2,578 matches
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Coniatin a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Coniatin a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a
Coniatin, Putila () [Corola-website/Science/315628_a_316957]
-
a Treia Coaliții, începe să își mobilizeze forțele. Regatul Unit, aflat în stare de război cu Franța încă din 1803, încurajează intențiile belicoase ale Vienei, promițând susținere financiară și intervenții militare în Olanda și în sudul Italiei. În aprilie 1809, austriecii își lansează ofensiva, atacând simultan în Bavaria, Ducatul Varșoviei și nordul Italiei. La început, ofensiva austriacă are succes, dar curând armatele franceze și aliate, regrupate sub comanda Împăratului Napoleon I înving armatele habsburgice, atât pe teatrul principal de operațiuni din
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
prima oară din 1805, francezii și aliații lor nu mai dețineau superioritatea numerică față de trupele monarhiei habsburgilor, iar astfel, în cazul izbucnirii războiului între cele două imperii, francezii nu ar fi putut să își aducă trupe din Spania înainte ca austriecii să treacă granițele franceze. Se estima că Imperiul Francez nu ar fi putut să mobilizeze în timp util decât circa 200 000 de oameni. Această estimare s-a dovedit destul de corectă iar o mare parte din aceste trupe nu puteau
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
nivel de instrucție joasă și deci cu valoare scăzută. Între timp, conform acestor estimări, Imperiul Austriac ar fi putut să mobilizeze 470 000 de oameni, inclusiv milițiile "Landwehr", suficient pentru a deține o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța crucială a acestor miliții, mai ales în cazul necesității respingerii unei ofensive franceze pe teritoriile coroanei austriece. Aceste trupe se vor dovedi însă relativ slab
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți, atât austriecii cât și francezii, vedeau Germania ca fiind principalul teatru de operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou război cu monarhia de la Viena este iminent, este nevoit să părăsească teatrul de operațiuni din Spania și
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
deci nu a avut nevoie să experimenteze foarte mult în cursul campaniei. Cavaleria franceză era formată în mare parte din unități experimentate, cuprindea unele dintre cele mai bune unități de cavalerie grea și era extrem de numeroasă. Începutul campaniei este favorabil austriecilor, care trec granița bavareză în noaptea de 9-10 aprilie, fără declarație de război prealabilă și înaintează spre vest, dând peste cap diversele Corpuri franceze și germane, care nu apucaseră să își concentreze forțele. Este de notat că austriecii au pierdut
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
este favorabil austriecilor, care trec granița bavareză în noaptea de 9-10 aprilie, fără declarație de război prealabilă și înaintează spre vest, dând peste cap diversele Corpuri franceze și germane, care nu apucaseră să își concentreze forțele. Este de notat că austriecii au pierdut aproape o lună: armata principală austriacă ar fi putut ataca din Boemia, unde fusese masată inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
pierdut aproape o lună: armata principală austriacă ar fi putut ataca din Boemia, unde fusese masată inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
îl va ataca imediat pentru a-l reține pe loc iar celelalte Corpuri de armată îi vor veni în ajutor, în marș forțat. În acest fel, Napoleon reușește să îi smulgă Arhiducelui Carol inițiativa prin „Manevra Landshut”, înfruntându-i pe austrieci într-o serie de bătălii: Landshut, Eckmühl și Ratisbon, victorii franceze importante dar care nu reușeșc să distrugă armata austriacă, ce se retrage disciplinat. De asemenea, în urma acestei manevre, Corpul de armată al generalului austriac von Hiller este separat de
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
prealabil Viena, încearcă, la sfârșitul lui mai, să treacă Dunărea în dreptul localităților Aspern și Essling, arhiducele Carol trece imediat la ofensivă, atacând cu îndârjire și abilitate forțele franceze mult inferioare numeric. Deosebit de sângeroasă, Bătălia de la Aspern-Essling se încheie cu victoria austriecilor, care profită de debitul brusc sporit al Dunării, care rupe podurile construite de francezi și astfel îi împiedică pe aceștia să primească întăriri. Francezii sunt respinși dar victoria austriacă nu este defel decisivă: Napoleon conduce excelent retragerea și păstrează trupe
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
inițiativa și nu bombardează insula, astfel că francezii sunt liberi să se regrupeze și să consolideze podurile peste Dunăre. Și aceasta deoarece una dintre problemele majore cu care francezii s-au confruntat în precedenta bătălie de la Aspern-Essling a fost că austriecii au reușit de mai multe ori să distrugă podurile construite de francezi, lansând barje cu explozibil în aval și izolând astfel trupele franceze ce apucaseră să treacă fluviul de grosul armatei. Regrupați în jurul Vienei și pe insula Lobau, francezii primesc
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
repliindu-se spre localitatea Deutsch-Wagram, în spatele unei linii fortificate, pregătite anume pentru a contracara o ofensivă franceză. Bătălia de la Wagram durează două zile și este extrem de sângeroasă, rezultat al marii concentrații de artilerie. Pe 6 iulie, în ciuda unei contraofensive îndrăznețe, austriecii nu își coordonează suficient de bine atacurile și francezii reușesc mai întâi să le împingă înapoi aripa stângă, apoi să le flancheze aripa dreaptă și, în final, să le spargă centrul, oblingându-i la o retragere precipitată. „Armata Austriei Interioare”, condusă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
dreaptă și, în final, să le spargă centrul, oblingându-i la o retragere precipitată. „Armata Austriei Interioare”, condusă de Arhiducele Ioan, a sosit pe câmpul de bătălie doar în seara zilei de 6 iulie, după ce bătălia fusese deja pierdută. În total, austriecii au lăsat pe câmpul de bătălie aproape 35 000 de morți și răniți, de două ori mai mulți decât francezii. Bătălia de la Wagram avea să fie ultima victorie decisivă a lui Napoleon, în sensul că avea să fie ultima bătălie
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
de morți și răniți, de două ori mai mulți decât francezii. Bătălia de la Wagram avea să fie ultima victorie decisivă a lui Napoleon, în sensul că avea să fie ultima bătălie care frânge dorința inamicului de a mai continua războiul. Austriecii, împinși înapoi în Boemia, sunt complet demoralizați și armata este într-o stare avansată de dezorganizare, nemaifiind capabilă să opună o rezistență suficientă în fața ofensivei franceze, astfel că austriecii semnează un armistițiu la Znaim. După încheierea armistițiului, o armată britanică
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
ultima bătălie care frânge dorința inamicului de a mai continua războiul. Austriecii, împinși înapoi în Boemia, sunt complet demoralizați și armata este într-o stare avansată de dezorganizare, nemaifiind capabilă să opună o rezistență suficientă în fața ofensivei franceze, astfel că austriecii semnează un armistițiu la Znaim. După încheierea armistițiului, o armată britanică de peste 40 000 de oameni reușește să debarce pe insula Walcheren, în Zeelanda. Cu toate acestea, britanicii, conduși de Lord Chatham, fratele mai mic al lui William Pitt Junior
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Râpeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Râpeni a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de evrei. Ca urmare a
Râpeni, Putila () [Corola-website/Science/315645_a_316974]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Seletin a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Seletin (în ). În anul 1864 s-a deschis prima școală în sat, iar în 1913 s-a construit o linie de cale ferată. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Seletin a făcut
Seletin, Putila () [Corola-website/Science/315643_a_316972]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Dihtineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Dihtineț a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a
Dihtineț, Putila () [Corola-website/Science/315647_a_316976]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Foșchi a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Foșchi a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de evrei. Ca urmare a
Foșchi, Putila () [Corola-website/Science/315646_a_316975]
-
Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Rusca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Rusca a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. Ca
Rusca, Putila () [Corola-website/Science/315644_a_316973]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Sokolii a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Sokolii a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a
Sokolii, Putila () [Corola-website/Science/315652_a_316981]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Chiselițeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). În anul 1848, comunitatea huțulă locală a sprijinit activ răscoala iobagilor condusă de Luchian Cobiliță. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Chiselițeni a făcut parte din componența României, în Plasa
Chiselițeni, Putila () [Corola-website/Science/315650_a_316979]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Parculina a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Parculina a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord
Parculina, Putila () [Corola-website/Science/315660_a_316989]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Putila a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). În cursul anului 1817, țăranii din Putila au făcut o plângere către împăratul habsburgic Francisc I, pentru a protesta față de 10 măriri ale impozitelor în timp de zece ani. În anul 1843, interzicerea folosirii
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Andrechivsche a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Andrechivsche a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord
Andrechivsche, Putila () [Corola-website/Science/315657_a_316986]