2,305 matches
-
mal. Două a reușit să le scoată la mal și fata răsuflă ușurată că va scăpa de grijă. întinzându-se pe mal să scoată bucățile mai depărtate s-a dezechilibrat și a căzut pe neașteptate în apă. Se reculese și azvârli pe mal afurisitele de bucăți de pepene, dar hainele i s-au udat leoarcă, de scalda fără voie ce a făcut-o. Ieși pe mal, adună rămășițele harbuzoaicei și le duse într-un tufiș spre râpa Gârceneanca, unde nimeni nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stejar și după ce a încercat să ne facă să pricepem mai bine, Dumitru ne-a spus să ne culcăm cu burta la pământ, el a desfăcut o verigă de pe cutiuța aceea despre care a spus că-i grenadă, și a azvârlit-o mai departe, cam la vreo zece pași, ea lovindu-se de stâlpul hambarului. Nu s-a întâmplat nimic, Dumitru s-a ridicat și a adus grenada aceea, spunând că este ruginită și din cauza asta nu a explodat. A meșterit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea de școlar. Nu mi-aș fi putut închipui că, tocmai eu, școlarul necăjit și amărât din clasa I, cu dor nesecat de ai mei și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Înțeleptul vede asta și nu va suferi. Din bezna răului va ieși lumina binelui. Vineri 23 septembrie 1988 - spital Singura mea legătură cu realitatea: fereastra care dă spre strada cu colț și cu tramvaie, nu face altceva decât să mă azvârle în irealul tablourilor tale, cu oameni fără mâini, pământeni cristalini de aerul ce-i înconjoară, așteptând cu toții liniștea neașteptării, cântând veșnicia și uitând de timpul căruia nu-i aparțin... Acum, când toamna își pregătește veșmânt de uscăciune, mi-amintesc de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
A dispărut. Din ce în ce mai senin. Poate o să avem vreme bună. Alt avion. Și alt desen al pământului e sub noi. Dedesubt, parcă ar fi o constelație de sate. Parcele lunguiețe și drepte, limitate de drumuri clare, iar din loc în loc, parcă azvârlite cu mâna, câte o îngrămădire de case. Totul este vesel și-mi vine să râd când le văd. Parcă ar fi nodurile unei plase pescărești. Da! Da! Chiar așa. E cea mai bună comparație. Eu cred că nu mai avem
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fost plină. Mai mulți bărbați, de diferite vârste, în orice caz, veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari și domoli, docili, azvârliți de soartă pe aceste meleaguri. Când i-am văzut, am fost năpădită de lacrimi, gândindu-mă la necazurile care i-au gonit din țara lor. După slujbă, am pornit pe jos prin cartierul (unul nou) cu blocuri înalte de sticlă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia un vechi obicei Îi silea pe părinți să se retragă, mama a izbutit să repare boacăna făcută de protopopul Constantin Vetvenitski) m-am simțit azvârlit brusc Într-un mediu strălucitor și mobil care nu era altceva decât elementul pur al timpului. Acest mediu Îl Împarți - așa cum cei care se scaldă fericiți Împart apa strălucitoare a mării - cu făpturi care nu sunt tu Însuți, care ți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-i râvneau de mult. Dacă, după cum se Întâmpla de obicei, solicitarea era satisfăcută pe loc, se auzea din nou acel zumzet și pe urmă, În semn de recunoștință, bunul barin era supus la chinul național de a fi legănat și azvârlit În sus, apoi prins bine de câteva perechi de brațe vânjoase. În sufragerie, fratelui meu și mie ni se spunea să ne vedem de mâncarea noastră. Mama, rămasă cu o delicatesă Între două degete, arunca o privire sub masă, să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am fost lângă ea nici când a murit, În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. De câte ori reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss Lavington) ca guvernantă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de asemenea, furioasă și vehementă, că le huissier chiar Îl amenințase cu Închisoarea pe Monsieur Dmitri Nabokoff, „Conseiller d’État, homme sage et plein de mesure“ (un bărbat Înțelept, cu simțul măsurii), numai pentru că numitul domn a Încercat să-l azvârle pe le huissier pe fereastră. N-a fost un proces prea serios, dar croitoreasa l-a pierdut. Și-a luat rochiile, a Înapoiat contravaloarea lor și a mai plătit Încă o mie de franci reclamantei; pe de altă parte, nota
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale anilor șaizeci (procesul cu jurați, de pildă) de atacurile sălbatice ale reacționarilor. „El a acționat“, scrie un biograf al lui (În Enciclopedia Brockhaus, cea de-a doua ediție rusească), „cam așa cum acționează un comandant de vas pe furtună, când azvârle peste bord o parte din cargou pentru a salva restul“. Îmi dau seama acum că În această comparație epitafică Își găsește ecoul o temă epigrafică - Încercarea anterioară a bunicului de a-l azvârli pe fereastră pe reprezentantul legii. Ajuns la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un comandant de vas pe furtună, când azvârle peste bord o parte din cargou pentru a salva restul“. Îmi dau seama acum că În această comparație epitafică Își găsește ecoul o temă epigrafică - Încercarea anterioară a bunicului de a-l azvârli pe fereastră pe reprezentantul legii. Ajuns la vârsta pensionării, Alexandru al III-lea i-a oferit să aleagă Între titlul de conte și o sumă de bani, probabil mare - nu știu exact cât valora un titlu de conte În Rusia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grijă ca dungile sau modelele să se potrivească. Coincidența modelului este una dintre minunile naturii. Minunile naturii Începeau să mă impresioneze la acea vârstă fragedă. Într-una din duminicile lui libere, bietul scamator a căzut pe stradă și a fost azvârlit de poliție Într-o celulă rece, la un loc cu doisprezece bețivani. De fapt, suferea de inimă, boală care i-a provocat moartea câțiva ani mai târziu. Următoarea imagine arată de parcă ar fi apărut pe ecran cu susul În jos
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În capul oaselor cu o Înfățișare cumplită pentru a-și descărca pistolul spre d’Anthès. L-am văzut pe Lermontov zâmbind când l-a Înfruntat pe Martînov. L-am văzut pe solidul Sobinov În rolul lui Lenski prăvălindu-se și azvârlindu-și pistolul spre orchestră. Nici un scriitor rus de un oarecare renume n-a pregetat să descrie une recontre, o confruntare ostilă, fățișă, Întotdeauna desigur de tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din filme și caricaturi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
confrații invidioși nu puteau să nu vadă o tulburătoare licărire de geniu la fel de evidentă ca dungile unui sconcs; ținându-se drept pe scenă, cu ochii palizi și sticloși, neavând În mâini nimic pentru a-l ancora de această lume, Își azvârlea capul spre spate și Își recita poezia plasmodiind curgător și Îngrozitor de enervant, iar la sfârșit se oprea brusc, trântind ușa În nas ultimului vers și așteptând aplauzele să populeze tăcerea. Și mai era bătrânul cher maître depănând perlă după perlă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
picioare, nu atât ca pasagerul amețit al unui vas de plăcere, cât ca un savant preocupat dintr-o navă spațială; examinând jurubițele pestrițe ale unei lumi vii și calde; privind cu interes filosofic perna pe care a reușit s-o azvârle peste bord; căzând și el Într-o zi când hamul a pocnit. Mai târziu a mers Într-una din zile din acele mici mașinării numite plimbătoare; de la Înălțimile inițiale, elastic și sigur, copilul a ajuns tot mai jos, până ce, la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strânsă, l-am urmat. Știam că mergem la moarte, dar eram hotărâți să ne batem și să murim împreună cu împăratul. "Ca oameni liberi, nu ca robi!"... Constantin și-a scos platoșa aurită, cu vulturul bicefal încrustat pe piept, și-a azvârlit coiful cu panaș, și-a smuls inelul cu pecetea imperiului același vultur bicefal, l-a sărutat și l-a aruncat departe, și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blăstămat cu moarte... Blăstămul l-a urmărit însă și pe Alexăndrel-Vodă, că s-a găsit un prea cucernic frățior călugărit și răspopit, Aron Petru, ăl de-a îngenunchiat Moldova să plătească dintâi haraci turcilor. El vine cu oaste turcească, îl azvârle pe Alexăndrel din Scaun și cu mâna acelorași boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pivniță. Prin două ferestruici aruncam, toamna, în pântecele ei lemnele și cărbunii pe care, când transportul în sfârșit sosea, căruțașul le descărca nepăsător, le lăsa, mai bine zis, să se reverse pe trotuarul din fața casei. Era un sport agreabil să azvârli, pur și simplu, în pivniță, la întâmplare, „combustibilul pentru iarnă”. Mai greu era să aranjezi, apoi, acel „dezastru”, să așezi în stive grămada de butuci, să-i despici. Apelam pentru această treabă la tăietorii de lemne (unde sunt tăietorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-i spui celui care ți-a spus așa că e un bou” (îmi spusese tata. I-am transmis aprecierea și mama a făcut haz pe socoteala lui). Bolnav, amărât, indispus de complicațiile obținerii acelui nenorocit de certificat medical, din cauza căruia eram azvârlit de colo-colo, ca o minge de ping-pong, și, în general, încă neadaptat noii mele condiții de salahor, sigur că nu arătam prea bine așa cum stăteam acolo, pe un scaun, ca un condamnat, în fața lui, a călăului meu de ocazie, înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
-mă să dansez mereu cu ea, dintr-un altruism de femeie cu experiență, izbutind până la urmă să mă antreneze, să mă facă și pe mine să mă „distrez” (era sufletul micii societăți; dansând, îmi amintesc, își îndoia picioarele din genunchi, azvârlindu-și-le în unghi de 90 de grade); revăzând-o după câteva luni, pe Magheru, în compania Marianei, care o ținea de braț, ca și cum ar fi vrut s-o sprijine; de nerecunoscut acum, palidă, trasă la față, tăcută; o întruchipare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
n-am văzut lumânări aprinse: poate la ei nu e obiceiul, ne-am zis...). Vizita de despărțire a fost mai tristă decât prevăzusem, din cauza unui porumbel mort, sfârtecat. Îl călcase o mașină? Dar în acest caz cine și de ce îl azvârlise de pe carosabil în piața unde, ca de obicei, porumbeii se îngrămădeau cu zecile, cu sutele, liniștiți, nepăsători, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Și, într-adevăr, nu s-a întâmplat mai nimic, un mărunt accident, un infim de mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
timidă, mă împiedică să am atâtea contacte umane vii câte aș dori. O mare nostalgie a unor strânse legături sufletești, de simțire și de idei rămâne mereu neîmplinită în mine. Îmi place să visez la o profesie care m-ar azvârli în mijlocul contemporanilor mei: câte greutăți, câte conflicte, câte (o! desigur) dezamăgiri dar și câte șanse de a-i întâlni pe acei oameni admirabili care știu că există, care trebuie să existe. Căci nici un colț de lume, nici o țară, nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată de pâine - o piatră. Străină, zgribulită și-n neștire, Privea la chipu-i nalt și depărtat, Iar luna plină, lunecând subțire, După colini a dispărut treptat. Și cum atunci când cineva-n ogradă Drept pâine-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
context, ar fi trebuit consemnate la scăderi, trebuie trecute aici la câștiguri: prin ele acțiunea devine mai patetică și mai dinamică. Pe fundalul unor scene de masă de neuitat (cum este, de exemplu, aceea a trenului de propagandă improvizat ce azvârle parcă, în câmpiile vaste pline de țărani de-a lungul cărora trece, sămânța revoltei și a luptei pentru o viață mai bună), scene ce conferă filmului caracterul de asprime și halucinantă veridicitate al unui documentar (promptitudinea în raport cu evenimentele filmului, realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]