5,096 matches
-
Marian, Hore și chiuituri din Bucovina, București, 1910, 30-174; Ovid Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915, 91-227; Ion Pop-Reteganul, 1000 doine, strigături și chiuituri ce se obișnuiesc la jocurile și petrecerile noastre poporale, ed. 4, Brașov, 1923; Ion Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, II, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 259-332; G. F. Ciaușanu, G. Fira, C. M. Popescu, Culegere de folclor din județul Vâlcea și împrejurimi, București, 1928
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
H. Ciubotaru, Silvia Ionescu, Vânătorii. Monografie folclorică, Iași, 1971, 83-90, 235-252; Strigături din Hunedoara, îngr. Clemente Constandin și Aurelian Sârbu, Deva, 1972; Vasile Oarcea, Poezii populare din Țara Zarandului, București, 1972, 212-512; Alexiu Viciu, Flori de câmp. Doine, strigături, bocete, balade, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976, 80-180; Proverbe, zicători, ghicitori și strigături, îngr. Mihail M. Robea, București, 2001. Repere bibliografice: Tache Papahagi, Poezia lirică populară, București, 1967, 271-308; Monica Brătulescu, Contribuție la cercetarea creației noi de
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
N. Popescu. În articolul-program se afirmă că revista apare „pentru adunarea, rânduirea și darea la iveală a folclorului oltenesc, precum și pentru cercetarea și punerea lui în legătură cu tot ce cunoaște știința folcloristică”. În consecință, se publică credințe, superstiții, legende, snoave, povești, balade, cântece, ziceri, descântece, vorbe oltenești, folclor țigănesc etc. Materialele care alcătuiesc sumarul sunt asigurate îndeobște de membrii asociației. I. D.
SUFLET OLTENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290013_a_291342]
-
filme celebre, precum și studii consacrate cinematografului, toate cu un mare succes de public. S. traduce cartea lui Georges Sadoul consacrată istoriei cinematografului, precum și din literatura franceză, italiană, engleză. Transpune în franceză proză de I. L. Caragiale, versuri de Tudor Arghezi și balada Miorița. SCRIERI: Aspecte literare, București, 1928; Puncte de vedere, cu un portret de Lucia Demetriade-Bălăcescu, București, 1930; Curs de cinematograf, București, [1930]; Amica mea Europa, București, 1939; Marlene Dietrich, București, 1966; Vedetele filmului de odinioară, București, 1968; Erich von Stroheim
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
pământ ce îl închipuie pe „tata soarelui”. Continuând Desculț, romanul Jocul cu moartea menține particularitățile anterioare, dar prin anumite note dominante devine o scriere cu o individualitate proprie, distinctivă. Lirismul acestei cărți consistă în extraordinarul ritm epic, încântător, ca de baladă. O bună parte din România, inclusiv capitala, și aproape întreaga Peninsulă Balcanică se află în 1917 sub ocupație germano-austriacă. Vânzător de ziare la București, Darie este arestat ca vagabond, predat Comandaturii germane, îmbarcat cu alți vreo douăzeci de „coate-goale” într-
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
i-a revenit de la furtunile sale și pirateriile care se practicau pe ea. În mitologia românească, Marea Neagră este numită simplu Marea sau Apa Mare, ca în unele descântece legate de ritualuri magice neschimbate de-a lungul timpului 16. Totuși, în balade și colinde, desigur mai noi, este numită Marea Neagră, precum în colindul "Mînăstirii Albe", de pe "prundul" Mării 17. Pentru Dimitrie Cantemir, cărturar român de la începutul secolului XVIII, numele Mării Negre, din "Descrierea Moldovei", este Marea Neagă, așa cum îl consolidaseră lucrările cartografice ale
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
ruși fac săpături pe insulă și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și baladele și colindele românești, care cântă o Mănăstire Albă cu nouă altare, din "prundul mării". Cităm câteva versuri din culegerea de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu 20: Într-al Mării Negre prund La dalbele mănăstirii, Ler, Doamne, Ler, Iacă Doamne
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
unde urmează și Facultatea de Filologie (1952-1957). Devine cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, Filiala Cluj, în cadrul colectivului de folclor condus de Ion Mușlea. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, se specializează în studiul comparat al baladei populare europene la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg (1966-1971). Își ia doctoratul la Universitatea din București (1970), cu teza Jertfa zidirii în obiceiurile și legendele europene. Conduce Sectorul de etnografie și folclor al Centrului de Științe Sociale din Cluj (1969-1985), iar
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
etapă cu etapă, interesul pentru folclor, ca parte a procesului de edificare culturală a românilor. Evantaiul subiectelor se va lărgi simțitor în continuare, T. realizând câteva studii bine concepute, contribuții valoroase la lămurirea unor aspecte importante ale literaturii noastre populare: Balada Meșterului Manole și variantele ei transilvănene, „National” et „universel” dans les recherches roumaines contemporaines sur le folklore littéraire, Corpusul folclorului românesc: Cimilitura..., Miorița în Transilvania, Miorița și riturile funerare la români ș.a. Sunt propuse ipoteze de lucru și soluții interpretative
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
este Meșterul Manole, volumul întâi fiind intitulat Contribuție la studiul unei teme de folclor european (1973), o „contribuție fundamentală, de indiscutabilă originalitate, la cunoașterea unuia dintre miturile esențiale ale culturii populare românești” (Iordan Datcu). Pornind de la „situația de teren a baladei”, autorul își propune o „reluare integrală” a subiectului „prin studierea și explicarea fiecărei versiuni” pentru a fixa mai clar locul baladei în cultura română și, de asemenea, poziția pe care o ocupă printre celelalte configurări artistice din aria sud-est și
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
originalitate, la cunoașterea unuia dintre miturile esențiale ale culturii populare românești” (Iordan Datcu). Pornind de la „situația de teren a baladei”, autorul își propune o „reluare integrală” a subiectului „prin studierea și explicarea fiecărei versiuni” pentru a fixa mai clar locul baladei în cultura română și, de asemenea, poziția pe care o ocupă printre celelalte configurări artistice din aria sud-est și central europeană. Se supune unui examen critic exhaustiv problematica proprie cântecului despre „jertfa zidirii”. Textul poetic este raportat la stratul etnografic
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
și cutumele legate de construcție (materiale, alegerea locului, așezarea fundamentului, terminarea edificiului, mutarea în casă nouă). Sunt trecute în revistă și tipologizate legendele construcțiilor (Cine construiește, Locul potrivit pentru construcție, Moartea zidurilor, Jertfa zidirii). În partea inițială a secțiunii consacrate baladei românești se întreprinde un studiu sociofolcloric aplicat și se urmăresc variantele sălăjene în mediul lor de formare și vehiculare (ocazii de performare, frecvență, repartizarea repertoriului, funcțiile textului poetic, receptarea și contextualizarea acestuia ș.a.). T. realizează, cu alte cuvinte, „biografia” etnopo
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
variantele sălăjene în mediul lor de formare și vehiculare (ocazii de performare, frecvență, repartizarea repertoriului, funcțiile textului poetic, receptarea și contextualizarea acestuia ș.a.). T. realizează, cu alte cuvinte, „biografia” etnopo(i)etică a unuia dintre cele mai vechi tipuri ale baladei Meșterul Manole. În continuare sunt luate în discuție dimensiuni morfologice și structurale ale cântecului despre jertfa zidirii. Cele douăsprezece tipuri regionale sunt repartizate în trei grupe: Transilvania nordică - Transilvania sudică - Banatul, Oltenia-Muntenia, Moldova. Trecând la „demontarea” textului poetic, nu este
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
Schott, Albert Schott, Rumänische Volkserzählungen aus dem Banat (Märchen, Schwänke, Sagen), București, 1971 (în colaborare cu Rolf Wilhelm Brednich); Povești din Transilvania, pref. Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, 1975 (în colaborare cu Ovidiu Bârlea); Alexiu Viciu, Flori de câmp (Doine, strigături, bocete, balade), introd. edit., Cluj-Napoca, 1976 (în colaborare cu Romulus Todoran); Pauline Schullerus, Rumänische Volksmärchen aus dem mittleren Harbachtal, București, 1977 (în colaborare cu Rolf Wilhelm Brednich). Traduceri: Lucian Blaga, Antologie de poezie populară - Volksdichtung. Eine Anthologie, ed. bilingvă, îngr. și introd
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
eticului și își supune gesturile și faptele unui examen de conștiință, făcând o radiografie socială în lumina adevărului. Versul său e direct, dens și tăios ca o sentință. Ca și Grigore Vieru și Ion Vatamanu, V. a cultivat cu predilecție balada. Afiliat la mesajul moral al generației Labiș, refuză inerția, somnul, lâncezeala. Raportarea la bunul-simț de sorginte populară, la firesc generează o ardoare etică în spiritul Glossei eminesciene sau al poeziei gnomice argheziene: „Nu e Rău și nu e Bine,/este
VODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
Chișinău (1971). Redactor-șef la „Tinerimea Moldovei”, din 1988 deține funcția de redactor-șef al revistei „Viața satului”. În perioada 1998-2001 e deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În cărțile sale de proză - Credință (1975), Dreptul la fericire (1976), Popasuri cubaneze (1977), Balada spicului de grâu (1982) ș.a. - S. abordează predilect teme de morală, manifestând interes pentru sondajul psihologic. Narațiunile sunt întemeiate pe situații-limită, în care personajele își dezvăluie particularități psihologice și intelectuale distincte. Ca poet, S. este autorul volumelor Teamă de semn
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
materialitate apăsată” (Mihai Cimpoi). În Surâsul călugărului - The Monk’s Smile (1996), ca și în alte câteva culegeri, miniatura, cultivată inspirat, e transpusă în formă de haiku. SCRIERI: Credință, Chișinău, 1975; Dreptul la fericire, Chișinău, 1976; Popasuri cubaneze, Chișinău, 1977; Balada spicului de grâu, Chișinău, 1982; Momente de răscruce, Chișinău, 1984; Nu împușcați în curcubeu, Chișinău, 1986; Teamă de semn rău, Chișinău, 1993; Scut de zăpadă, pref. Dan Mănucă, Iași, 1994; Surâsul călugărului - The Monk’s Smile, ed. bilingvă, tr. Mihaela
SPINEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
de cavalerul Eugeniu de Stârcea. Absolvent al Facultății de Litere din București (1872), P. a fost, în capitală, profesor și funcționar în Ministerul Instrucțiunii și Cultelor. Începe să publice în „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina” (1865) balade (după model popular) și poezii patriotice, trimite versuri la „Steluța” din Botoșani, iar la „Traian” (1869) dă o colecție de doine din Bucovina. Colaborează și la „Noul curier român”, „Reforma”. Ca secretar al cercului literar Orientul, fusese desemnat să culeagă
POP-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288895_a_290224]
-
1996), Iluminări (1998) ș.a. O vibrație intensă intervine deseori în proiecții unde sunt prezente culorile „de sânge și foc” (Amurg), iar o analogie trimite la „sufletul rebel/ De pictor flamand”. Rebelă este și pădurea de stejari a Deliormanului, „intrată în baladă” (Origini), după cum purtătoare de mister este și imaginea fântânii cu „sufletul mut” din volumul Cu stelele-n palmă (1997), versul vădind relații subtile cu folclorul muntenesc, pe care autoarea l-a cules și studiat, cum se întâmplă în teza sa
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
P.-F. de basmul popular. Pe de altă parte, stilul este un amestec de provincialisme greoaie și supărătoare și de metafore îndrăznețe, vizând frecvent paradoxul. Fraza, adesea ritmată, e construită armonios. Volumul Cântece voinicești despre zile din bătrâni (1870) cuprinde balade de factură populară, iar Anecdote poporane (1893) se bazează pe șarjarea limbajului, în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
să adune folclor transilvănean împreună cu I. S. Bădescu și N. Droc-Barcianu, a colindat în multe rânduri regiunea Bihorului, valea Crișului Negru și împrejurimile Sibiului, publicând apoi mii de versuri care aparțin aproape tuturor speciilor folclorice. O atenție deosebită a acordat baladei, culegerea sa fiind dată tiparului în 1870. Acoperind o arie tematică largă, baladele de aici au deschis drum unei întregi serii de poezii populare care vor intra în atenția revistei „Convorbiri literare”. Culegătorul era călăuzit de ideea valorii documentare a
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
în multe rânduri regiunea Bihorului, valea Crișului Negru și împrejurimile Sibiului, publicând apoi mii de versuri care aparțin aproape tuturor speciilor folclorice. O atenție deosebită a acordat baladei, culegerea sa fiind dată tiparului în 1870. Acoperind o arie tematică largă, baladele de aici au deschis drum unei întregi serii de poezii populare care vor intra în atenția revistei „Convorbiri literare”. Culegătorul era călăuzit de ideea valorii documentare a folclorului, pe care îl socotea capabil să ofere date despre originea și istoria
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
română pentru uzul școalelor secundare (1885), împreună cu Ioan Paul a alcătuit o Carte de cetire (I-III, 1897), iar în 1887 a îngrijit o ediție a poeziilor lui Costache Conachi. SCRIERI: Poezii, îngr. și pref. Mircea Popa, Oradea, 1998. Culegeri: Balade populare române, Iași, 1870; Codreana Sănziana, Brașov, 1895; Literatură și limbă populară, îngr. și introd. Vasile Netea, București, 1967. Ediții: Costache Conachi, Poezii, pref. Caterina Vogoride- Konaki, introd. Em. Vogoride-Konaki, Iași, 1887. Repere bibliografice: Caragiale, Opere, IV, 417-421; Panu, Junimea
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
Études Balkaniques et Sud-Est Européennes”, 1971). P. acordă un mare interes cântecului epic, despre care ține un curs special. Publică un grupaj referitor la caracterul istoric al epicii populare, raporturile dintre universal și național și legăturile dintre motivele dezvoltate în baladele românești și în cele balcanice. Proza populară epică reprezintă un alt capitol important al preocupărilor sale, care se materializează într-un curs despre structura basmului, ca și în mai multe lucrări privind caracterul național și istoric, stratificarea în stilul povestitorilor
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
populare. Cerea redarea exactă a versurilor, iar în privința prozei folclorice recomanda păstrarea nealterată a fondului, recunoscând că fiecare povestitor creează o nouă variantă. Intenționând să alcătuiască un corpus de folclor, ca oglindă a vieții poporului, a strâns basme, legende, cântece, balade, colinde, bocete, orații de nuntă, obiceiuri etc. Povești ardelenești culese din gura poporului (I-V, 1888), cea mai cunoscută din colecțiile sale, apreciată de B. P. Hasdeu pentru autenticitate, cuprinde basme din toată Transilvania. Dintre basmele publicate în secolul al
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]