87,233 matches
-
de lichid a zorilor și, ca în fiecare început de zi, lua viața, cu toate ale ei, bune și rele, de la capăt... Pe valea Jeravățului se perindaseră între timp mai multe șatre. Fără să le mărturisească soților Georgescu intenția sa, avocatul se hotărî să întreprindă o escapadă în tabăra calangiilor de la marginea orașului. Era o frumoasă zi de duminică. Când ajunse în lunca înverzită, dimineața încă mai râdea înveselită de cântecul păsărelelor împânzite pe meleagul împrejmuitor. Soarele vărsa binevoitor din căldarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ușor înfiora firele de iarbă ca pe un alint în pragul începutului de nouă zi. Corturile înșirate ca mărgelele pe o ață se întindeau de-a lungul luncii; în fața lor se aflau vetre de foc cu flăcări vesele. La apariția avocatului, apăru o polatie întreagă de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ciocănită de-a lungul săptămânii, babele cu ghiocul, cu cărțile de tarot, cu ghicitul, femeile și fetele cu bidinelele, toți cu treabă pentru agonisirea unei bucăți de pâine, domnule, că viața noastră e de azi pe mâine. * Ajuns în fața cortului, avocatul întâlni un bărbat cu o bogată podoabă capilară care se prelungea pe față. Sub nas, ca doi vrăbioi negri, mustața; barba îi era împodobită cu un păr negru, creț și lucios în care răsăriseră câteva fire de argint ale vârstei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
argint ale vârstei. Starostele stătea jos, turcește, direct pe pământ, sorbind cu nesaț dintr-o pipă enormă. Din când în când arunca în văzduh un fum alburiu lăsându-l în voie să și aleagă drumul dorit. - Bună dimineața, bulibașă, zise avocatul, însoțindu-și binețea cu un zâmbet de bună voință și întinzându-i mâna prietenește. - Să fie bună, domnule, dacă spuneți dumneavoastră! Cum se arată, nu pare a aduce ploaie. Până și vântul s-a aciuat undeva, poate cu gândul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu o învelitoare de mătase roșie pe care o depuse în fața musafirului. - N-aveam de gând să stau. Cu Iorgu, despre care v-am spus, ne cunoaștem de ani verzi... - Dar ce rău poate fi să cunoașteți și alți bulibași? Avocatul primi invitația starostelui și se așeză asemenea lui, turcește. Nu i se păru a fi prea comod, dar ca oaspete, trebui să accepte. - Așa domnule, să ne stea pețitorii! - Ce pețitori, bulibașă? - Am stricat și eu o vorbă, dar nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca o mamă adevărată. Dar nu am eu darul să vă spun toată istoria; ochii dumitale vor vedea ceea ce nu se poate povesti cu vorbe, oricât ar fi acestea de meșteșugite. În timp ce bulibașa era în toiul povestirii, îl văzu pe avocat că întoarce capul într-o latură, unde o țigancă bătrână bolborosea cuvinte neînțelese, punând din când în când mâna pe creștetul unui copil. Văzându-l plecat cu gândurile lui, probabil interesat de ceea ce vedea, bulibașa își lăsă oaspetele să guste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cuvinte neînțelese, punând din când în când mâna pe creștetul unui copil. Văzându-l plecat cu gândurile lui, probabil interesat de ceea ce vedea, bulibașa își lăsă oaspetele să guste în toată plinătatea ei scena, de altfel obișnuită în șatră. Urechea avocatului prinse din zbor doar câteva cuvinte: „De deochi dintre ochi, cât o sta vântu’n gard atâta să stea deochiu-n cap și să fugă prin sat ca un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cât o sta vântu’n gard atâta să stea deochiu-n cap și să fugă prin sat ca un câine turbat...” Alte cuvinte nu mai auzi. Bătrâna mângâie din nou capul copilului, după care micuțul o zbughi pe după corturi. - Minunat! zise avocatul. Extraordinar! - Ce poate fi atât de extraordinar, dom’le? - Totul! Vorbele, bulibașă, vorbele acelea cu atâta tâlc: să stea boala cât stă vântul în gard! - Eeee, e un descântec de deochi! - Mie mi se pare că e mai mult decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
locul judecății, se întorc cu spatele, își ridică fustele cât pot de sus și învinuiții o iau la sănătoasa de teamă să nu fie spurcați. Procesul se termină și părțile se împacă. - Asta e un fel de sentință, nu? găsi avocatul să spună prefirând pe buze un zâmbet plin de înțelesuri. - Dacă altă cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Dacă altă cale nu e! Oaspetele își șterse subit zâmbetul asigurându-l pe staroste că se dumerise cum devine cazul. - Am înțeles, spuse el, dar bulibașa era convins că acesta era departe de a pricepe legile lor. În sinea sa avocatul gândi: țiganii sunt ca un cântec misterios, îl asculți, te răscolește, dar nu-l poți pătrunde până în miezul lui. - Multe și întortocheate sunt căile Domnului, nu-i așa?, reflectă cu glas tare starostele. - Bulibașă, aș mai avea o întrebare. De
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai vreți să știți ceva, mă voi căzni să vă tălmăcesc și alte datini sau obiceiuri ale noastre ... - Nu, cel puțin acum... Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el. Îl lăsă un timp, apoi îl întrebă: - Pe unde umblați, domnule avocat, că am rămas singur cu mine și aș fi vrut să mai vorbim. - E adevărat! Bine ați glăsuit. Dar trebuie să știți că aceste văpăi, cum le-ați zis, nimeni nu le poate stinge, decât tot noi, țiganii. Nu există
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pun sub perne stelele adunate în taină, în nopțile de veghe. Și să vă mai spun ceva: pentru țiganii noștri, durerea și lipsa sunt atât de trecătoare că li se par că nici n-au fost. În timp ce bulibașa vorbea cu avocatul s-a apropiat de cortul lui o țigancă tânără înconjurată de mai mulți puradei, strigându-l: - Bulibașă...! Văzând că nu-i dă nici o importanță, repetă: - Bulibașăăăă! - Ce vrei, fa? - Bulibașă... Roibu, Roibu nostru... nu mai e... Tu nu vezi fa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ezita un timp să plece, dar privirea starostelui o determină să părăsească locul; totuși, din mers, mai spuse: Roibu nostru, bulibașă...! Nu se știe dacă bulibașa mai auzise ultimele cuvinte ale fetei, dar acesta se văzu nevoit să-i explice avocatului că, în urmă cu câteva zile, niște români au vrut să cumpere de la ei un armăsar. Era o minunăție! Cel mai fain și mai frumos cal din toți câți are șatra. Nici nu-l puneam la ham, mai zise el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
are șatra. Nici nu-l puneam la ham, mai zise el, îl călăreau copii, era un fel de jucărie a lor. Și fiindcă nu ne am înțeles din preț, au venit ca hoții noaptea și l-au furat. - Și...? întrebă avocatul... și? - Îl găsim noi, nu vă temeți, și-i vom face să plătească pentru fapta lor. Dar mai bine să vorbim de-ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
furat. - Și...? întrebă avocatul... și? - Îl găsim noi, nu vă temeți, și-i vom face să plătească pentru fapta lor. Dar mai bine să vorbim de-ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei, dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni bulibașă, formulă avocatul acceptarea invitației, ridicându-se cu greu de pe pernă și încercând să-și ia rămas bun. Starostele, cu un gest al mâinii, îl opri spunându-i: - Plecați așa, domnule avocat, și nu mă întrebați nimic? - Ce te-aș putea întreba? Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dom’le, cum v-ați hotărât? - Bine, voi veni bulibașă, formulă avocatul acceptarea invitației, ridicându-se cu greu de pe pernă și încercând să-și ia rămas bun. Starostele, cu un gest al mâinii, îl opri spunându-i: - Plecați așa, domnule avocat, și nu mă întrebați nimic? - Ce te-aș putea întreba? Și de unde știi că sunt avocat? - Domnule, eu vă cunosc de multă vreme și mai știu că dumneata n-ai trecut din întâmplare pe lângă șatra noastră! Mai trebuie să știți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu greu de pe pernă și încercând să-și ia rămas bun. Starostele, cu un gest al mâinii, îl opri spunându-i: - Plecați așa, domnule avocat, și nu mă întrebați nimic? - Ce te-aș putea întreba? Și de unde știi că sunt avocat? - Domnule, eu vă cunosc de multă vreme și mai știu că dumneata n-ai trecut din întâmplare pe lângă șatra noastră! Mai trebuie să știți, domnule avocat, de la mine că țigan prost și rață înecată n-o să găsiți niciodată! - Hoț mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu mă întrebați nimic? - Ce te-aș putea întreba? Și de unde știi că sunt avocat? - Domnule, eu vă cunosc de multă vreme și mai știu că dumneata n-ai trecut din întâmplare pe lângă șatra noastră! Mai trebuie să știți, domnule avocat, de la mine că țigan prost și rață înecată n-o să găsiți niciodată! - Hoț mai ești bulibașă, mare hoț! Încercă avocatul s-o dea pe glumă, simțind că în preajma sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
multă vreme și mai știu că dumneata n-ai trecut din întâmplare pe lângă șatra noastră! Mai trebuie să știți, domnule avocat, de la mine că țigan prost și rață înecată n-o să găsiți niciodată! - Hoț mai ești bulibașă, mare hoț! Încercă avocatul s-o dea pe glumă, simțind că în preajma sa se află un om care, fără să-i spună nimic, a ghicit mobilul vizitei sale în tabără. - V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
V-am furat ceva? - Gândurile, bulibașă, gândurile... și se reașeză pe pernă, privindu-l atent în ochi pe omul ce purta pe retină o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile de învățătură. - Ei bine, domnule avocat, copilul căutat nu e la noi în șatră. Nici nu știu dacă există. Am fost întrebați despre el și de oamenii stăpânirii. Avocatul făcu ochii mari: despre faptul că familia Georgescu alertase și organele Ministerului de interne, aceștia uitaseră să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o sumedenie de însemne de înțelepciune, greu de găsit chiar în cărțile de învățătură. - Ei bine, domnule avocat, copilul căutat nu e la noi în șatră. Nici nu știu dacă există. Am fost întrebați despre el și de oamenii stăpânirii. Avocatul făcu ochii mari: despre faptul că familia Georgescu alertase și organele Ministerului de interne, aceștia uitaseră să-i spună. - Au răscolit mai multe șatre, cine știe pe unde se află acum!? Dumneata ai pomenit de o șatră a lui Iorgu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
când soarele se ridică de vreo două prăjini pe albastrul cerului. - Voi veni neapărat! Văd că dumneata ești înzestrat cu multe tâlcuri ale vieții și această știință ce nu se află în cărți îi poate prinde bine chiar și unui avocat. - Domnule, domnule, dacă voi avea un proces, musai am să vă rog să mă apărați dumneavoastră. Aveți ceva care nu au mulți oameni care umblă cu legile... dar poate m-o feri Dumnezeu. Cei doi se despărțiră cu o strângere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]