4,061 matches
-
de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a astupat drumul și cărările. Noroc că badea Toma apucase a aduce nanei Floarea - de la oamenii din vale - apa binecuvântată de preot la o sfântă biserică. În ziua de 10, când a arătat ornicul vremea amiezii, văzduhul s-a întors pe crângul lui și furtuna a stătut. S-a auzit un timp pădurea oftând de trudă, pe urmă s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâhnire și s-a lipit de el ca o iederă. — Am avut un vis urât, mărite doamne. Visul s-a împlinit într-adevăr. Cei doi vraci, care aduseseră de la Amasia știre la împărăție, au plecat din Stambul cu o epistolă binecuvântată de la tatăl cătră fiul său. În ziua ce a urmat s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet și vistiernicul Porții a adus în burdufuri aurul. S-au înfățișat și căpitanii ienicerești ca să însoțească, pe calea Adrianopolului, alaiul tânărului vlăstar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
femeiușcă doar, când de fapt are de-a face cu fata lui Suleyman librarul, fie ca Domnul să adauge anilor tăi ce a răpit alor lui. Și să-ți mai taie din iuțimea limbii pe cât i-a ascuțit-o lui. Binecuvântând amintirea tatălui lor, izbucniră amândoi în râs din toată inima. Erau acum complici, la fel ca în trecut. Khâli își trase în față pulpana jubbei și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă privește, erai roaba lui, însă acum nu-i mai aparții, căci orașul este în mâinile noastre. Dacă îmi spui că e bărbatul tău, va putea să te păstreze, dar va trebui să se boteze imediat, iar preotul să vă binecuvânteze căsătoria. Warda își întoarse atunci rugămințile spre tata: — Învoiește-te, Mohamed, altfel ne vor despărți! Se făcu tăcere. Cineva din mulțime strigă: — Allah e mare! Tata, care era tot trântit pe jos, se ridică fără grabă, înaintă demn spre Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe dată la loc, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
copil al rușinii! Veni spre mine și-l așeză, ca pe o ofrandă, pe palmele mele resemnate. ANUL NESUPUȘILOR 921 de la hegira (15 februarie 1515 4 februarie 1516) Acest fiu nu era din sângele meu, dar se ivise pentru a binecuvânta sau a pedepsi opera cărnii mele. Era așadar al meu și mi-ar fi trebuit curajul lui Avraam ca să-l jertfesc în numele Credinței. Oare nu în lama cuțitului înălțat de Prietenul lui Dumnezeu deasupra unui rug se regăsesc religiile revelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am putut apropia pe îndelete de Piatră, acoperind-o cu sărutări și cu lacrimi. Când a trebuit să-i las locul lui Nur, care venea după mine la distanță, m-am dus să beau, sub o boltă din preajma Kaabei, apa binecuvântată de la Zam-Zam. Apoi, băgând de seamă că ușa Kaabei tocmai fusese deschisă de către vreun oaspete de soi, m-am grăbit să intru, cât să rostesc o rugăciune. Era podită cu lespezi din marmură albă cu vinișoare roșii și albastre, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meriți! Dau mărturie că nici măcar în momentele cele mai cumplite n-ai rostit vreun cuvânt împotriva Providenței. Eram sincer. Curiozitatea mi-o păstram totuși intactă. — Cum ai izbutit să ieși de acolo atât de repede? Datorită mamei mele, Dumnezeu să binecuvânteze țărâna care o acoperă! Ea îmi repeta mereu aceste vorbe pe care le-am ținut minte: un om nu e niciodată în nevoie atâta vreme cât are limba în gură. E adevărat că am fost vândut rob, cu lanțuri la mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obiceiul ei, dar fără nici o șovăială, de parcă ar fi știut dintotdeauna că o voi chema după mine în pribegie. L-a luat de mână pe Giuseppe și a pornit în urma mea spre a ne duce la papă, care ne-a binecuvântat, ne-a lăudat curajul și ne-a încredințat ocrotirii lui Dumnezeu. I-am sărutat mâna și i-am lăsat în grijă toate scrierile mele, cu excepția acestei cronici, pe atunci neterminată, pe care o făcusem sul și o strecurasem sub cingătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă să poată urca până la locul în care atârnau picioarele lui Sampath. Cu degetele sale de la picioare lăsate pline de reverență pe capetele lor, îi cereau binecuvântarea și coborau de acolo simțind o ușoară îngâmfare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
străin, stăpânindu-mi sufletul, cuvintele, orânduindu-mi trecutul după legi numai de el știute. Dacă o fi având vreo lege, dacă o fi cunoscând vreo lege sau dacă va fi supus vreunei legi. Naratorul, știu aceasta acum, când Luminarea mă binecuvântează, a rămas undeva în hău de timp, în acea noapte pierdută. Poate încă nici nu s-a ridicat de la masa petrecerii, urmărind absent cum pirpiria ochelaristă înaintează cu tortul în brațe. Poate cel care mă narează așteaptă ca Veturia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Adevărul e că așa-i. Poate că prea cinstit pentru binele lui personal. PÎnă la urmă, toți preoții cu stofă de sfînt sînt trimiși În misiuni, doar-doar i-or mînca țînțarii sau peștii piranha. N-o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi se pare mie că lihnita aia ți-a turnat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
le ducă la chestură fără Întîrziere (cu taxiul, dacă e nevoie) sau să se pregătească să prezinte scrotul pe tavă? Să repet? — Nu-i nevoie, domnule. Năut de douăzeci de duros sau scrotul. Fermín Îi mai plasă o monedă. — Fii binecuvîntat. Ospătarul dădu din cap respectuos și se Îndreptă spre masa urmăritorului nostru spre a-i preda mesajul. CÎnd auzi ordinele, santinelei i se descompuse figura. Rămase cincisprezece secunde la masă, zbătîndu-se Între forțe insondabile, iar apoi se avîntă În galop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seama cum și de ce. „Nu-ți dai seama ce-ai făcut, Daniel.“ Nu voiam decît să mă Îndepărtez de locul acela. CÎnd am trecut prin fața bisericii, abia dacă am băgat de seamă prezența unui preot slăbănog și năsos care mă binecuvînta cu parcimonie, ținînd În mînă un liturghier și un rozariu. 39 M-am Întors la librărie cu o Întîrziere de vreo trei sferturi de oră. CÎnd mă văzu, tata se Încruntă cu reproș și se uită la ceas. — Frumoasă oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tușind și simulînd o tărie ce i se dusese pe apa sîmbetei. Mă ducea să luăm masa ori să ne uităm la vitrinele de pe strada Fernando și apoi ne Întorceam acasă, unde el continua să lucreze pînă după miezul nopții. Binecuvînta În tăcere fiecare minut pe care Îl petreceam Împreună și, În fiecare noapte, adormea Îmbrățișîndu-mă, iar eu trebuia să-mi ascund lacrimile iscate de mînia că fusesem incapabilă să-l iubesc pe omul acela cum mă iubea el pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lugubră pe care Fermín și Rociíto o Împodobiseră de sărbătoare, cu cîteva lumînări și cu cîțiva stropi de parfum. CÎnd dădu cu ochii de abundenta frumusețe a Afroditei noastre jerezane, chipul bătrînelului se lumină de paradisuri visate. — Domnul să vă binecuvînteze. — Iar dumneata să te vezi cu el, zise Fermín, făcîndu-i semn sirenei din strada Escudillers să Înceapă a-și desfășura iscusința. Am văzut-o luîndu-l pe bătrînel cu o nesfîrșită delicatețe și sărutîndu-i lacrimile care i se rostogoleau pe obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șine spiralate - cu o viteză imperceptibilă chiar și pentru un melc - spre un anumit punct unic, un fel de gaură neagră, a cărei menire e să scoată toată această omenire aflată Într-un stadiu de descompunere spre un liman luminos, binecuvântat de cel Atotputernic. (În treacăt fie spus, omullocomotivă, ce se afla În Îngrijirea profesorului Jan Perjovski și era respectat, cu mici excepții, aproape de toți pacienții din azil, avea, la rândul său, o viziune limpede asupra lumii, pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat În Întuneric, Înconjurat de-o lumină fosforescentă. În jur mirosea a asfalt și a pucioasă. Satanovski de deasupra binecuvânta cu semnul crucii, făcut cu mâna stângă, Încrengătura de trupuri ce se mișca sub el. Aflată Între cei doi bărbați, Lily Fundyfer Începu să geamă din ce În ce mai tare. Corpul ei acoperit de vinișoare trandafirii fu cuprins de spasme. Gura i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nimeni, că era urâtă și pipernicită și cei care o vedeau ziceau: - Ce-mi trebuie mie, la casă, o pocitanie? Dar ea nu se supăra, avea o nădejde a ei, iar dimineața și seara înainte de culcare rostea în taină cuvintele: „Binecuvântată fie-ți venirea, omule al luminii mele!” La vestea împăratului se adunară toate fiicele Regatului, una mai strălucitoare ca alta. Veni și fata cea mică a omului care nu se dichisi, că niciodată nu era preocupată de îmbrăcăminte. Fiul împăratului
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Povestitorul: Într-un mic orășel din nordul Israelului, Nazaret, trăia o Fecioară cu inima curată și iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi, Domnul trimise pe îngerul Gavril ca să-i vorbească: Îngerul: Bucură-te, Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al tău nume. Ooo, plecăciune, Maria! Maria : Ce-o vrea îngerul să spună ? Eu sunt binecuvântată de cer ? Îngerul : Nu-ți fie teamă, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Binecuvântată ești între femei, căci Domnul îți
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Într-o bună zi, Domnul trimise pe îngerul Gavril ca să-i vorbească: Îngerul: Bucură-te, Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al tău nume. Ooo, plecăciune, Maria! Maria : Ce-o vrea îngerul să spună ? Eu sunt binecuvântată de cer ? Îngerul : Nu-ți fie teamă, Maria, căci ai aflat har de la Dumnezeu. Binecuvântată ești între femei, căci Domnul îți va da un dar... Maria : Un dar ? Tot ce vine de la Dumnezeu sunt daruri..... Îngerul : Darul acesta este deosebit
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
țările și împărăția Lui nu va avea sfârșit. Maria : Sunt roaba Domnului. Împlinească-se tot ce mi-ai spus acum ! Ooo, cât îl laud pe Domnul! Domnul Sfânt s-a îndurat, El la mine s-a uitat Și m-a binecuvântat ! Actul II Îngerul Gavril, Iosif, Fecioara Maria si femeia din Betleem Povestitorul: Iosif era un om neprihănit care dorea s-o ajute pe Maria vrând să o ia de soție. El avea să afle de la fecioară toată întâmplarea...... Maria: Iosif
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Maria așteaptă un copil, Iosif hotărî să se despartă de ea, dar îngerul i se arătă și-i spuse : Îngerul : Iosif.......Iosif, nu te teme să o iei de soție pe Maria ! Nimeni n-o să râdă de voi. Ea e binecuvântată și aleasă dintre femei ca să nască pe Acela ce va mântui pe oameni de păcatele lor. El se va numi Isus ! Mergi, dar, la Maria si rămâi cu ea pentru totdeauna. Iosif : Iartă-mă, Marie, fecioară plină de har. De
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]