2,387 matches
-
schimb, fiul său era capabil să creadă În aripile sale, zburînd cu fața strălucitoare, turmentat de lumina ce-i pregătea mormîntul. Căderea lui e jertfa unui poet, a unui artist, nu moartea unui zburător. De aceea, poate, idealul de a birui gravitația și de a imita păsările și-a luat drept simbol victima, nu performeurul Întîiului zbor. Cum ar spune Hegel, mitologia ca și istoria greacă veche au devenit teritoriul unor foarte mari confuzii. Am ajuns astfel Într-un punct unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
față de arbori, ca Baudelaire. Anteu Puțin interesează cît de puternic era acest gigant care pînă la Heracles n-a avut rival. De reținut e doar faptul că-și reînnoia puterea de cîte ori atingea pămîntul și că Heracles l-a biruit numai avînd ideea să-l țină suspendat În aer. Mă simt pe plaja goală ca un barbar convertit la religia mării. Cu același sentiment cu care barbarii intrați În Roma treceau pe lîngă splendorile Cetății eterne, urmăresc cum, odată cu primele
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating trupul mamei mele Geea și mă simt Întărit și-mi recapăt Încrederea În puterile mele. Nimeni nu mă va birui cîtă vreme nu mă va face să uit acest lucru. Nu m-am ferit să privesc spre Olimp, dar mi-am adus aminte. SÎnt fiul lui Poseidon, zeul mării, și al zeiței Geea, așa că nu pot vorbi rău despre zei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să merg fără să lovesc o amintire, s-o fac să tresară, să mă doară, să mă urmărească. Zeii nu știu ce este timpul pentru că nu știu ce este melancolia. La ce mi-au folosit toate Întîmplările prin care am trecut dacă acum mă biruie nisipul f Se vede că fiecare moarte Închide un cerc... O, dacă aș mai fi o dată tînăr ca pe vremea Himerei! Dar de ce trebuie să regretăm totdeauna prea tîrziu ? Și doar l-am văzut pe Dionysos strîngînd În pumn un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a omorît un monstru se spală pe mîini și nu se va mai Întoarce asupra acestui moment decît pentru a se lăuda cu isprăvile sale. Totdeauna gata să Înlăture un accident al realității, să Înfrunte o primejdie și s-o biruie, n-are vreme să simtă. E un reprezentant al acțiunii. Adevărata măsură umană, pare să spună el, nu o dă sensibilitatea, ci acțiunea. Dar oare pot fi despărțite brațele de inimă? Cu ce este mai puțin umană singurătatea care Întreabă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
iar eu te voi aștepta în fiecare zi cu brațele deschise și-n fiecare dimineață va fi primăvară în inima ta. Deodată o cuprinse pe Nicole o încântare încât sângele îi năvălea dezordonat, alergând din toate părțile spre inimă. Dragostea biruise lupta cu ea, iar acum corpul ei fragil și delicat se supunea cedând centimetru cu centimetru. Își atârnă mâinile de gâtul lui simțindu-se ca și când ar fi câștigat o competiție. Era mai fericită, mult mai îndrăgostită, iar glasul ei vibra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și evreul meu !”, le-a replicat P.P. Carp colegilor săi (Gh. Panu, Amintiri de la „Junimea” din Iași) <endnote id=" (898, p. 29)"/>. Conservatorul Petre P. Carp, ministrul Instrucțiunii publice, se adresa astfel românilor de la tribuna Parlamentului, În 1875 : „Vreți să biruiți În lupta cu evreii ? Fiți muncitori, cumpătați, economi cum sunt dânșii și n-o să vă temeți de nimic. [...] Soluția chestiunii evreiești este În concurența muncii” <endnote id="(125, p. 141)"/>. Sau, Într-o altă formulare a lui P.P. Carp privind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și mai ales „meșteșugarului neamț”, care ar fi „harnic, curat, ieftin, dar bețiv” <endnote id="(431)"/>. Peste un secol, Nicolae Iorga va susține și el că meseriașii evrei „se adaptau cu cea mai mare ușurință la orice mediu” și Își „biruiau [concurenții] prin iuțeala lucrului adesea superficial și prin modeste pretenții” <endnote id="(479, p. 186)"/>. Cercetătoarea Olga Goldberg-Mulkiewicz a pus În evidență un fenomen similar celui din România, de apariție a clișeelor amintite În coordonatele mentalității populare poloneze. În pofida structurii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trebuia orientat noul regim. La 16 octombrie 1940, Horia Sima adresa o scrisoare lui Ion Antonescu în care preciza că: „regimul legionar cere guvernare în spirit legionar, guvernare totalitară. Guvernare totalitară înseamnă monopolul politic al unei mișcări, aceea care a biruit, exclusivitate dacă voiți; așa e în Italia, așa e în Germania. În România legionară nu mai există loc pentru nici un alt partid, pentru că acest lucru e un atribut fundamental al statelor totalitare. Horia Sima dorea un stat totalitar, atât pe
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
taine al tale, să îți dea puterea ca să-ți părăsești păcatele secrete. Altfel, slava lui Dumnezeu se va depărta pentru totdeauna din viața ta și vei fi aruncat acolo unde va fi plânsul și scrâșnitul dinților. Dar cei ce vor birui nu vor putea pierde slava lui Dumnezeu. Pavel arată limpede că ei vor ședea cu Hristos în locurile cerești; și ceea ce va fi mânie aprinsă pentru cei compromiși, pentru cei neprihăniți va fi glorificare într-o clipire de ochi. De
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
-o în căminul și în anturajul vostru. La venirea Sa, Isus nu va schimba caracterul. Lucrarea de transformare trebuie să fie făcută acum. Trăirea noastră de zi cu zi ne hotărăște soarta. Defectele de caracter trebuie să fie regretate și biruite prin harul lui Hristos și, în această vreme de încercare, trebuie să ne formăm un caracter armonios ca să putem fi pregătiți pentru locuințele de sus”. (Evenimentele ultimelor zile, 214) Muzica îi caracterizează în mod deosebit pe credincioșii din Filadelfia. În
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă. A doua zi de dimineață, când lumina zilei începea să biruie întunericul, Costache înhămă caii la căruța pregătită de cu seară, cu care el, Maria, Emilia și Gheorghiță trebuiau să ajungă la Cursești-Deal, să ia parte la slujba de înmormântare și s-o petreacă pe ultimul drum pe mama, soacra și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu aplauze și proiecția cu "Dracula" al nostru urmărită cu atenție, filmul fiind subtitrat în spaniolă. La un moment dat am observat că unii spectatori părăsiseră sala, deși filmul nu se terminase, iar când în final Vlad Țepeș a triumfat biruindu-i pe turci și s-au aprins luminile, lângă mine mai rămăsese rectorul și în sală câteva persoane. Explicația dispariției spectatorilor aveam s-o aflu chiar de la general la mijlocul proiecției, Valparaiso a fost zguduit de un puternic cutremur, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
apropierea cu Patimile Mântuitorului nu este întâmplătoare. Cum se va sfârși totul? Finalul suspendat este deschis oricărui sfârșit: izbândă? înfrângere? moarte? În pisania bisericii eroilor căzuți la Valea Albă Războieni, Ștefan a săpat în piatră dramaticele cuvinte: "... Și au fost biruiți creștinii de păgâni și au căzut acolo mulțime mare din ostașii Moldovei..." Îl va obseda amintirea sacrificiului oștenilor, "cei mai buni oșteni ai Moldovei", care, singuri, au ales moartea rămânând acolo cu sabia, ca să acopere retragerea oștirii, acolo pe redută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu gândiți că sunt basne, că fost-au scrise în inima mea." R.C. A.C. PROLOG GOLGOTA VALEA ALBĂ iulie 1476 "...Și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutor de nicio parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au 'nălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scuturându-l. Sunt... Sunt Domnul Moldovei, îngână Ștefan ridicând capul. Da!! Sunt!! strigă. Niciodată n-a fost ușor, îl încurajează Daniil.. Amintește-ți de Podul Înalt, amintește-ți de Baia, de Lipnic... Niciodată n-a fost ușor... Până la urmă, ai biruit. După noapte, vine zi, după întuneric lumină. De prea mult elan, Daniil se împiedică în spadă, o ridică cu silă și-și șterge palmele de poalele rasei, de parcă și le-ar fi mânjit cu sânge. Și continuă: Și ... și, rogu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu capul pe masă. Să-ți fie somnul lin, "Năzdrăvane". Fie-ți îngerii aproape... Un tunet se stinge în depărtare... PARTEA ÎNTÂI IZBÂNDA PODUL ÎNALT VASLUI ianuarie 1475 "Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt. Păgânul împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune, să vină în luna lui mai cu toată puterea sa și să supuie țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost chibzuiala de luptă a Măriei sale, întărește Stanciu. "Să dăm Cezarului ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în hohote mari de râs: Nu ți se pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pălmuit pieptul, șoldurile, scoțând strigăte de durere, ocărând, sictirind, blestemând pe răzvrătitul ghiaur Ștefan, diavolul acela afurisit și răufăcător, care, în privința diabolicei viclenii și răutăți, întrece pe toți dracii. Lui și "porcilor lui de moldoveni, răi din fire -, pentru că au biruit pe tătari, pe unguri, pe lehi, pe munteni, li s-a urcat la cap și, în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mozoliți, râde: Să mă ucidă tatarii, nu alta... Numai tu ești de vină! îl atacă Sora. Îi prea răsfeți! Își fac de cap! Sufletu' mi l-au scos! Copii, Sora, spune Ștefan cu îngăduință. Am ceva mai de preț?... Am biruit!! țipă Olena crăpând ușa. Te iubesc, tăicuță!! Minte!! scoate capul Petru. Eu am învins!! Eu te iubesc și mai mult!! Bucățică ruptă, zâmbește cu drag Sora. Cu cine să semene oare? Niște "Năzdrăvani". Îți amintești, Ștefan, câte năzbâtii făceai? spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adaugă Șendrea. Tu, Doamne, ne-ai dat speranța. O să mai creștem... Biruința contra vrăjmașului o câștigi într-o zi, în două, în nouă... Biruința asupra ta însuți o câștigi într-o viață și niciodată nu poți spune că te-ai biruit îndeajuns... Vreau să dau țării mele libertatea și liniștea, să ne găsim locul nostru sub soare. Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și lovindu-i fără veste, i-au speriat de au căutat a fugi, lăsând pleanul și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să știi ce va fi? Da' pentru aiasta nu trebuie să-mi rupi anteriul... Tace... Tăcere, lungă tăcere... Și, după un timp ce pare lui Ștefan fără sfârșit, se aude glasul lui Daniil, grav, solemn: Află dar! Nu vei fi biruit... dar nici biruitor nu vei fi!" Câteva clipe, Ștefan, aiurit, nu pricepe: Eu fierb... și sfinția ta mă pune să dezleg cimilituri... Cum vine aiasta? "Nici biruit... nici biruitor?" Nu înțeleg? Ori, ori! Nu te juca cu inima mea, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
capăt". Fragment din scrisoarea lui Ștefan Voievod adresată Papei Sixt al IV-lea, la 29 noiembrie 1474 (cu două luni înainte de bătălia de la Podul Înalt 10 ianuarie 1475) * "...Auzind și văzând noi aiasta, i-am călcat în picioare, i-am biruit și i-am trecut sub ascuțișul săbiei noastre, la locul de-i zice Podul Înalt Vaslui. Păgânul Împărat al turcilor își puse în gând să-și răzbune... și să supuie țara noastră care este "Poarta Creștinătății". Dacă aiastă "Poartă" care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și lovindu-i fără veste, i-au speriit de au căutat a fugi, lăsând pleanul și tot ce au prădat. Iar Ștefan Vodă s-au întors înapoi cu izbândă... Minunat lucru: că așa iaste Ștefan Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea , că știindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei * "Principii creștini și vecinii... cu toată nădejdea mea într-înșii, deși aveam cu ei jurăminte și învoieli... m-au înșelat și m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]