9,503 matches
-
a recapitulărilor, a „dărilor de samă” pe care oameni de litere, artiști, politicieni sau chiar indivizi oarecare au simțit nevoia, de-a lungul timpului, să le lase. În cazul lui Tony Judt, amintirile au și rolul de a dubla, ca biografie existențială, spectaculoasa biografie intelectuală a unuia din gânditorii de anvergură ai sfârșitului și începutului de mileniu. Faptul că memoriile ne sunt puse la dispoziție la doar câteva luni de la trecerea în neființă a autorului ține de felul în care, în
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
dărilor de samă” pe care oameni de litere, artiști, politicieni sau chiar indivizi oarecare au simțit nevoia, de-a lungul timpului, să le lase. În cazul lui Tony Judt, amintirile au și rolul de a dubla, ca biografie existențială, spectaculoasa biografie intelectuală a unuia din gânditorii de anvergură ai sfârșitului și începutului de mileniu. Faptul că memoriile ne sunt puse la dispoziție la doar câteva luni de la trecerea în neființă a autorului ține de felul în care, în epoca noastră, viteza
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
a multiplicat sau, mai bine zis, s-a divizat într-o suită de poeți imaginari, un grup de alter ego, în care a încarnat, probabil, aspirații inhibate, visuri reprimate. Sunt așazișii heteronimi. Creații pur mentale, cărora poetul le-a conferit biografii și individualități total diferite și care semnează cu numele lor o bună parte din opera lui Pessoa. Povestea fantastică, fantasmagorică a lui Leo Șerban e structurată pe două paliere care interferează continuu. Evenimentul de bază constă într-o întâlnire între
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
mormântul ei sau cu cine i s-a intersectat viața? Pe Adrian Leverkühn îl construiește (și în parte îl inventează) Serenus Zeitblomm, unul fără altul nu pot exista. Doar Eminescu (și mai de curând Cioran) au dreptul, la noi, la biografie. Trebuie să treacă decenii ca să-nțelegi că un poet a fost mare și important, că viața lui a fost prețioasă pentru fantasmele colective.” (p. 489) În schimb, notează Mircea Cărtărescu în altă parte, din destinele autorilor se rețin liste eterogene
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
când au murit. Și, eventual, de ce. Niciodată, însă, cum erau ei cu adevărat. E vorba despre destinul care se află engranat mai degrabă în cuvintele lor decât în documentele privitoare la viața lor. O bună descriere a acestei nevoi de biografie intimă e cuprinsă într-un fragment de vis (consemnată în 7 august 2007) care începe așa: „Sunt cu Eminescu la scăldat!” (p. 286) Din aceeași categorie e și amuzamentul cald cu care autorul Jurnalului descoperă într-un interviu acordat de
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
i-a fost potrivnică chemării intime, diaristul fiind silit să se risipească în meserii cărora, în plan lăuntric, nu le-a putut găsi o pasiune asiduă. Altfel spus, drumul pe care i-a mers sufletul nu a coincis cu traseul biografiei, autorul fiind rupt în părți incongruente: o latură de efort în scop de supraviețuire, cînd cetățeanul din el a fost sufocat de o lume prozaică și fatal meschină, dominată de predilecția veselă spre îndobitocirea colectivă, și o latură ascunsă de
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
serios profesiunea, Mircea Iorgulescu a ajuns la un proiect de o vastitate neașteptată, Spre alt Istrati fiind doar o punere în temă, o introducere care promite viitoare interpretări noi ale operei, după ce criticul a revenit aici asupra unor date de biografie și asupra unor judecăți de situare ce păreau de nezdruncinat: „surprizele” inerente explorării unui subiect marginalizat voit, sau pe nedrept, de critica și istoria noastră literară după dispariția scriitorului (fapt consumat acum mai bine de jumătate de secol) i-au
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
adversitate cu lumea sunt căutate de Mircea Iorgulescu în revolta socială dublată de o revoltă etică și în mecanismele textului literar al cărui specific este discursul insurgent, „specialitatea incontestabilă atât a tânărului Istrati, cât și a viitorului celebru prozator”. Studiind biografia lui Istrati, criticul dezvăluie una dintre pistele viitoarei analize a operei: scrisul ca act de revoltă, ca insurgență. Acest mod al revoltei face perfect valabile două apropieri dintre cele mai interesante și originale: cu Don Quijote și cu Hamlet. Mai întâi
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
de secol XX. De Hamlet - spune Mircea Iorgulescu -, îl apropie damnarea, „melancolicul prinț cu cartea în mână revoltat împotriva putreziciunii lumii” fiind personajul „simbolic reprezentativ” pentru Panait Istrati. În aceeași ordine, relația tânărului Istrati cu „obiectele” culturale care îi intersectează biografia constituie un alt câștig sigur al acestei introduceri în biobibliografia istratiană; Mircea Iorgulescu descoperă în spațiul acestei relații zona de identificare a ființei viitorului scriitor pentru că în cultul cărții, criticul „citește” un raport psihanalitic: iată-l ilustrat într-o pagină
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
De altfel, și în aceste volume, nu doar în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Mircea Horia Simionescu, utilizează procedeul inventarierii, al „listei”, ca modalitate de impersonalizare a scriiturii epice. În Paltonul de vară, de pildă, scriitorul realizează un inventar al propriei biografii, o tentativă de recuperare a propriei existențe, de salvare din anonimatul extincției printr-o preluare a evenimentelor și elementelor fundamentale ale propriei existențe. Cartea are, de altfel, un aspect disparat, fragmentar, caleidoscopic, fiind alcătuită din amintiri, evocări, dialoguri, pasaje narative
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
al artei moderne, nu trebuie să fii un expert pentru a vedea semnele: culorile în pictura fovilor, totemurile tahitiene în siluetele lui Picasso, arcele și volutele cu care constrânge structurile naturii în edenurile lui Matisse. Și totuși, actuala manifestare, abordând biografia și opera lui Gauguin dintr-un unghi neobișnuit, reușește să pună accentul pe ceva „nou”: excepționalul talent narativ al artistului francez. „Gauguin, făuritor de mituri” vrea să demonstreze că distorsiunile de formă și culoare nu au fost pentru artist un
Expoziții la Galeria Națională din Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5407_a_6732]
-
evidență și o modifici, spunînd de pildă că reputatul lingvist Eugen Coșeriu, pe vremea cînd era student la Chișinău, nu purta cămașă verde, ci avea simpatii bolșevice. Minciuna ar fi crasă și în ea ar sta condiția inițială a falsificării biografiei lui Coșeriu. În al doilea caz, cel al culpei de omisiune, nu negi faptul ca atare, ci doar îl treci sub tăcere, falsificînd istoria în aceeași măsură. În aparență, procedeul e inofensiv, căci omiterea unui detaliu pare mai puțin vinovată
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
nu cade în nici una din aceste greșeli: nu deformează, nu omite și nu scoate din context. Îi caută pe intelectulii români (studenți, publiciști, universitari, academicieni etc.) sub toate unghiurile vieții lor publice, fără să-i cruțe în părțile neplăcute ale biografiei. Mai mult, e o încîntare să-l urmărești pe Boia în acele puncte delicate ale istoriei în privința cărora știi deja cum procedează istoricii pentru a le contraface. Numai că Boia nu le contraface, ci spune adevărul. Boia e un spirit
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
el trei fire istorice pe care autoarea le urmărește prin alternanță, după cum îi dictează dozajul narațiunii și dispoziția de moment. Primul fir privește genealogia familiilor regale din Europa, al doilea istoria României în secolul XX, pentru ca al treilea să privească biografia autoarei. Din această oscilare pe trei muchii retrospective iese un tom gros, împărțit în două volume, al cărui conținut e însuflețit de o intenție nobilă: refacerea unui traseu pe care istoricii momentului, timorați de perspectiva unei sarcini pe care o
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
organică, anorganică - astfel personajul rămâne un mozaic. Iar cititorul învăluit în ceață.” Îmi permit să asociez cartea cu un mic îndrumar, necesar într-o călătorie atât de sensibilă, cum este cea propusă de dramaturg. După o trecere în revistă a biografiei artistice a lui Vișniec, dublată de una mai puțin personală, și mai mult istorică, pentru a înțelege anumite determinări ale autorului, Daniela Magiaru pune în discuție noțiuni legate de construcția piesei, estetica operei, personajul specific, mirajul titlurilor (un astfel de
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
clișee despre civilizația americană și the American life style: mercantilismul, standardizarea, alienarea, supraviețuirea cu somnifere și prozac, „o lume sterilă, întoarsă cu cheia“ ș.a. În categoria „punctelor slabe“ aș adaugă și câteva finaluri aparent surprinzătoare, redevabile unor prea căutate coincidențe (Biografii, Concesie). Prozatoarea stabilită în America ne ofera însă și povești necondiționate de un spațiu anume, chiar dacă ele au același fundal transatlantic. Roșcov, de pildă, prezintă dramă unui om apropiat de vârsta pensionării care cade brusc în patimă cititului, apoi în
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
pe care i-a scris-o lui Mussolini în 1933, pe volumul De ce război?: „Lui Benito Mussolini, cu salutul respectuos al unui bătrîn care recunoaște în persoana conducătorului un erou al culturii. Viena, 26 aprilie 1933”. Aceste detalii lipsesc din biografiile hagiografice închinate întemeietorului psihanalizei. Dar, dincolo de probele dosarului, premisa lui Onfray e speculativă: psihanaliza e de fapt odiseea egoului lui Freud, fără valabilitate asupra altor persoane, talentul său constînd în puterea de persuasiune cu care și-a atras contemporanii în
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
protest în fața casei Mariei Puțin. Idea a fost lansată pe Twitter. Participanții precizează că va fi o demonstrație pașnică împotriva politicii tatălui ei. Ziarul olandez a aflat că Maria Puțin trăiește în Voorschoten, în Vestul Olandei, alături de partenerul ei. Potrivit biografiei sale oficiale, Vladimir Puțin are două fețe: Maria și Ecaterina. Ambele trăiesc în străinătate.
Proteste în Olanda, în fața casei fiicei lui Vladimir Putin by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53744_a_55069]
-
origine, nu se putea vorbi de un gen bine definit. Pentru scriitorul „crime”, temele erau recrutate, cum spuneam, într-o democrație cvasihaotică, din viața de zi cu zi, din tradiția orală, din reportajele jurnalistice ori chiar din documentele juridice oficiale, biografii ale marilor criminali. Sub presiunea tiparului, exista prea puțin timp de reflecție.
Hard-boiled by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5197_a_6522]
-
Iulia Iarca Dinu Pillat supraviețuiește în istoria literară prin biografie în mai mare măsură decât prin operă. Pe fondul mișcării de revalorificare a personalităț ilor stigmatizate în regimul comunist, fiul poetului Ion Pillat a dobândit o aură legendară prin destinul martirizat de care a avut parte. Cap de acuzare în
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
timpurilor actuale e terfelirea intimității autorilor în numele adevărului istoric. E ca într-o dezgolire indecentă în care, sub pretext că te dedici unei cercetări atente, le tăvălești numele în praful dezvăluirilor tari. Le scoți viața privată la mezat, le diseci biografia pînă la dezgust și în final te alegi cu ceea ce meriți: cu gustul pelin al celui care a săvîrșit o dezvrăjire. Căci nimic din aura de altădată a artisului nu mai poate supraviețui sub un asemenea elan de denudare analitică
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
lui nu e de a-l sufoca pe Schubert sub o avalanșă de detalii intime. Intuiția care-i călăuzește volumul e că artistul Schubert e mult mai important decît omul, drept care atenția i se îndreaptă spre operă și nu spre biografie. Muzica lui Schubert e pe atît de magnifică, pe cît de plicticoasă i-a fost viața și ți-ar trebui o patologică înclinație spre exagerare ca să faci din efemera biografie a compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
drept care atenția i se îndreaptă spre operă și nu spre biografie. Muzica lui Schubert e pe atît de magnifică, pe cît de plicticoasă i-a fost viața și ți-ar trebui o patologică înclinație spre exagerare ca să faci din efemera biografie a compozitorului vienez o epopee captivantă, presărată cu aventuri ilicite. Schubert a trăit puțin și cu precădere retras, cu o notorietate mărginită mai curînd la cercul prietenilor, potriveala ingrată a istoriei respectînd clasica regulă că, în materie de lauri, gloria
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
iar dacă Schubert ar fi procedat aidoma, azi puținătatea operei ne-ar fi dezgustat. Așa însă, judecată după scurtul răstimp în care a fost creată, opera lui Schubert e prodigioasă. Volumul lui Gibbs urmărește cu acribie firul creațiilor lui Schubert, biografia fiind atinsă doar din nevoia de a da cîteva repere elementare. Prin urmare accentul care pe muzica creatorului, nu pe ființa lui de carne și oase, de aici impresia de cercetare doctă făcută în numele valorii muzicale, și nu din impulsul
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
este exclus, volumul fiind o depănare sobră de informații strict muzicale. Detaliile bolii lui Schubert nu sînt ocolite, dar nici nu sînt împinse peste pragul decenței. În genere, Gibbs face figura unui exeget cu mină sobră, care nu scormonește în biografia lui Schubert pentru a scoate la iveală urdori morale. Documentele holografe care ne-au rămas de la Schubert sînt foarte puține, compozitorul nescriind jurnale, studii sau caiete cu considerații muzicale. Cu excepția unor scrisori care sînt în majoritatea lor insignifiante, cercetătorul nu
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]