2,290 matches
-
d'antan?(1 oftează el mai apoi, lăsîndu-se adînc în fotoliu, cu ochii închiși. Cînd revine la realitate, în fața sa, cu palmele sprijinite de brațele fotoliului, privindu-l lung, de aproape, stă Liliana: Și eu, care aseară am crezut că bei doar ceai de tei!... Beau cafea multă cînd scriu... răspunde Mihai simplu. Imediat însă înțelege exclamația Lilianei și surîde: Ceai de tei nu beau nici cînd mă întîlnesc cu cineva care-mi propune relația de buni amici. Întinde mîna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet al conspirațiunii contra tiranului Musa; și c-o putere de oști întărită astfel și care inspira respect Mohamed se îndreptă spre sud, unde, în șesul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Franței, Carol VI, va sprijini lupta creștinilor pentru oprirea ofensivei otomane spre centrul Europei. El va trimite pe generalul Boucicaut în sprijinul împăratului bizantin Manuel II pentru apărarea cetății Galata. Baiazid a plănuit să înlăture puterea unor rivali, așa cum era Beiul de Karaman. A dorit chiar desființarea statului acestuia. De asemenea, în nord-estul Anatoliei, erau mici emirate, care nu aparțineau Imperiul Otoman, ci altor state limitrofe acestuia, precum Ordu, Samsun, Cânic. Unele aveau legături cu negustorii din Genova. Baiazid a fost
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
la intrarea sultanului Selim, la 28 august 1516 în Alep, apoi, la 27 septembrie în Damasc. Teritoriile cucerite au fost organizate după sistem otoman, fiind numiți în fruntea lor oameni devotați asprului sultan. Siria va avea în fruntea sa pe beiul Canderbi Gazalâ, numit la 15 februarie 1518. Selim era nu numai un sultan crud, dar și foarte șiret. Dimitrie Cantemir în „Istoria creșterii și descreșterii Porții Otomane” relatează o întâmplare legată de campaniile militare organizate de Selim I. Marele vizir
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Trebuie să fi fost nasol, dacă vomezi la ora asta Încă! Sper că tipul a meritat. Întotdeauna Îmi spun că nu-i rău, dacă te-ai distrat bine. Partea cea mai proastă e-atunci cînd tipul e-un cretin și bei, sperînd că o să arate mai bine. Nu vrei să mănînci un ou crud sau altceva? Viv simți din nou că stomacul Îi tremură. Își depărtă privirea de la guma cenușie care se Învîrtea În gura Carolinei. Nu cred c-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de dincolo de draperie... Printre zgomotele acelea Înăbușite se auzea și clinchetul ușor al recipientelor din sticlă... acel sunet ciudat de frecare a aerului cu lichidul. PÎnă acum n-am realizat că berea poate scoate sunete atît de jalnice. — Sper că bei o sticlă de bere. Nu de aceea venisem pînă aici. Foamea mă Împinsese de fapt spre microbuzul de pe albia rîului secat. Dacă stau și mă gîndesc, nu mîncasem decît un castronel de soba de dimineață. Asta nu Înseamnă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aș fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi lăsată În pace... Dacă ai fi lasată În pace ca să te distrugi cât mai repede și mai curând... Asta vrei? Ești fascinată de autodistrugere ca o molie de lumină. Asya a scos un chicot nervos și disprețuitor. — Când bei, bei peste măsură, când critici, razi totul de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că-i strașnică muiere Anița asta... Da’ de ungur de ce am eu a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om urât nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul lui ca pe Siret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om urât nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul lui ca pe Siret, când a ieșit luna... Da’ boierul nu vrea să știe, el nu vrea să mă îndulcesc... Hangița zâmbi și grăi iar: Măi bădiță Petrișor, ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să fi fost pregătite de Mustafa-bei. Atunci? — Încredințăm pe strălucirea ta că ceea ce am găsit noi nu-i plăsmuit. Cunoaștem caligrafiile tuturor diacilor care s-au învrednicit să îndrepte cărți împărăției, cu iscăliturile și pecețile șahilor de la răsărit și a beilor de la miazăzi. Nu poate fi nici o îndoială asupra celor cuprinse în cărți. Se vede, din ce-am cercetat, că șahzadè a fost străjer neclintit al hotarelor împărătești. Toți se supun amenințării lui șahzadè și mărturisesc dorință de pace, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. "Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătîndu-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să-i răspundă, dar nu reușea din cauza nodului de furie din gât. Femeia urmărea liniștită roșeața care îi invada treptat obrajii și fruntea. Detesta acea lipsă totală de stăpânire, acea furie dezlănțuită. Tocmai descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe mănușa lui. Era o excelentă vânătoriță. Pentru ea, prințul comandase cel mai frumos capișon din marochin, cu motive orientale aurii. Îi prinsese de picior un zurgălău din aur și un inel pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. ― Generalii obișnuiesc să meargă până la capăt, doar dacă sunt lăsați. Dar asta n-ar trebui să se întâmple. Iată încă un motiv în favoarea semnării tratatului de pace acum. Mihail Ilarionovici Kutuzov are școala bătrânului Suvorov. Chiar dacă nu se precipită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fapt, o întrebare blândă, ca de la prieten la prieten. ― Da, dragul meu! Ne despărțim. Du-te, Além! Du-te la stăpânul tău, la casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trimiși de la Sankt Petersburg pentru hrana soldaților și a cailor ajungeau, mai mereu, cu întârziere. Dar prințul livra cu aceeași regularitate oi, porci, făină, orz, ovăz, unt, cerviș, seu și toate celelalte, în cantitatea cerută. Îl cunoștea bine pe Manuc Bei. Îl remarcase încă de pe vremea când el, Kutuzov, era doar atașat pe lângă Ambasada rusă de la Constantinopol. Manuc nu făcea din adunarea averilor un scop în sine. El nu iubea grămezile de bani, ci mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de obicei, doar musulmanilor. Tot ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă compătimire ironică decât simpatie. ― Îți datorez o grămadă de bani, Manuc Bei. Sper să ți-i pot înapoia într-o bună zi. Era ca și cum i-ar fi spus: Sper să mai fii în viață până atunci. Avea dreptate. Și prințul o știa. Dacă plecau rușii, protectorii săi de când fugise de iataganele ienicerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimerea. Gunoiul, plimbat de colo-colo, nu se mai termina niciodată în capitala țării. Doar ninsorile iernii reușeau să-l ascundă pentru câteva luni. Inundațiile de primăvară, însă, îl săltau și îl târau cu ele înapoi, în curțile oamenilor. La hanul beiului, servitorii întinseseră covoare pe stradă și pe scara de la intrare spre marea sală de recepții. Manuc lipsea de mai multe săptămâni, dar lăsase instrucțiuni precise pentru primirea plenipotențiarilor ruși și turci. Bucătarii începuseră deja să pregătească multe și rafinate feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu totul înfrânt. ținuse mult să-i dea această satisfacție. Ca o încununare a tuturor strădaniilor lui de a ține piept împăratului. Un fel de compensație pentru rolul acceptat cu atâta luciditate și altruism. Dante Negro îl cunoștea pe Manuc Bei. Se convinsese de discreția lui. Niciodată nu va vorbi despre el. De aceea, puțini oameni îl vor aprecia într-adevăr. Din negru, ochiul lui deveni și mai negru. Coborî din trăsură. Veni ușor, se lipi strâns de spatele lui Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
La vin și la femei Cu femeia-i un temei: La un păhărel de vorbă Nu te-ntinzi cu ea la ciorbă, Ci-i dai vin și-apoi o bei. Goliți până la fund ciubărul, Chiar dacă-n el e mătrăgună: În vin se află adevărul, Iar în femeie doar minciună. Goliți paharele cu sete, Femeia s-o iubiți fierbinte; Dar numai vinul să vă-mbete, Nu și minciuna din cuvinte. Decât
La pl?cinte cu r?va?e by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84158_a_85483]
-
groază de doctori. Mi-au îndesat tuburi pe gât și mi-au radiografiat laringele, au împins și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei? Nu foarte mult. Fumezi? Toți au întrebat asta și le-am zis că nu. Ai fumat vreodată? Semănau cu audierile din Senat despre care tot citesc în ziare. Ești acum sau ai fost vreodată...? Niciodată, am scris, deși, puști fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
n-am ajuns atât de năuc Încât să atac oștenii Ordinului scutului și spadei. Iar pentru căpitanul Oană, dacă medicul venețian Îmi permite, am un vin tocmai potrivit. - Cotnari? se auzi glasul lui Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]