10,418 matches
-
pe mine îndepărtări ca un blestem Și trece minutarul vremii, oriunde am fost dus Destinul mi-am purtat pe cruce precum bunul Iisus Prin lumea felurită, buimacă ce-a uitat de zei Și-am plâns când pâine le dădeam la blânzii porumbei 30.08.15 Referință Bibliografică: Minutarul Vremii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MINUTARUL VREMII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368434_a_369763]
-
nu ne lipsească nimic. A sosit și timpul când după plecarea infirmierelor au venit asistentele pentru prelevarea probelor și efectuarea de analize.Îmi era îngrozitor de frică.Probabil au citit frica din ochii mei deoarece mi s-au adresat prin cuvinte blânde,calde,încurajatoare și au reușit să-mi risipească frica și încordarea.,ba chiar au și glumit creind o atmosferă relaxantă. Aceste doamne asistente minunate (doamnele Violeta,Carmen, Ana și regret că nu cunosc mai multe exemple,dar pot afirma fără
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
pentru fiecare dintre noi și am prins curaj,nu m-am mai temut și am suportat suferința mai ușor. Personal mulțumesc domnului profesor doctor Silviu Constantinoiu,domnului conferențiar doctor Mateș Ioan Nicolae,asistentelor (care m-au ajutat mult cu atenția blândă și caldă,atunci când suferința era mare)pentru tot ce au făcut ca să-mi recapăt sănătatea complect. Considerație,respect și mulțumiri,pentru întregul colectiv de cadre medicale din secția de chirurgie a Spitalului Clinic Sf. Maria din București, condus de domnul
PROFESIONALISM,DEVOTAMENT,DĂRUIRE ŞI MUNCĂ, PUSE ÎN SLUJBA VIEŢII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368403_a_369732]
-
vândut fără rușine impostorii fără carte” (Judecata scurtei veșnicii). Spirit combativ, neliniștit și vehement, Virgil Ciucă nu se dezice în poemele sale, ci înfățișează adevărul în oglinda sufletului său, ceea ce face să fie uneori contestat de confrații contemporani. Dar, poeții blânzi nu prea au loc într-o lume tulburată și răsturnată. În spirit minulescian, poezia „Ecou romanței „Către nime” - autorul își declină personalitatea într-un vers: „Dar eu rămân soldat pe bastioane”delimitându-și Crezul artistic: „Nu deslușesc cum de plutesc
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
îi apare ca un tablou pictat pe cer: „Tablou pictat pe cer de rai, / Copilăria mea curată, / Mi-ai dat tot ce puteai să dai / Copilului de altădată. Mi-ai dat doar zâmbet de Hristoși / Și îngeri să mă ocrotească, / Blânzi, iubitori, cei mai frumoși / Părinți din lumea părintească” (Copilăria mea). Un frumos tablou de familie a alcătuit autoarea, din scenele de altădată, când stăteau cu toții la masă și se simțeau mulțumiți și fericiți: „În tâmplă bate amintirea / Cu ziua ei
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă a soarelui”, „Salbă de stele”, „tăceri de lumină”, „petale de vis”, „poeme de stele”, „ceas al liniștii albe”, „parfumul atingerii”, „într-un alb desăvârșit”, „Mireasma începutului” etc. Această pendulare neobosită vine să sublinieze o anumită trăsătură emoțională a Irinei Lucia
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de căutări, de întoarceri, de rătăciri, de regăsiri: „Mai vine o noapte -/ și afară plouă,/ Des și mărunt,/ Din empireul de plumb,/ Nesfârșită singurătate/ mereu ne-ntâlnim,/ În noaptea cenușie,/ mereu ne iubim,// Cutreier în noapte,/ pe drumuri pierdute,/ Stropi blânzi s-adună, în șoapte/ cu vise și doruri tăcute.”// (poemul „Noaptea”, pag 43) Prin întoarcerea în copilărie, prin retrăirea acelei perioade care seamănă atât de mult cu raiul, prin închinarea în fața celor care ne-au adus pe lume, prin sentimentul
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
cu plăcere și am descifrat-o în profunzimea și în trainele ei, lecturând cartea doamnei Cezarină Adamescu îmi dau seama că seamănă cu o delta, în care viața și creația doamnei Buni, întreaga istorie a ființei ei, cu sufletul dumneaei blând și luminat că o pajiște de iubirea care vine din interior, se varsă și se adună cu toate sentimentele, gândurile, trăirile, visele și aspirațiile ei. Iar ce se naște din această revărsare a vietii interioare, a personajelor și a evenimentelor
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
văd sălciile pletoase, cu brațele lor fantastice, care mângâie apa Glavaciocului, dealul cu pășunea întinsă a vitelor satului și pădurea galben-ruginie la vreun kilometru. E relaxant când privesc de pe fereastră această lucrare minunată a naturii. E toamnă și culorile ei blânde încălzesc sufletul. Ierburile încep să se usuce, porumburile, cu foile sfâșiate de vânturi, foșnesc adormitor, glasuri stinse în depărtările cerului însoțesc zborul lin al aripilor ce ne părăsesc, mierea gălbuie a razelor de soare ne îndulcește întreaga ființă... Simt parcă
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
din ce în ce mai grele... Simt o ușoară mișcare de pași mărunți și deși... mărunți și deși... Să fie Negrici? El ar veni direct la mine, atingându-mă cu boticul lui umed și privindu-mă de foarte aproape cu ochii lui de om blând, ascunși într-un căpușor deștept de câine... Nu mă mișc. Fie ce-o fi ! Mă ascunde vederii un tufiș bogat din fața mea, care-mi oferă, cel puțin iluzia, că sunt bine camuflată. Întorc doar ușor capul spre dreapta și văd
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
Sunt la Roma, intr-o zi minunată de început de vară. Soarele strălucea vesel pe cer,dar razele sale erau blânde nu ne trimetea pe pământ săgețile lor arzătoare.M-am trezit bine dispusă în această dimineață și după ce am luat un mic dejun în fugă,am pornit către Cipro,stația de metro.Am avut noroc,nu am așteptat mult și
UN MIC ISTORIC AL CASTELULUI „SANT ANGELO” de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368505_a_369834]
-
din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Să-mi fii tu soare, mie, cu razele-ti senine în zilele-nnorate, ce-n viața o să-mi fie. Și-n zilele cu soare, când mă topesc de drag să-mi fii răcoare blândă, pe-al inserării prag.. Să-mi fii și ger, și gheața, și ploaie, și ninsoare în zilele ce ard, și amintirea doare.. Și-n zilele-nghetate, și albe, ale vietii colind duios să-mi fii, pe geana dimineții. Să-mi
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
dumneavoastră, le voi numerota. Crezul poetului - 1 „Povestea mea? Nu e o-nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patima pierdută! Sub clătinări sau sub credința care, Cu mine zămislită și născută, Eu o trăiesc nu-n ziua care doare, Ci-n viitor, în clipa
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
românească referitoare la frumusețea și măreția statuară a românului “verde ca bradul”, cu o privire atentă, izvorâtă din ochii săi limpezi care îți spun că în adâncul lor viețuiește un om deosebit. Prima impresie a fost aceea a revărsării culorilor blânde ale răsăritului de soare sau al văluritului undelor unui lac strălucind în lumina zilei. Era însoțit de frumoasa sa soție. Acum, la anii senectuții, în jurul său se aștern o lumină și o liniște binecuvântate. Ca să-i putem întregi imaginea, cel
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
Asta cred eu despre Țară ‒ Așa că nu mai suport, Vreau să fug în iad... afară.(?!) ‒ L-ai citit? ‒ L-am citit, i-am răspuns. ‒ Poate l-oi fi citit tu, dar eu nu l-am auzit. Tu l-ai auzit, Blândule? ‒ Nu, toa’șu colonel. Să fiu al dracu’ dacă l-am auzit! ‒ Vezi, pișpirică? Nici eu, nici Blându nu te-am auzit citind, așa că, dă-i drumul! Ce să fi făcut? Am citit catrenul, liniar și rece, ca pe o
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
ai? mi s-a adresat el plin de curtoazie profesională. ‒ Nu, domnu’... Fleașc! încă o zmetie: ‒Tovarășu colonel, să-mi zici, gunoiule!... Să-mi spui cum și în ce împrejurări ai scris porcăria cu pricina, că altfel ai feștelit-o! Blândule, dă-te aproape și când îți fac eu semn sau dacă nu-ți convine ceva, i-o dai la bibilică! ‒ Am înțeles, toa’șu colonel, i-a răspuns colosul, făcând schimb de locuri cu superiorul lui. Apoi mie: Spune, mamelucule
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Atât, mocofane! mă întrerupse mastodontul din vecinătatea mea. Atât, că s-a termenat(?!) partea care este subliniată. ‒ Ei?! Ce mai zici acum, cumetre? mă luă de-aproape colonelul. ‒ Nu vă supărați, tovarășul colonel, dar sunt numai minciuni. ‒Minciuni?! Ia caută Blândule, umătoarea pagină însemnată de mine cu roșu! ‒ Am găsit-o toa’șu colonel! raportă promt hipopotamul. Dă-i să citească ce am subliniat eu acolo! Și mi-a dat. Era alt scris. Mai mărunt, mai îngrijit. Începusem să-mi reproșez
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
zic eu de colo inconștient. Fleașc-poc!... fleașc-poc!... sau chiar și invers, mi-au cântat instrumentele de percuție și lovire ale huliganului în uniformă din proximitatea mea și... ia te uită ce sânge colorat îmi pică din bubele redeschise! Lasă-l, Blândule, că ăsta ori e imbecil ori crede el că are un curaj nebun. Lasă-l la mine. După ce s-a executat transpiratul agresiv, colonelul a venit la birou, și-a tras un scaun și s-a așezat de cealaltă parte
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Am înțeles! Mai am circa o oră de lucru și cred că în jurul orelor 11.30 mă deplasez unde ați ordonat. Am să vin îmbrăcat civil bine-nțeles. Am onoarea să vă salut!și a pus telefonul în furcă. Apoi: ‒Blândule, te duci imediat și pregătești mașina. Iei și o canistră de benzină de rezervă, te schimbi de uniformă,îți iei pistolul pe ham, iei geanta sigilată din fișetul roșu și mă aștepți la garaj. Am înțeles toa’șu colonel, a
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
de alb-roșcatul pietrelor de pe terase și dominată și luminată de albul vilei, al copacului de lângă ea și al stâncii, creându-se un puternic sentiment de viață, ascensiune, contopire a elementelor naturii. Înainte de răsăritul soarelui marea este calmă, liniștită, aerul este blând, cald și mângâietor. La răsărit, pe cer deasupra stâncii începe spectacolul de lumini. În spatele și deasupra stâncii care mărginește golful cerul are reflexe aurii care strălucesc printre nori din ce în ce mai puternic. Pe cer prezența încă ascunsă a soarelui ia forma unei
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
deasupra. Marea este liniștită și glasul nu i se mai aude. O plimbare pe străzile orașului te ajută să îi cunoști aspectul preponderent tradițional din care nu lipsesc însă elementele moderne. Plimbându-te pe străzile lui poți respira aerul curat, blând și binefăcător în care adie ușor briza mării cu vaporii ei sărați, amestecați cu ozonul copacilor. Te poți odihni sub copacii verzi de vârste și specii diferite care cresc din abundență, poți privi stâncile albe sau frânturi de mare care
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
și, mai grav, chiar prin „creșterea economică” ce ne-ar fi rezolvat foamea dacă n-ar fi avut sens contrar. Pentru că partidul fiind unic, conducătorii lui își permiteau să acorde de capul lor semnificații unice termenilor prin care mințeau. Mai blînzi ceva, mai rușinați față de public - dacă nu mai umani, cel puțin mai școliți și mai elegant croiți - urmașii de azi ai partidului unic au făcut un pas înapoi în spiritul demagogiei caragealiene, adică exagerând, dar nu mistificând sensurile. Însă, chiar
FALSIFICATA NOŢIUNE A SUBSTANTIVELOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367798_a_369127]
-
lucide concluzii după penibila experiență de oportunism juvenil, care doar s-a pretins a fi întinerire politică și i-a costat pe români încă doi ani de așteptare în van a redresării. Dar, buni creștini fiind, care vin cu gândul blând al convertirii păcătosului prin forța superioară a Credinței exercitată asupra lui, nu excludem faptul că această concluzie ar putea-o trage chiar perdantul de astăzi și partidul său, tocmai pentru că pornim de la dorința de a-i fi bine Țării și
ÎN ALT FEL DESPRE CÂŞTIGĂTOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367804_a_369133]
-
au închis de grele vise, Pe frunte am simțit o mână fină, Iar mângâierea ceea drăgăstoasă M-a-nvăluit într-o lumină lină... În inimă eu am simțit iubire Și stropi divini de binecuvântare, Că Moșul Nicolae, Fericitul, M-a legănat cu blânda lui cântare. Când m-am trezit, m-am dus să-mi văd bocancii; Mai multe daruri m-așteptau drăguțe: Păpuși frumoase, ursuleți și lego Se lăfăiau în roșii mașinuțe. Alăturea, eu am văzut, surprinsă, O carte de povești nemuritoare Ce
A VENIT MOŞ NICOLAE! (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367869_a_369198]
-
cum, într-un orășel undeva în vestul acestui ciudat continent numit Europa. Stătea pe o bancă într-un parc în care nu erau câini, cerșetori, țigănci care-ți ghicesc ce ai în buzunare și nici aurolaci, zâmbind, ca de obicei, blând și inutil. Ce-i drept părea foarte preocupat de niște desene pe care le făcea cu un băț pe nisipul dintre alei, desene împodobite, din belșug, cu semne greu de înțeles. - Gutten tag, herr profesor! Un om în uniformă îi
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]