2,921 matches
-
Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un cârlig de aur, a cărui pierdere îl va lăsa mult mai sărac, indiferent ce va prinde. Și într-un fel a avut dreptate... Vede un camillus apropiindu-se sfios de împărat și urmărește din nou atent ceremonialul sacrificiului. Băiețelul îi întinde Marelui Pon tif niște fructe. Augustus apucă platoul, dar rămâne cu el în aer când o fetiță se desprinde pe neașteptate de ceilalți copii și țâșnește în față, înainte ca cineva să o poată opri. Cu un gest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și încă un bebeluș care a murit de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al Iuliei. S-au înstrăinat iremediabil unul de altul după... Pe unde o umbla Dru sus? Nu-i vede nici pe el, nici pe Iulia Livilla. Și tare i-ar mai fi făcut plăcere să-și strângă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facultății, cu familia. E din Minnesota. Și-au făcut o căsuță drăguță, compusă din hol, dormitor, baie, bucătărie și un mare demisol. El are un salariu de 250 de dolari, iar soția se ocupă cu menajul. Au un îngeraș de băiețel, de un an și jumătate, Carolică. Ori de câte ori doamna pleacă în oraș după cumpărături, îl priponește în fața casei pe covorul de iarbă verde, la aer și la soare. Acolo îl găsim uneori adormit. Sănduța a reînceput școala la grădiniță, populată și
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Închisă, ca un antreprenor de pompe funebre, băiatul, răbdător, serios, frumos - ca alegoria tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tinereții și bătrîneții, se gîndea Kay, pictată de Stanley Spencer sau alt pictor modern și prețios ca el. După ei, sosea o femeie cu fiul ei, un băiețel vag șchiop, cu ochelari. Apoi urma o bătrînă indiancă, suferind de reumatism. Băiețelul șchiop rîcÎia uneori cu gheata mai mare mușchiul și mizeria dintre dalele sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chibriturile, și vorbi Încrîncenat: — L-ați putea lăsa pe el să decidă, desigur. Dar știți cum este. Tocmai ați spus-o. Tratează lucrurile cu o anume Înțelepciune; dar În multe privințe se poartă mai mult sau mai puțin ca un băiețel. Ar putea fi Împins să facă un lucru anume, de parcă ar fi copil. Ar putea fi... Viv se opri. Fraser avea cutia de chibrituri În mînă, dar se Întorsese și se uita la ea. — La ce crezi că-l Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dormitorul lui și stătu În fața oglinzii pieptănîndu-și părul Într-o parte și alta, Încercînd diverse stiluri de cărare sau lăsîndu-l să-i cadă pe frunte... Dar părul, pe măsură ce se usca, Începea să devină pufos; i se părea că seamă cu băiețelul din reclama „Bubbles“ pentru săpunul Pears. Așa că, În cele din urmă, Își dădu cu Brylcreem, făcîndu-și griji că Întîrziase prea mult, petrecînd cinci sau zece minute, Încercînd să-și aranjeze onduleurile cu pieptănul. CÎnd termină, se duse jos din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lumea, te-ai duce acasă la el chiar acum... Deschise ochii și, brusc, Își Întîlni propria privire În oglindă. Părul era pieptănat cu grijă, cu cărarea aia dreaptă și albă, pijamaua Încheiată pînă la bărbie, dar nu mai era un băiețel. Nu avea zece ani. Și nici măcar șaptesprezece. Avea douăzeci și patru de ani, și putea face tot ce poftea. El avea douăzeci și patru, iar domnul Mundy... Domnul Mundy, Își zise el brusc, poate să se ducă la dracu’. De ce să nu iasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ochii. Cu timpul auzi bătaia tremurătoare din nou depărtîndu-se. CÎnd se uită, dunga de lumină de sub ușă nu mai era Întreruptă, iar cercul palid al vizorului se stinsese. Se Întoarse pe cealaltă parte și-și puse mîinile sub obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e vorba de casa care s-a dus, spunea ea, ci pur și simplu de faptul că trebuie să mă tot mut. Mă simt ca un lucru de nimic, domnișoară. N-am dormit deloc de cînd s-au Întîmplat astea. Băiețelul meu are o sănătate fragilă. Soțul meu e În Burma. Mă descurc de una singură. — E teribil de greu, spuse Helen. Îi dădu femeii un formular și Îi arătă răbdătoare cum să-l completeze. Femeia se uita la el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tăcere. Apoi, Duncan depărtă țigara. — Mă dor ochii, zise el. Mă amețește! Simt că leșin! — Te termină! spuse domnul Mundy, chicotind. — SÎnt terminat! zise Duncan. Se dădu pe spate, prefăcîndu-se că leșină. În prezența domnului Mundy era uneori ca un băiețel... Apoi deveni serios. — Dumnezeule, spuse el, ce stare nasoală! Pus la pămînt de o biată țigară! Își ținu picioarele pe podea, dar se lăsă pe spate, sprijinindu-se În coate. Se Întreba unde erau tatăl lui și Viv În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi putut da seama din cauza vîrstei, chiar din felul În care se purta, că era un bărbat Însurat, dar nu se gîndise la asta. O, e fată sau băiat? — O fetiță, zise el, cu ochii În podea. Avem deja un băiețel, așa că, s-ar putea spune, cred, că acum avem o pereche. — Cred că sunteți bucuroși, zise ea politicos. — Nevastă-mea e bucuroasă, spuse el dînd din umeri. O face fericită. Dar n-o să ne Îmbogățim din asta, o știu deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e primul. Își vîrÎ din nou mîna În buzunar și-și scoase portofelul; căută printre hîrtiile de-acolo, apoi extrase o poză și i-o dădu. Era ușor murdară și ruptă la colțuri; În poză erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
erau o femeie și un băiețel stînd, probabil, Într-o grădină. O zi Însorită de vară. Pe pajiște era un pled scoțian. Femeia Își ținea mîna streașină la ochi, și avea fața pe jumătate ascunsă, iar părul blond era răsfirat; băiețelul Își aplecase capul și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și stătea Încruntat din cauza luminii. Avea o jucărie de casă În mînă, o mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise Viv Înapoindu-i poza. E brunet, ca tine. — E-un băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mașină sau un tren, iar la picioare lui mai era una. Aproape vizibil, În colțul din dreapta pătratului era umbra unei persoane - Reggie Însuși, poate, pozîndu-i. — E-un băiețel drăguț, zise Viv Înapoindu-i poza. E brunet, ca tine. — E-un băiețel bun. Fetița este mai blondă, mi-au spus. Se uită la fotografie, apoi o Îndesă la loc. Dar În ce lume se nasc copiii ăștia! Aș fi vrut ca nevastă-mea să fi procedat ca sora ta, să plece naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
săturat de războiul ăsta nenorocit; sînt pe drum de miercuri dimineața; de abia o să avem timp să ne certăm Înainte de a pleca. Stă soră-sa cu ea - mă urăște de moarte. Nici maică-sa nu dă doi bani pe mine. Băiețelul Îmi zice „unchiule“; Îl vede mai mult pe gardianul de la raidurile aeriene decît pe mine. Nu m-aș mira, dacă și nevastă-mea... Cel puțin cîinele o să se bucure că sînt acasă - dacă mai e pe-acolo. Se sfătuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la treizeci și cinci de ani, te-ai aștepta să aibă ceva mai... ei bine, mai potrivit unui adult. Le exilasem pe hol, unde stăteau teanc, cu fața În jos, așteptînd ca Dan să le agațe. Și, cu toate că Înțeleg faptul că orice băiețel visează să aibă, cînd se face mare, un ecran TV cu plasmă imens, respectivul obiect nu se prea potrivea cu decorul meu atît de feminin. Dar mi-am dat seama destul de repede că nu aveam să cîștig bătălia asta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cel mai bine să nu spun nimănui pînă În săptămîna a douăsprezecea, cînd pot fi sigură. Apoi, sigur că a fost musai să mă uit după nume pentru copil pe babynames.com. PÎnă acum, alegerea numărul unu În privința numelor de băieței este Flunn, iar dacă va fi o fetiță, Îmi place foarte mult numele Talullah, deși, cum Îl știu pe Dan, Își va dori ceva mai prozaic, cum ar fi Tom sau Isabel. Am citit cam tot ce puteam, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Da? Adică, știu că fiul meu e un geniu, dar asta n-ar fi un pic cam mult chiar și pentru el? Întreb eu și mă apucă rîsul. După aia aud și eu. E vocea inconfundabilă a Lindei. — Ăsta e băiețelul meu cuminte. Linda stă pe pat, jucîndu-l pe Tom, care chicotește, pe genunchi. Cine-o iubește pe bunica? cîntă ea. Cine-o iubește pe bunica? Tom se uită spre mine și de Îndată fețișoara i se schimonosește și-și Întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vreau s-o văd, dar mi-ar plăcea să aflu ce mai face. — Mama e bine, zice Emma. E la fel de enervantă, deși am impresia că a Început să o scoată nițel din pepeni prezența lui Dan. — Eu credeam că e băiețelul ei cel perfect. Dan, care nu greșește niciodată. — Era, se strîmbă ea. Acum, pare a se fi transformat În Dan, fiul cel Îmbufnat, care se așteaptă să-i spele hainele, să-i gătească și să curețe după el. Nu aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Într-un cămin, fiind acum la fel de fericită să stea acasă și să se uite la televizor, pe cît era Înainte să iasă În oraș și să petreacă. Richard e singurul care nu pare a fi evoluat prea mult. E tot băiețelul Lindei, Încă mai caută cine știe ce schemă aiurită și tot iresponsabil a rămas. Mă Întreb deseori dacă va fi vreodată În stare să se maturizeze, dacă nu cumva Linda a Întrecut puțin măsura cocoloșindu-l, dacă incapacitatea lui de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cade într-un somn chinuit. Se tot trezește și adoarme la loc, încearcând să-și dea seama ce s-a întâmplat cu el, să înțeleagă cum se face că mândrul fiu al tatălui său a ajuns până aici. Ca orice băiețel, își strecoară mâna între coapse. Cel puțin, zona asta este în siguranță, deocamdată. Cât despre restul, nu se știe nimic. Dimineața, hijra îl pun la muncă. Mătură podelele, cu sariul care-i atârnă pe jos, iar jupele ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth, doar supărată. Fii ei trăiseră departe de ea cam toată viața, iar acum se duseseră undeva și mai departe, niște băieței cu batiste albe, pierduți printre literele șterse din ultimele relatări de presă. I se părea monstruos. Vieți reduse la rapoarte scurte, alb-negru, trupuri pe care le spălase și le ținuse în brațe, încorsetate în relatări enervante despre fapte, fronturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]