16,324 matches
-
a jurnalului, e una mutantă. Poate pentru că mi-e din ce în ce mai limpede că n-avem ieșire spre normalitate. Că n-am ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ieșire. Traiul în comunism, ca și cel "în tranziție", îmi amintește de-o proză a lui Márquez, Un domn foarte bătrîn cu niște aripi enorme. I se dădea mîncare într-un coteț, ca unui animal de circ. Lui, înger foarte bătrîn, care uitase să zboare. Nu-și mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bine timbrată: Deși în "Ora" era posibil să apară orice. Cealaltă greșeală, de-adevăratelea, fusese... Gravă! Leandru putea să mă dea afară pe mine, atunci. De la revistă a plecat singur, după un stagiu de acoperire în poalele Socolei, la spitalul bătrînului psihiatru zis Charcot. Dialogul ăsta l-am purtat la Bolta Rece, spre prînz, cînd Lucian mi-a oferit, cu eleganță, albumul lui ultim. Cum să mai cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca un teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în apele oglinzii. În Somnul meu și al Arinei, o gravidă, privindu-se în oglindă pe întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în Albatroșii Danzantes, visează într-un șezlong, pe puntea unei bărci, că redobândirea acestei condiții ar fi posibilă printr-un iubit ideal, și aceasta ar putea să-i devină tânărul marinar Santiago, contopit în imaginația ei cu pescarul omonim din "Bătrânul și Marea", povestirea lui Hemingway. Tânăra aceasta deducem din notații auctoriale năzuiește la o iubire de felul celei exprimate în actele matrimoniale descoperite de ea la păsări și țestoase. Deosebit de revelator e paragraful privind nunta și căsnicia albatroșilor dansatori. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndreaptă ochii șerpești spre masă, unde zace un ou lucios verde, asemănător oului de bibilică, cu coaja lipită, pusă cap la cap ca un puzzle. Întinde degetul arătător cu unghia întoarsă înăuntru și arată către ou: Este oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru prea multă vreme. Aceasta va fi cea mai lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind urât, ca orice cerb decrepit, zbârcit și slab hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a ei de pasăre însingurată și îndepărtată, pe care nu o disocia de stângăcia și slăbiciunea ei din viața de zi cu zi. Pe Maurizio îl interesa micile triumfuri pe care le realiza Pulcheria la bârnă, iar eu, îngerașul ei bătrân și neputincios, am recunoscut în el, în acel iremediabil fricos, "impostorul de sine", o posibilitate de-a împlini cu întârziere dorința ei din copilărie. Poate n-a fost cea mai izbutită alegere, dar priviți, tovarăși spectatori, priviți cum Pulcheria e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
casa părintească, ca să trăiască, să-și savureze cafeaua de dimineață pe prispa pe care odinioară fumau pe rând străbunicul, bunicul și tatăl. Căci așa s-a hotărât el să trăiască aici dintr-odată, într-o casă de trei ori mai bătrână decât el, fără televizor, fără ziare, fără zgomotul și iureșul străzii. În mod curios, își amintea de vremurile în care se pregătea să meargă la liceu și cum, peste vară, apa curentă și electricitatea au năvălit ca niște uzurpatori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
proiectat în modernitate. El nu se poate lipi de nimic și de nimeni pentru că nimic ce ține de timpul lui actual nu-i poate reține atenția. Santiago va rămâne singur, singur cu marea lui, la fel ca omonimul său din "Bătrânul și Marea", rasa lui nu va fi perpetuată. Și el știa asta și se ferea de semenii lui. Santiago va rămâne un însingurat. Când va muri, nu va duce cu el în moarte decât povestea lui, dacă se va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fi nevoie să-l perpetuăm; de fapt, îl scindăm cu fiecare multiplicare. Așa devin netrebnice sufletele istovite de prea multe scindări. Forma amorfă din dreptul oglinzii începe să capete expresie, seamănă tot mai mult cu o față de om, de om bătrân cu trăsături de gnom; ochii încep să-i capete strălucire în întuneric, ca și cum ar fi stat ascunși până acum sub găvanele unui dovleac de Halloween. Gnomul mă privește ca și cum ar vrea să mă întrebe ceva, dar îi e teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei, pe la spital, apoi în drum spre casă s-a oprit la biserică pentru a-i mulțumi părintelui-confesional. În autobuzul ce-a lăsat-o în fața bisericii, același în care și-a abandonat cu atâta nesăbuință umbrela, a întâlnit un domn bătrân cu trăsături foarte frumoase și distinse. Stătea în fața ei pe scaun, cu fața lui curioasă și zâmbăreață, și o studia cu mare atenție. Purta pe braț o umbrelă mare cu bățul lung, în culori psihedelice. I-a întors și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de dragoste pierdută, de dureri de ulcer, de farmece, de întâmplări neprevăzute, adunate toate la un loc. Tălmăcirea viselor din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
inversă. La ora 12 (21) se culcă, nu înțelegea de ce tot îi cade perna pe podea și, după câteva încercări nereușite de a o așeza, adormi cu capul atârnând în gol, ca o pasăre moartă. Pe când visa invers, cum aleargă bătrână cu ghiozdanul într-o mână și bastonul în cealaltă, spre școală, concentrată la examenul de absolvire a celor opt clase, sub podele începu, cu glas înfundat, cearta. Și aici, cotoiul birmanez ciuli urechile, oamenii neștiind că mâțele au pe lângă cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trebuia să perceapă feed-back-ul! Vocea 2 Oricum nu înțelege. Vocea 1 A simțit. Tu nu înțelegi că a simțit? Vocea 2 Ai văzut vreun semn? A deviat de la normal? Vocea 1 A observat reversul. Vocea 2 Și ce? Oricum e bătrână. Vocea 1 Dar trebuie să ajungă la... Vocea 2 E obligatoriu? Vocea 1 Te răzvrătești? Vocea 2 Mă revoltă orbirea ei! Vocea 1 Trebuie să mă asculți! Uită-te în jur: toți ascultă și execută, numai tu nu! Vocea 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe vânzătorul de la cofetăria grecului, pe poștașul student de la arte plastice, pe bătrânul profesor de latină, goli și cărțile de florile ofilite dăruite de cei ce o doriseră, nimicul dintre întrebările puse de ea în jurnalul intim, dospit de răspunsuri albe în fața cărora, sigure pe sine, rămâneau cele două puncte :. Concluzia era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
această fățarnică frumoasă pasăre, ca aducătoare de noroc, de veghetoare a timpului și de alungătoare a spiritelor malefice. Simbol al poligamiei absolute, se pare că și cocoșul se auzea râzând în bătăile vântului. Palele răcoroase râdeau infantil, bruftuluite de vâjâielile bătrâne, furioase că nu dărâmă o țiglă, o cercevea sau vreun ochi de geam pentru a vedea ce se petrece dincolo de ziduri, vântoasele pălmuiau în joacă cocoșul de tablă, nepăsătoare la atenționarea brizelor umede ale nopții de a se potoli odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele oglinzi. Dar un seism, stârnit se pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rochie de calitate la preț românesc, din material românesc, țesută de meșteri autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu dornică de frumos, așa cum era Mama dornică mereu de iubiți noi, o condiție de seamă, o conduită de onoare, un mod de viață, o necesitate ca respirația, ca rugăciunea. Ea trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe ușa uitării, altele înțepate, înțelept sau împiedicate, dar cel mai mult îi plăceau picioarele care plecau întrebând, împinse se pare din întrebare în întrebare apoi, picioare mirate, picioare nelămurite, unele tăcute, altele zornăitoare ca mărunțișul căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de atunci, acum veterani cu jumătate din stelele cerului pe piept, n-au mai folosit arhaica plapumă. Și fiindcă molia bătrână nu-și mai dădea seama dacă trăiește sau a murit, și acum coase, tot plăpumi. Dar, fie din cauza bătrâneții, fie din cea a pretențiilor oamenilor, plăpumăreasa s-a împotmolit în meserie taman la Mioara Alimentară, care îi comandase o plapumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose de golf. Și pentru că bătrâna aștepta, Mioara îi vârî ață în acul de aur cu care fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clar, zise baba după ce pipăi atentă urma cusăturii. Nu mai văd! Mi-o fi și mie, maică!" Și, trântindu-se îmbufnată, adormi, sprijinită în genunchi cu dosul în sus, cu capul frânt și mâinile dislocate, 37 de zile. Vestea că bătrâna plăpumăreasă avea să meargă la doctor zgudui lumea. Simbolul veșniciei fiind bolnav, scurtă oamenilor speranța de viață. Îngrijorarea nu a durat mai mult de trei zile. Ziua întâi de după hibernare se sfârși după o îndelungă anticameră la renumitul medic oftalmolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]