16,035 matches
-
pe cel din fața ta, iar tu, Păpădie, pe cel de dincolo de pilon. Eu voi supraveghea terenul. Aveți un minut pentru a vă așeza În dispozitiv” - a stabilit Toader sarcinile. În Hanul Cercetașului era o liniște deplină. Aproape că se auzeau bătăile inimilor celor de față... Povestirea lui Petrică, Însă, Își urma firul: ― Păpădie, ca o pisică, a pornit să-l dibuie pe cel de dincolo de pilon. Eu am pășit ca zefirul spre cel din fața mea... Când Toader și-a dat seama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost un lan de grâu sau de orz - ovăz nu, fiindcă rușii nu prea mai au cai. Și dacă le-a mai rămas câte o mârțoagă pe ici pe colo, n-o hrănesc cu ovăz, ci cu apă, paie și bătaie - vorba țiganului. Când au cules recolta cu combinele, În urmă sigur au lăsat baloți de paie. Atenție! Ochii În patru!” Când eram la zece pași de șosea, Păpădie s-a Împiedecat, pur și simplu, de un asemenea balot, acoperit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îl aveau rușii În dotare. Dacă acest pistol ar fi avut un Încărcător cu cinci sute de cartușe, le putea trage Într-un singur minut! Încărcătorul la purtător conținea șaptezeci de cartușe. Era mai bine să nu te afli În bătaia lui! Ai Înțeles, Despi? ― Deși m-au trecut fiorii, am Înțeles totuși cum stăteau lucrurile - a răspuns ea. ― Eram sigur că și Toader i-a văzut pe cei doi defilând prin fața lui... După ce s-au depărtat bine, am pornit spre
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și cine vor fi cei prezenți, scumpa lui tati? Întreb, fiindcă mami știe să povestească cu atâta har Încât ar fi mare păcat ca vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nicu. ― Sunt foarte curioasă să aflu cum Îl vor aprecia străinii? s-a Întrebat Despina. ― Străinii te cântăresc altfel. Acolo te văd așa cum ești, nu Îmbrăcat În vorbe lipsite de miez, ca la noi - i-a răspuns Nicu. În ritmul bătăilor inimii, cu gânduri calde gata să se prefacă În cuvinte la cea mai mică atingere, cei trei ascultau ritmul potcoavelor calului pe caldarâmul Copoului... În zori, Gruia s-a ridicat din pat cu mare grijă, să nu-i trezească pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ora unu „nu sunt În cabinet”. Unde? Nu știi... ― Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet Încă. Pe la ora două, s-au auzit bătăi În ușă. Fără ca cel de afară să aștepte invitația secretarei, ușa s-a deschis... În cadrul ei a apărut un individ „lipsit de culoare”, care, fără să dea bună ziua, a Întrebat: ― Unde-i directorul? ― Da’ cine Întreabă? ― Nu te interesează pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Gruia, ― Vă urmez până În pânzele albe, domnule doctor - a vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu dacă nu cumva v-am perturbat activitatea, dar aveam mare nevoie de dumneavoastră. ― Vă ascult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu ai dreptate. Cu felul lor de a fi nu ai cum să te joci. Și, totuși? ― Treabă grea, domnule profesor. ― Vezi tu, acolo, În sala de operație, când te afli Într-o situație dificilă, te aduni și pui la bătaie toate cunoștințele. În cele din urmă, găsești soluția. Altfel... Fii bun și cheamă-l pe nenea Mitru, să stăm de vorbă cu el. Poate ne scoate din Încurcătură. Gruia a ieșit În grabă. În câteva minute, s-a Întors cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-au oprit. Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întreba dacă ar trebui să-i spună și lui despre cele aflate de la Petrică. Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o vreme, să văd dacă va avea vreo urmare presupusa supraveghere relatată de Petrică”. Bătaia din ușă l-a scos din șirul gândurilor. „E Gruia” - a gândit profesorul. ― Poftește! Ușa s-a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trecute? Și ce scop au avut acestea? „Uite că Petrică n-a greșit când mi-a spus că am fost supravegheați. Cercetașul rămâne cercetaș”. ― Au fost Întâlniri de familie și cu prietenii. ― Mai exact? În acea clipă s-a auzit bătaie În ușă. „Sper să fie Gruia. Poate mă scoate din discuția asta nepotrivită ”. ― Poftește, te rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu doi cai frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor oameni simpli, dar cu mare suflet. Își iubesc cimotia peste măsură” - gândea profesorul. Abia a ajuns În cabinet și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia de cum a trecut pragul. ― Bine ai venit. Spune-mi Întâi dacă ai trecut pe acasă. ― Da, domnule profesor. Am fost aseară. Tata Toader m-a Întrebat: „Da’ așa stai tu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veche și cine s-ar fi încumetat s-o cumpere trebuia să-și cam golească punga de bani, ca s-o îndrepte ori ca s-o strice și să-și facă una nouă, iar asta însemna cheltuieli, muncă și multă bătaie de cap, nu era floare la ureche etc. etc. Într-una din zile Stelian fu vizitat și de Panaitescu, fostul cârciumar de la Ciocoveni, care ar fi fost interesat să cumpere jumătate din curte, fără casă, pentru un ginere de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Stelian și Mișu Leibovici o porniră la rândul lor către centrul orașului. În urma lor fosta casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el acasă. Stelian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu Leibovici, chibzuind puțin, mormăi în barbă că, pesemne, fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e vorba, despre care personal nici n-am o părere prea bună, fiindcă mie nu mi-au plăcut niciodată cameleonii politici..., ci despre..., dădu să răspundă Nando Rossi. Dar nu reuși să spună mai mult. În ușă se auzi o bătaie scurtă și în cabinet intră un bărbat voinic, între două vârste ca și Dej, îngrijit îmbrăcat, a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rugămintea cumnatului său, Virgil vru mai întâi să știe la ce-i trebuiau directorului banii, apoi îi spuse că problema nu era așa de simplă, dar că avea să vadă el ce era de făcut. În zilele următoare avu multă bătaie de cap din acest motiv, tot căutând o cale de a-și ajuta cumnatul fără să intre în cine știe ce bucluc. De la regiune, Cap de Porc (așa cum aflase ulterior că era poreclit economistul-politruc) îl avertizase să nu cumva să slăbească băierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă de vorbă bună să se potolească. Virgil avea și el toate motivele să fie bucuros și fericit, dar, contrar firii sale, la început se arătă destul de reținut. Cu toate că aștepta de mult ziua când avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
schimb, alte griji și alte necazuri, pentru că, în timpul unei ascensiuni în Bucegi, Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care fu luat, după multe ore de așteptare, cu ambulanța și dus la spital, dar mai ales avură de furcă cu un ofițer de miliție, foarte suspicios și la fel de stupid, care îi interogă toată noaptea, tratându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de veste în cele din urmă Felicia, în timpul unei plimbări prin Herăstrău. Stăteau pe aceeași bancă pe care stătuseră cu ceva vreme în urmă, când se împăcaseră, și sălciile plângătoare, cu crengile lor lungi, atingând pământul, se clătinau încet în bătaia vântului. Fata rosti aceste vorbe într-un anumit fel, îl privi în ochi și tăcu, așteptând. Victor rămase câteva clipe nemișcat, surprins s-o audă că dorea să plece. De ce nu mai rămâi încă o săptămână-două? vorbi el precipitat, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu vrea să se bage. Cică s-a gândit bine și preferă să rămână poet, îl informă Nelu Ianolide. În fine, conchise politehnistul Tase. Hai să vedem acum pe cine putem conta și să ne punem la punct planul de bătaie... În ochii lui Călin Moraru sclipiră, preț de o secundă, niște lumini ciudate, pe care nu le observă, însă, nimeni dintre cei prezenți. 9 A doua zi, după orele de curs, Victor o porni ca de obicei împreună cu Felicia spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la Arbore, soția mea Ștefana și cu mine vom fi bucuroși să vă avem oaspete. Vă cunoaște și ea din amintirile mele. Bănuiesc că veniți de departe, că sunteți obosită și înfrigurată ; mâine în liniște vom face un plan de bătaie. Dacă există sau a existat vreo localitate care începe cu X pe o rază de două sute de kilometri, nu ne va scăpa, fiți liniștită. Dar acum... Ascultați ! Se aud zurgălăii. Este desigur sania lui Atanasie, omul meu care vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]