele soarelui nu mai aduceau căldură. Trebuia să ne întoarcem. I-am pus șalul pe umeri. M-am despărțit de el. Dar aveam o compensare: gestul de a i-l pune pe umeri era aproape
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dați voie să văd chibriturile? i-a cerut doamna Silsburn cu o voce timidă, aproape de fetiță. — Astea? a întrebat locotenentul, oferindu-i pliculețul de chibrituri. În timp ce eu priveam uimit, doamna examina pliculețul. Pe partea exterioară a cartonașului scria cu litere aurii pe un fond roșu-aprins: „Aceste chibrituri au fost furate din casa lui Bob și a lui Edie Burwick.“ — Ce drăguț! a exclamat doamna Silsburn, clătinând din cap. Într-adevăr drăguț! Eu am încercat să sugerez prin expresia feței mele că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pur - aceste creaturi micuțe, cu temperatura normală a corpului de vreo 60 de grade“. Probabil că, asemenea lui John Buchan, păsările ți-au inspirat și ție multe gânduri emoționante; nu mă îndoiesc că ți-ai amintit că „Sitarul cu creastă aurie, care are un stomac cât un bob de fasole, traversează Marea Nordului! Ploierul-fluierar, care se înmulțește în regiunile nordice atât de îndepărtate încât doar vreo trei oameni i-au văzut cuibul, își petrece vacanțele în Tasmania“. Ar fi prea frumos dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ca s-o ferească de ceasul rău și de ispitele diavolului. Mesteacănul continua Însă să foșnească dincolo de geam. Coroana sa pletoasă se unduia Încolo și Încoace, plecându-se până la pământ și ridicându-se apoi În aer. Poleite cu o lumină aurie, frunzele sclipeau orbitor În lumina lunii. Satul părea adormit. Nicăieri nu se auzea nici un zgomot. Câinii Încremeniseră ca niște sfincși, cu urechile ciulite și ochii ațintiți În zare, cocoșii Își Învârtoșară crestele și, plecându-și capul pe o aripă, stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și ierburile și penele din cuib se umeziseră din nou, cochiliile de melci se târau și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
această atracție n-ar exista. Or, Între noi funcționează un fluid magnetic, pe care, dacă vrei, Îl pot vizualiza... Mașa Însă nu putea să scape de imaginea bărbatului cu cele trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce testiculele de bronz răsunau ciocnindu-se de genunchi și ciocnindu-se unele de altele, rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale Întredeschise Într-o neobișnuit de tandră și melancolică așteptare. În timp ce Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
direct pe podeaua de scânduri proaspăt vopsită, palpitând de dorință, cu sânii mari ca niște talere ale unei balanțe aflate În extaz, având de o parte și de alta câte un sfârc greu, zemos, și cu sexul ca un platou auriu din mijlocul căruia Își Înălța gâtul același pui de cocostârc golaș și lacom de desfătări. Jos, lângă platou, cele trei țevi ale Extraterestrului se făceau din ce În ce mai mici, revenindu-și la forma lor obișnuită, iar clopoțeii se transformaseră brusc În șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scris, la Brodina, nu avea decât domnul Serapion, directorul școlii, căruia copiii, nu se știe de ce, Îi spuneau și Mecadosta. Stiloul era negru, lucios, gros cât degetul arătător. Directorul Îl ținea agățat În buzunarul de la piept. Avea o peniță strălucitoare, aurie și Încă două inelușe care te orbeau. Toți abia așteptau clipa când directorul școlii desprindea stiloul din buzunarul de la piept și-l așeza pe catedră. Stiloul servea mai mult ca element de decor. Domnul Mecadosta Îl folosea de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe o coală de hârtie așezată alături și, cu mișcări lente, care semănau cu cercurile descrise de aripile unei păsări ce se pregătește să se așeze pe vârful unui pom, mâna sa albă, În care strălucea stiloul negru cu penița aurie, ateriza În sfârșit pe pagina deschisă În dreptul unui nume... Înainte de decizia finală, directorul arunca, pe sub ochelari, o privire cercetătoare spre clasă, și astfel nota cinci, scrisă cu cerneală albastră, era trecută, În sfârșit, În catastif. Sub notă, domnul Mecadosta trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ritmul, iar pâlnia se opri din Învârtit, scoțând un ultim geamăt, după care dinăuntrul ei se revărsa o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni În memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
departe de conspirația pe față a lui H.G. Wells. Poate că bătrânul 1 (Sammler, și el unul dintre bătrâni, gândindu-se la asta) avea până la urmă dreptate. Dar el puse deoparte caietul cu cartonul texturat ca marea, propozițiile cerneluite În auriu ale lui V. Govinda Lal scrise În engleză hindusă, eduardiană, pedantă pentru a se Întoarce - sub obligație mentală, de fapt - la hoțul de buzunare și la lucrul pe care i-l arătase. Aia ce fusese? Îi dăduse un șoc. Șocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se punea pe anumite privilegii și plăceri. Aici pe scăldatul gol În apele paradisului et cetera. Dar Întotdeauna o anumită disperare care sublinia plăcerea, moartea așezată Înăuntrul capsulei de sănătate, ghidând-o, și Întunecimea făcându-ți cu ochiul dinspre soarele auriu utopic. — Deci te-ai certat cu Wharton Horricker? — E supărat pe mine. — Tu nu ești supărată pe el? — Nu tocmai. Se pare că eu am greșit. — Unde e el acum? — Trebuie să fie la Washington. Face nu știu ce statistică despre rachetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trezeau și cealaltă jumătate se ducea la culcare. Și ăsta este felul În care sclipitoarea rasă umană conduce acest glob rotitor. Se alătură celorlalți adormiți pentru o vreme. VI Lavoarul din mica toaletă de lângă cabinet era din onix negru, accesoriile aurii, robinetele delfini, savoniera o scoică, prosopul pufos ca blana de nurcă. Oglinzile de pe patru pereți Îi reflectau domnului Sammler imaginea din mai multe perspective decât și-ar fi dorit. Săpunul era un spermanțet de santal. Lama era tocită și trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o Înconjurată de narcisele aurii cu gurile deschise, pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se gândi că e Îndrăgostită. Din felul În care Își ținea umerii lăsați și Își mișca buzele portocalii, Își dădu seama că era gata să se mulțumească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
coș. Nici Shula nu ar mai vrea să-i recupereze din coș. Și nu pantofii erau urgența, putea să ajungă la New York și fără pantofi. Emil plecase deja să o aducă pe femeia cu ziua. Putea găsi taxiuri În Pagini Aurii, dar Sammler nu știa la ce companie să sune și nici cât l-ar costa. Nu avea decât patru dolari. Ca să nu Îi facă de râs pe Gruneri, trebuia să lase cel puțin cincizeci de cenți bacșiș. În plus, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
petrecut de Sheba la St George. Îl păstrez, noaptea, la un loc cu manuscrisul, sub saltea. Calendarul e doar un mic grafic pe hârtie, dar cred că va fi foarte util. Ieri am cumpărat de la papetărie un pachet de steluțe aurii care se lipesc. O să le folosesc ca să marchez evenimentele cu adevărat cruciale. Deja am folosit o steluță, de exemplu, ca să marchez momentul în care am vorbit prima dată cu Sheba în cancelarie. După asta urmează o mică zonă albă până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zică nimic. Sheba a rămas uitându-se la profilul lui serios. Din acel unghi, cu ochii în jos și cu nasul lui turtit, avea ceva de luptător de pe vremuri, s-a gândit ea. Cu excepția faptului că pielea lui era așa aurie, perfectă. Simțea o nevoie imperioasă să-i pună o mână pe obraz. Ce fel de femeie... a început ea. Connolly s-a întors spre ea. — Ce spuneți, Miss? Nimic, a zis ea repede. Mi-a ieșit din minte. Avusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
este femeie nu-i va aduce nici un beneficiu Shebei, doar îi va lua și grandoarea purei ticăloșii. Șase A treia vineri din luna martie a marcat un punct cardinal în relația mea cu Sheba. Am pus în dreptul datei o steluță aurie. Pauza de masă s-a prelungit cu o jumătate de oră în acea zi, pentru ca personalul să se adune în grădina directorului ca să se facă o poză de grup. Poza anuală este una din tradițiile instituite sub domnia lui Pabblem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
dificilă acum, asta se întâmplă poate doar pentru că e rândul ei să fie. Probabil că roata se va întoarce curând și va fi și pentru mine timpul să am parte de ceva atenție. Conform notițelor mele, următorul eveniment cu steluță aurie în relația mea cu Sheba a avut la începutul lui iunie. Atunci când Polly a fost dată afară de la școală. Eram la ei acasă în seara când au aflat vestea. Tocmai terminaserăm o cină frugală și Richard încerca să o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Am aflat despre aventura Shebei în noiembrie. Dura deja de mai bine de opt luni pe atunci și, chiar dacă Sheba nu-și dădea seama, era deja în declin. Ocazia pentru această revelație - pe care am marcat-o cu două steluțe aurii pe grafic - a fost noaptea de Guy Fawkes. Sheba mă invitase la cină cu familia ei. După, planul era să mergem la Primrose Hill să vedem artificiile. Eu, nefiind un fan al artificiilor, mi-am exprimat rezervele cu privire la partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din fundul sălii și se întreținea cu vreo duzină de New York-ezi. Pe paharul cu șampanie pe care-l ținea în mână era imprimat Viețile Secrete din Clubul Sushi. Părul șaten, lung până la umăr, îi fusese vopsit într-un blond auriu și coafat în valuri lucioase. Era îmbrăcată cu o rochie argintie, care-i punea în evidență silueta înaltă și subțire. La urechi avea niște cercei rotunzi, iar pe deget îi strălucea un inel nou și gras. Când le-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
din partea ei să traiască atât timp fără să-și facă un plan pentru cazul în care avea să rămână singură. Știi ce e înfricoșător ? a zis Irene. Ar fi putut să continue cu multe lucruri - cu felul în care lumina aurie se stingea brusc în cenușiul apusului, cu faptul că frumusețea durează așa de puțin, cu ideea că devotamentul și prietenii sunt lucruri rare. Faima și banii n-or să te facă fericită. Crede-mă când îți spun că omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul în cuierul prezentului. când fiecare ființă adoarme, mă ridic pe trunchiuri de copaci. privesc cerul. tălpile îmi zvâcnesc. amorțesc. desenez în continuare ploi. în colțul ochilor sunt aurii. din când în când îmi descriu viitorul. simt că îl ating cu vârfuri de gând. nu mă plictisesc. simt frica teoremei nedemonstrate la examen. profesori îmi sunt treptele roase. foamea de lumină nu mă încântă, mă înspăimântă. continui să fiu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]