2,247 matches
-
strigă către amicii săi care în zadar cearcă a-l liniști. Miniștrii junimiști îl înconjoară și-l roagă să nu demisioneze, că se va face rectificare, îi și arată un bruion de rectificare, aruncând vina articolului în chestiune pe spatele bietului Eminescu... D. Vernescu se liniștește, ba încă se prea liniștește, și aceasta foarte repede... O furtună într-un cap de avocat... Ședința se deschide...” Evenimentul este consemnat de mai multe ziare, iar „Națiunea” dă informații mai ample: „în urma articolului apărut
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Era în momente de luciditate; doctorul întrebându-l că cum se simte, Eminescu răspunde că are dureri în tot corpul, cari îi cășunează mult rău. Din nenorocire...aceste momente lucide n-au ținut mult, căci după o jumătate de oră bietul Eminescu începu din nou să...aiureze. D-rul Șuțu căută să-l liniștească și poetul se duse să se culce. Nu trecu nici o oră, când d-rul Șuțu intră din nou la el, de astă dată îl găsi întins, fără nici o suflare
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se limpezește. 19/31 mai: lungă scrisoare de mulțumiri și proiecte (mai ales pentru cura de la Lacul Sărat pentru care roagă să i se trimită bani). Nimic despre boală, deci tot nu intervine mercurul în medicație. 27 mai/8 iunie: „Bietul Mihai a ajuns în starea cea mai teribilă care poate să fie. Numai pe mine mă cunoaște, ieri a avut furie îngrozitoare. Domnul Frangolea ce locuiește tot în casa asta a avut bunăvoința a mă ajuta în toate privințele alergând
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pentru dezintoxicarea de mercur de aceea dozele sunt simetrice. Venit de la Neamț la 9 aprilie, aceea este data de referință a stării lui de sănătate: atunci era normal, peste o lună și jumătate (de tratament? ) devine bolnav. 4/18 iunie: „... bietul Mihai, pe care l-aș fi calicit fizic din nou scoțându-l afară, cu fricțiunea de 4 grame de mercur; era un vânt răce ca toamna, cura lui nu-i permitea cea mai mică răceală. De astă noapte a început
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
iarăși bolnavă la pat, de nu v-am putut scrie atâtea zile. Mulțumesc lui D-zeu că a scăpat cu totul, poate merge, se simte bine, este foarte cuminte: numai slab, are fața așa de curată cum n-a fost bietul de patru ani, de când este bolnav. Vă rog din inimă a avea bunătate a trimite bani peste câteva zile. Miercuri în 24 mântui fricțiunile, pe la 28 să putem pleca pozitiv...”. Este, probabil, una dintre cele mai importante scrisori din punct
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
asta pe capul lui Mihai și se vede că s-a pus să-l scoată la capete. El o crede și plânge. Mi-a adunat în casă niște nespălați, cunoștințe de ale ei, de m-au luat fiori de soarta bietului Mihai, el care are trebuință de o femeie statornică și cuminte ca să-l conducă, dar nu de o cochetă....” Aceasta este una dintre scrisorile cele mai cunoscute ale Heriettei. Menționăm că Eminescu o chema pe Veronica Micle încă din decembrie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cel nou și eu mă văd nevoită a mă depărta pe lângă o mătușă la mănăstire. Nu-mi ține Vă rog de rău, că nu m-am interesat de fratele meu Mihai, dară necontenita sufirință de timp de un an a bietului Nicu care numai pe mine mă putea suferi, probă este testamentul și scrisoarea ce le-au făcut înainte de a-și lua viața, moartea tatălui meu foarte iute, eu singură și oloagă, puteți sânguri să gândiți pozițiea mea cât au fost
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
luptele din munți și pe toate câmpurile de luptă, bilanț greu pe care mișelnicii vor să-l îngroape, dar legionarii au rămas vârful de lance împotriva cotropitorilor, celor ieșiți din minți, împotriva haitelor prădalnice, veșnic nesătule care rup din carnea bietului român, hulituri de oameni fără viață sufletească. Fenomenul legionar vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care s-a dat sânge și morminte. Noi, legionarii, am slujit lui Dumnezeu și legilor Sale. Dreptul la credință e mai presus decât legile pământești, de aceea rămânem nezdruncinați și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
urle ca un câine! Pristanda: Curat ca un câine! Tipătescu: Începuseși să-mi spui istoria de aseară. (șade.) Pristanda: Cum vă spuneam coane Fănică (se apropie), aseară, ațipisem nițel după masă, precum e misia noastră, că acuma dumneavoastră știți că bietul polițai n-are și el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creștinul... Tipătescu: Firește... Pristanda: Și la mine, coane Fănică, să trăiți! Greu de tot... Ce să zici? Famelie mare, renumerație mică, după buget, coane
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Deci 27 de persoane o fost În primul lot. Ei, parașutiștii, și cei pe care s-o gândit să-i condamne la moarte. Pe-ăia i-o băgat că o fost complici la-naltă trădare. Și acolo o fost și bietul soțul meu... Sora lui Mircea Popovici, care fusese și ea În primul lot, dar ca femeie o primit numai 25 de ani, deci nu o condamnat-o la moarte, mi-o spus pe urmă că și soțul meu o fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să-l reclami”... În sfârșit..., poate că s-au gândit și că am cele două fetițe... Nu știu. În timpul procesului, o pus așa În colțuri santinele și nu ne-o lăsat... Numa’ așa, pe furiș, ne uitam unii la alții. Bietul fratele meu, ăsta, medicul, tot Îmi făcea semne. Cine mai era cu dumneavoastră În lot? Acolo mi-am Întâlnit verișorii ăștia la care venise fratele meu, soția vărului meu și fratele meu, medicul, că Între timp l-o arestat și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să iei contact... Și ne-o ținut de după-masă până noaptea la douășpe’ acolo, În cămăruțele acele. Era sfârșitul lui noiembrie și era frig... Eu, fiind arestată din august, eram fără ciorapi, că nu m-am gândit unde o s-ajung... Bietul fratele meu avea haine la el, că fusese la băi la Borsec În concediu, și de-acolo l-o luat, și noroc c-ave’ geamantanul cu toate hainele... Săracu’, m-o văzut că-s numai cu pantofii goi și mi-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lipseau, apoi adresându-se celor trei de față, le spuse: Voi de ce n-ați asta solidari cu colegii voștri? Vreți să vă recomandați mie? Asta nu se asta caracter. Lor le asta absență, vouă nota 3 la purtare. Și ieși. Bietul Maxim pierduse verbele pe cari le înlocuia invariabil cu vorba asta. După ieșirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai noștri, care ascultase la ușă, auzise lecția profesorului. Bineînțeles cei mai zvăpăiați au pus mantalele în capul celor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prim-procuror / Și ca cap al lor...“ (Chief electoral. Cântec poporar, datat 1870, în: N.T. Orășanu, op. cit., pp. 90-91). addenda 403 dovezi de dragoste. Una din aceste dovezi era să bea până în fund o sticlă cu apă de doi litri. Bietul Ionică bea regulat sticla cu apă, se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o sticlă cu apă de doi litri. Bietul Ionică bea regulat sticla cu apă, se supunea torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul fiecărui concert le învățase de la cocoana Anicuța. Cred că a murit târziu, în tot cazul a murit după evenimentele politice
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac, a început să se zbată spre a-și libera genunchii, pe când prințul Gorciakof își ținea pântecele de râs, iar Kogălniceanu exulta. Dau această anecdotă așa cum circula pe atunci în toate cercurile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de „arheologie a obrazelor”. între numeroasele meserii în care Bunul Dumnezeu, în excelența Sa, îi întrece pe toți maeștrii de pe pămînt e și cea de gravor. Ce uimitoare varietate de încrustații pe pielea fețelor odinioară „mai netezi decît oglinda”, cum zicea bietul Parpangel, eroul lui Budai Deleanu: linii drepte, curbe, scurte, continue, paralele, intersectate, subțiri, groase, superficiale, adînci etc. Deși tema mă frămîntă, n-am discutat cu nimeni încă dacă aceste măști, lucrate în timp, subtil, insesizabil, au legătură cu trecutul moral
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lasă, domnule, astea-s fleacuri muierești: nu ți-am spus că eu nu sînt ranchiunos, nu țin la supărare” etc. *Carmen a interpretat din nou, cu variațiuni, tema odi et amo: „Eu sînt nevasta de protocol; cealaltă (Ortansa) e amanta. Bietul, e asediat de ea chiar și la Brăila! N-are puterea s-o rupă: e monogam de felul lui, în plus firea țărănească nu-i permite să fie brutal. Un altul, golan, i-ar fi spus: «A fost bine cît
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
redacție, a trecut pe lîngă mine Filioreanu, la volanul Daciei sale negre. Deși rula încet, s-a prefăcut că nu mă vede. Eram în întîrziere, dar nu i-am făcut semn să oprească. Mergînd, mi-am amintit, prin contrast, de bietul tata care, cînd se ducea sau venea de undeva cu căruța, poftea ba pe unul, ba pe altul să se urce într-însa. Pornea din Verești cu ea goală și ajungea în sat cu ea plină. De pe urma acestui bine pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Aurel Băeșu (Contribuții biografice), „SUCEAVA” - Anuarul Muzeului Județean, IV, 1977, p. 215-219. 619 Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Mi le dăduse pentruă tombolă, ca să adunăm bani să reparăm cât de cât liceul, care fusese transformat În Spital rusesc. E bine că D-na Stino nu e singură și e femeie de cultură, care va păstra cu pietate lucrările bietului Lică (Aurel George Stino, notă E.D.). Aș vrea să aflu - când ai mata răgaz - mai multe cu privire la 479 Înainte de anul 1970, am Încercat să colaborez cu Ticu Toporaș În cercetările asupra trecutului cultural fălticenean. Bătrânii târgului, inclusiv profesorul meu de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pe care am Încercat-o la venire; dar, mai ales, la plecare. Cu d-na Stino, prețioasa noastră gazdă, am vorbit și a fost de acord, să-ți pună oricând la dispoziție, tot ce veți cere din cele rămase de la bietul Aurel Stino. De la „Junimea” editura ieșeană, n-am primit răspuns cu privire la Dragoslav; În schimb că primește, În principiu, pentru 1972, oferta mea În legătură cu o monografie „Agathe Bârsescu”. 901 De la dnii Frițescu 488, Prof. V.G. Popa și Sava Arsintescu 489 am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav 514 și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere și bietul d rul Nica, le descântă pe ambele ( Soția doctorului era medic chirurg, n.n.). Dacă aflați ceva mai amănunțit despre pictorul Hârlescu - la Mchen 515 - să-mi comunicați, ca să mă interesez. Da, dl. Profesor Popa e intelectual de rasă. Cred, că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]