3,708 matches
-
cunoscut, îl întreb ce știe să facă. „Am lucrat douăzeci de ani într-un teatru“, răspunde el. „Bine, bine, dar ce știi să faci?“ „Am liceul și trei ani de școală agricolă la Slobozia. Am fost și în Bulgaria cu autocarul“, zice el. „Totuși, ce știi să faci?“ insist eu. „Am trei copii - zice el - și o cumnată în Germania.“ „Să presupunem că te angajezi acum într-un teatru - îl întreb -, ce știi să faci?” „Ce se face în teatru“, răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
facă cruci, însă nu din motive religioase. Trecând timpul și murind și țiganul care se pricepea să fure bucăți mari din monument, urmașii lui s-au mulțumit cu bucăți mici, tăiate noaptea cu bomfaierul. „Cam modernă - ziceau străinii aduși cu autocarul să vadă monumentele importante ale urbei -, dar nu e rău că-n România găsești și artă abstractă.“ Copii de asfalt Iată ce-i relatează Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Anglia, amintindu-și de fostul părinte duhovnicesc al anilor copilăriei sale la Catedrala “Sf. Iosif” din Bucurști, m-a înscris și pe mine pe tabelul celor 24 de pelerini, care de sfintele Sărbători ale Paștelui aveau să plece cu un autocar special la Sanctuarul Maicii Domnului de la poalele Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Pirineilor francezi. După această scurtă punere în temă în legătură cu pelerinajul și cu persoana mea, vreau să vă ofer un foarte succint jurnal de călătorie. Vineri, 17 aprilie 1992 La sediul “Caritas” de lângă parcul Libertății din București, un spațios și elegant autocar englez, prevăzut cu tot confortul necesar unor bolnavi, printre care mai mulți handicapați locomotori, îi așteaptă pe cei 24 de pelerini care peste câteva minute vor pleca spre Franța. E ora cinci dimineața; a început să se crape de ziuă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ceilalți bolnavi și însoțitorii iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor transporta non-stop până la Lourdes cale de cca. 3000 km., timp de două zile, au urcat în cabină. Împreună cu noi au urcat în autocar și cei câțiva reporteri și operatori ai Televiziunii Române. Peste câteva secunde mașina demarează lin îndreptându-se spre centrul capitalei de abia trezită din somn. Lăsăm în urmă Piața Națiunii, biserica Bărăției, Universitatea, Piața Romană, Piața Victoriei, Arcul de Triumf și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am deplasat la capela aflată în incinta clădirii de la “Association Hôpitalière Générale” din Lourdes, unde, la orele 10 am celebrat Liturghia în limba română în prezența și cu participarea activă a membrilor grupului nostru. De aici ne-am deplasat cu autocarul la o biserică monumentală din centrul orașului pe care am vizitat-o, admirând altarele, statuile și icoanele din interiorul ei, adevărate opere de artă religioasă. Întorși în camping am servit masa prânzului, după care unii dintre noi au plecat în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a recitat în zece limbi diferite printre care și în limba română. La fiecare decadă de rozariu, un preot român recita un “Ave Maria” (Bucură-te Marie) în limba română. La încheierea acestei înălțătoare ceremonii, noi ne-am retras cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu autocarul în camping, unde după o frugală cină, am plecat la culcare. Marți, 21 aprilie. A treia zi a Paștelui catolic Astăzi continuăm vizitarea bisericilor din localitate și din împrejurimi. Astfel, după ce am servit micul dejun am plecat cu autocarul în localitatea Bartrès, unde Bernadeta Soubirous, fericita vizionară a Maicii Domnului la Lourdes în anul 1958, și-a petrecut câțiva ani ai copilăriei sale, la una dintre rudele ei. Aici, la Bartrès am celebrat Sfânta Liturghie în biserica parohială, după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pelerinilor partecipanți se ridică până la 130-150 de mii. Întorși în camping de la Bazilica Sfintei Fecioare, am servit ca de obicei cina și apoi ne-am retras la culcare. Miercuri, 22 aprilie Pentru această zi ne este rezervată o excursie cu autocarul în orașul Biarritz, stațiune balneară situată în golful Biscaya, de la Oceanul Atlantic. Se zice că în această localitate își petrec vacanțele și concediile numai oameni cu bani mulți, milionari și miliardari. Dar iată că printre ei, dând din coate, ne-am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ce se spărgeau spumegând de furie printre colții stâncilor. Pe una din stâncile mai înalte din largul oceanului, trona o măreață statuie a Fecioarei Maria de la Lourdes. Reîntorși de la Biarritz la Lourdes, spre seară ne-am îndreptat din nou cu autocarul spre Bazilica Fecioarei de la grotă, unde ne-am rugat, ca de obicei, sfântul rozariu, pentru a-i cere Maicii Domnului haruri asupra țării noastre, asupra Bisericii și asupra lumii întregi. Înjurul orei 19 ne-am reîntors în camping, unde ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
servit masa de seară și ne-am retras în dormitoare, pentru a ne reîmprospăta forțele pentru ziua următoare. Joi, 23 aprilie De astă dată am celebrat Sfânta Liturghie în capela campingului “Sf. Bernadeta”, pentru ca la orele 10 să ajungem cu autocarul la biserica nou construită, în apropierea bazilicii, dincolo de apa Gavului, unde se va celebra o liturghie, în prezența a peste cinci mii de handicapați, sosiți din Anglia, Scoția și Irlanda, cu o zi înainte. A fost într-adevăr o ceremonie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
barbă). Mi-a părut rău că nu i-am propus să-i dau ceva altoi din barba mea... La ora prânzului ne-am reîntors în camping unde am luat masa, pentru ca mai târziu, după-amiază, să ne deplasăm din nou cu autocarul la Bazilica grotei, unde ne-am rugat, noi, românii împreună sf. rozariu, după care, atât eu, cât și ceilalți bolnavi handicapați am făcut o baie în piscinele de la grotă, în care se zice că în decursul celor mai bine de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
participat cu toții la sentimentele lor de durere, urmărind suferințele îndurate de Mântuitorul pe drumul Calvarului, oprindu-ne la cele 14 stațiuni, un calvar în miniatură, construit în Parcul din incinta campingului “Sf. Bernadeta”. După prânz ne-am deplasat iarăși cu autocarul la bazilica Sfintei Fecioare de la grotă, unde am celebrat sf. Liturghie pentru grupul nostru în capela sf. Gabriel Arhanghelul, aflată în colțul din stânga de la intrarea principală în Bazilica superioară. Am vizitat și Bazilica superioară, o capodoperă a stilului neogotic, unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ultima zi a șederii noastre la Lourdes. Treziți în jurul orei șase dimineața, ne-am spălat și echipat ca de obicei, după care am coborât în sala de mese unde am luat cafeaua. În jurul orei 9,30 ne-am îmbarcat în autocar, pentru a ajunge din nou, de astă dată chiar la picioarele grotei, unde la ora 10 eram programați să celebrăm o liturghie în limba română. A fost un privilegiu pentru noi de a putea oficia Sfânta liturghie la acea oră
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înălțimea domoală și verde a căreia puteam cuprinde dintr-o privire aproape toți Carpații Meridionali. Aici drumurile erau și ele domoale, iar lipsa accidentelor pregnante ne dispunea la nesfârșite convorbiri pe toate temele posibile... „Universitățile mele“. În sfârșit, profitând de autocarul unui grup de excursioniști - o incursiune la osuarul de la Dragomirna, zugrăvit în culori pastelate de Olga Greceanu, iar apoi la Peștera Dâmbovicioarei... Rămași singuri dincolo de Podul Dâmboviței, am pornit-o pe cărări turistice foarte puțin umblate, care ne purtau tot
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai mult: se schimbă adrese, numere de telefon, mai nou adrese de e-mail. De fapt, nu ești contactat niciodată, nu te obosești să cauți, la rândul tău. Ipocrizie acceptată de toată lumea. (Notiță scrisă inițial pe o filă de agendă, în autocarul de pe ruta Lausannne-București, pe când toată lumea schimba cu toată lumea adrese și numere de telefon; motivul acestui val de altruism și fericire subită: nu fusesem controlați de vameși la trecerea în Elveția, așa că rezervele de porc, rachiu și alte bunătăți românești au
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
moartea "muzicii" pop, metal și disco de la începutul anilor '90. Îndrăznesc chiar să cred ca Moby furnizează un exemplu de "profunzime digitală" singurul pe care îl cunosc până acum. Vara 2001 Tot făcând drumuri dus-întors între Geneva și București cu autocarul, pot afirma că am devenit aproape un expert în acest gen de întreprinderi anevoioase, obositoare și periculoase de nu știu câte ori am văzut moartea cu ochii în farurile camioanelor ce vin din sensul opus sau în ceața deasă, în care șoferii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
traseu. Inclusiv cele de la granița dintre Ungaria și Austria, punctul de maximă dezvoltare spre Vest a acestor gunoaie umane, "ambasadori" de elită ai țării mele. Pasaj adăugat ulterior, un fragment dintr-o nuvelă scrisă de colegul meu de aspirator și autocar, Codruț Constantinescu: "ne trezim la viață doar atunci când trecem granița în România. Nu am avut nevoie de mai mult de un sfert de oră pentru a simți dulcea atmosferă de acasă. Șoferul a tras pe dreapta în prima parcare dotată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aparență. ,,Să văd banii! Ați câștigat suta, da' scoateți banii să vadă lumea asta că aveți, că ați jucat pă cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic. Într-un final, cei doi se refugiază în autocar. Ea smiorcăindu-se, încercând să ne sensibilizeze ,,dar mi-a tras bancnota din mînă, mi-a tras banii din mână și mai vroia și alții..." Unul din șoferi și-a făcut o datorie post-factum, reamintindu-i discursul preventiv de dinainte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-o, biped de astă dată. L-am surprins apoi ușurându-se ferit, în spatele benzinăriei, între un tomberon și o ieșire de urgență. Nu strică nici un radio mic sau un MP3 player, fie pentru orele nesfârșite de așteptare din vamă, unde autocarele sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară aiurea, la fel de toxice și greu de suportat ca și oboseala adunată în oase. Miile de kilometri din
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sunt oprite adesea fără nici un motiv aparent, fie pentru a învinge tristețea nopților în care mașina înghite kilometru după kilometru, iar gândurile zboară aiurea, la fel de toxice și greu de suportat ca și oboseala adunată în oase. Miile de kilometri din autocar te ajută să descoperi o altă Europă, care nu se vede nici în cărțile de literatură, nici în birourile ministeriale, nici în jurnalele televizate, poate cu excepția frecventelor accidente tragice. Europa cârnaților cu usturoi mâncați cu poftă nebună la ore mici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
notă de naivitate căutată, ca și cum ar dori să mă prindă în capcană. M-a întrebat cu un ton aparent neutru dacă sunt cetățean elvețian sau posed doar un permis de rezidență temporar. Exact cum te întreabă călătorii de pe cursele de autocare Double-T, în timpul celor 38 de ore de călătorie Elveția-România, mai ales atunci când sunt blocați în vamă și timpul se lichefiază. În cursul interviului, a ieșit încă odată la iveală slăbiciunea mea ca istoric, lipsa mea de fler veritabil în această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
urcat în autobuz în ultimul moment, dând năvală, de teamă de a nu fi refuzați de șoferi. De-a lungul întregii călătorii nu au respectat absolut nici o regulă, mai puțin cea atavică a grupului pe care îl formau. Au murdărit autocarul îngrozitor, căci au mâncat, băut și vomat tot timpul, reclamând zgomotos manele. Don' șofer, dă-ne manele, că doar nu suntem pocăiți. Toți vor să meargă în Elveția, pentru a cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Viena. Cu alte cuvinte, o tentativă de deturnare a unei curse regulate. Motivul a fost un telefon primit de la un "frate al nostru", care îi anunța despre imposibilitatea intrării în Confederație. Afară ploua torențial, șoferul a trebuit să oprească autocarul de urgență pe banda de serviciu a autostrăzii. Un adevărat coșmar, în orice moment puteam fi percutați din spate de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]