3,500 matches
-
femei intrară iarăși. Doamna Packer era acum la fel de serioasă ca doamna Dickinson și chiar fără să le privesc, am știut că mă vor striga pe mine și mai știam că aveam să aud ceva Îngrozitor. — Ellie? spuse doamna Parker cu blîndețe. Doamna Dickinson trebuie să-ți vorbească. I-am simțit ochii ațintiți asupra mea În timp ce-mi strîngeam cărțile și mă Îndreptam către locul În care stătea doamna Dickinson și am Încercat să ignor mîna blîndă de pe umărul meu, În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lovit În testicule cu pantofii ăia cu toc cui. Emma scutură din cap și se uită la mine. — Îți vine să crezi? Nu avea decît paisprezece ani atunci, dar nu m-a iertat nici acum. — Hei, copii, Îi certă cu blîndețe doamna Cooper, În timp ce se Îndrepta spre masă. Se așeză, trase revista spre ea ca să se uite mai În voie la cele mai recente poze cu Jennifer Lopez. — Astăzi nu ne certăm, vă rog. E prima dată de săptămîni Întregi cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Închipuit. Dan Încuviințează. — Înțeleg toate lucrurile astea, spune el În cele din urmă, și știu că poate fi un om dificil, dar singurul motiv pentru care e așa este acela că ne iubește. Te iubește pe tine, subliniez eu cu blîndețe. — Dar Încearcă să te iubească și pe tine, spune el. — Știu. Observ cu coada ochiului ceasul de pe hol și oftez. — Of, la naiba, Dan. Ar trebui să ajungem la ei În mai puțin de cinci minute. Nu, nu trebuie. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu pot decît să mă rog la Dumnezeu să nu se fi Întîmplat una ca asta. Te rog, Doamne, nu. Nu. Nu. Nu. — Doamne, nu cumva e... Dan inspiră adînc, dar nu poate rosti cuvîntul. — Nu! exclamă Michael, dînd-o cu blîndețe la o parte din drum pe Linda, care a devenit isterică. Doctorul Încă Îl mai consultă. În cele din urmă, toate sentimentele Îmi explodează Într-un urlet animalic, reverberînd printre șoaptele Îngrijorate care răsună În spațiul acesta complet alb: — Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bine. — Și cel mai pesimist scenariu? Nu vreau să știu, dar trebuie să Întreb. — Dacă hemoragia duce la o inflamare a creierului sau la o presiune crescută, vom Începe imediat tratamentul ca să ușurăm această presiune. Doctorul Îmi pune mîna cu blîndețe pe braț și spune: Vom ști mai multe după tomografie. Nu vă pierdeți Încrederea. Mă uit În jos, la trupușorul lui Tom, la ochii Închiși, la numeroasele fire care-l leagă de diverse aparate, și Încep să plîng. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Te rog, lasă-mă să-l văd, spune Linda blînd, cu lacrimile curgîndu-i deja pe obraji. Doar atît, să-l văd. Pentru prima dată, chiar mă opresc locului și-o privesc drept În ochi.. — Nu, spun eu, cu foarte multă blîndețe, dar tonul meu nu a fost nicicînd mai ferm și În viața mea nu am fost mai serioasă În privința cuvintelor pe care le rostesc decît acum. Nu ai voie să Îl privești, nu ai voie să-l ții În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
capacitatea mea de a rosti cuvintele. Am un nod În gît care mă Împiedică să vorbesc, iar În clipa În care el se apropie ca să mă sărute din nou, clatin din cap și mă ridic În capul oaselor, respingîndu-l cu blîndețe. Charlie se ridică și el. Are părul ciufulit, iar cămașa pe jumătate desfăcută. — Știam eu că nu e o idee bună, spune Încetișor, aproape ca pentru sine. Știam că e prea devreme. Îmi pare rău, șoptesc eu, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa de cuminte! Cum reușești? Fiul meu de ce face istericale tot timpul, iar al tău e cuminte ca un Înger? Care e secretul? Am purtat această conversație de nenumărate ori. Am obosit să-i tot explic teoriile mele, Îndemnînd-o cu blîndețe să-i organizeze mai bine viața lui Oscar. Trish e o cauză pierdută, iar eu nu pot să insist mai departe de punctul ăsta. În concluzie, astăzi Îmi spun replica obișnuită, anume că fiecare copil e diferit și că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a avut deznodămîntul inevitabil. — O iubești? Întreb. Crezusem că nu vreau să știu, pretinsesem chiar că nu mă interesează, dar acum, că aflasem, trebuia să știu mai multe. — Iubesc felul În care mă face să mă simt, spune el cu blîndețe. Iubesc faptul că, atunci cînd sînt cu ea, mă simt tînăr. Dar, pe de altă parte, urăsc sentimentul de vinovăție. Pentru fiecare clipă minunată, există una oribilă. Urăsc povara vinovăției și mă urăsc pe mine pentru că am cedat unor asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iarba pe care te culci. Abia atunci ai afla cu adevărat ce este singurătatea..." XXI ― Pe urmă, am auzit foșnind un chiparos... Două mâini răcoroase mi s-au lipit de obraz. Și o voce ușor răgușită mi-a spus cu blîndețe: "Liniștește-te, nu te mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de războinici. Mi-a răspuns cu blândețe și curtenitor, atingându-mă pe cap cu mâna: - Ești ca și fiul nostru. Părtaș al bunelor purtări în acest loc. N-am putut să mă uit mai atent la celelalte femei, nici măcar la cele căsătorite, fiindcă n-aveam împuternicirea respectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au înfășurat amândoi trupul gol al femeii în lințoliu, și Garibaldo n-a dorit să-i ajut să care cadavrul până la căruțul pe care, asemenea unei vite, Rotari a trebuit să-l tragă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
roșea când el o privea și profita de orice ocazie să-l atingă și să stea lângă el. Romilde a fost cea dintâi care și-a dat seama de năvalnica idilă ce se înfiripa între cei doi, veghindu-i cu blândețe și fără să se amestece, până ce lucrul a devenit fățiș pentru toată lumea. Atunci am vorbit cu Gisulf, mult prea ocupat ca să-și dea seama, dar fericit când a aflat. Eu l-am condus pe Rotari la duce. Gisulf a jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în privința corpului. Îmbrăcată, nu spunea mare lucru, dar dezbrăcată, cu greu i-ai fi găsit vreun defect. Așa se face că am început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Știi bine că din Aquileia n-a rămas decât un loc pustiit. Cui ar trebui să-l dau? Celui care se crede patriarh de Cormons sau celui care se proclamă patriarh de Grado? Mi-a mângâiat o mână și, cu blândețe, mi-a spus: - O să afli tu singur. Păstrează-l până o să fii sigur că-l dai omului potrivit. O cerere care, nici acum nu știu de ce, m-a iritat. - Dar tu n-ai de gând să te-ntorci la Aquileia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reușeam să mă obișnuiesc cu complicata viață de la curte, și pacea mi-o găseam doar în timpul partidelor de vânătoare, al turnirurilor, al petrecerilor și mai ales atunci când puteam să fiu alături de Gaila. Îmi accepta cu tact confidențele, mă consola cu blândețea și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
iau în serios ceea ce spui. Nu sunt Diavolul, sunt un om care caută să-și facă treaba cât se poate de bine. L-am privit drept în ochi, și a schițat un surâs care, nu pot să neg, avea oarecare blândețe și suferință, umanizându-i trăsăturile. O clipă chiar m-am gândit că nu-i plăcea ceea ce făcea, dar am alungat pe loc acea ideea absurdă, punând-o pe seama puterii sale diavolești. - Stiliano, lasă-ți oamenii să plece, și tu rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu și problema ce-o provocase. Am mers la Gaila și am rugat-o să nu-i mai vorbească lui Rotari despre Romilde și să-mi dea mie voie să mă ocup și să găsesc o soluție. A acceptat cu blândețe rugămintea mea. La douăzeci și nouă de ani era și mai frumoasă decât prima dată când o văzusem, trupul și trăsăturile căpătând o anume moliciune. Cele două minuscule riduri dintre ochi i se vedeau doar atunci când era îngândurată, dându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să te torturez? A făcut un gest de iritare. - Știi bine că n-am să scot un cuvânt. Nu-mi mai rămânea decât să spun: - Aș putea să-l omor totuși pe băiat. I-a revenit surâsul, dublat de aceeași blândețe pe care i-o observasem la Roma. - Eu, Stiliano, nu sunt chiar atât de rău pe cât mă crezi. Tu omori oameni, iar eu dau ordin să fie omorâți, care e deosebirea dintre noi? Nici una. Amândoi luptăm pentru Adevărul lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ferestre. Vara anului 651 abia începuse, și pe la al patrulea ceas al zilei era încă răcoare, deși soarele își trimisese razele aurite. Am rămas tăcuți, privindu-ne în ochi o bună bucată de timp. După care mi-a vorbit cu blândețe, punându-mă în încurcătură și făcându-mă să-mi fie rușine. - Stiliano, a venit momentul să ne spunem ce-avem pe suflet. Tu m-ai iubit dintotdeauna și m-ai și dorit, în vreme ce eu te-am iubit doar ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trata, ci doar încetini prin interzicerea mâncărurilor care îngroașă sângele și hrănirea cu pește și fructe de mare, precum și cu vin curat, deoarece înlătură grăsimea și fluidifică sângele. I-am spus toate acestea Gailei, și ea mi-a mângâiat cu blândețe un obraz. - Aproape aceleași lucruri le-au spus medicii chemați de mine de la Ravenna pentru Bertaria. Mi-am luat capul în mâini, apoi am întrebat-o: - Rotari ce zice? N-a băgat de seamă? Nu i-ai spus toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îndepărtat de fața mea. I-am spus: - Gaila, te rog să nu te mai ridici din pat. Ai nevoie de odihnă. Rotari m-a lăsat în plata Domnului, nu înainte de a mă privi cu pizmă, ajutând-o cu nebănuită blândețe pe Gaila să se-ntoarcă în încăperea ei. Oftatul meu de ușurare era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar fi putut chiar să mă ucidă și să plângă apoi pe mormântul meu tot restul vieții. Două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci sunt aici, și, la urma urmei, e abia ora nouă, și aș vrea să fac ceva pentru ea, dacă pentru mine nu pot face. Cu blândețe, Îi puse o mână pe umăr și o trase lângă el. Emma Își ascunse fața În cămașă. — Copiii mei, șopti. Sasha făcu să sune cheile mașinii sale. — Să mergem să-i căutăm, spuse. Erau În piața Navona și se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mult. O pată de neant în privirea mea. Comăniciu Alexandru, clasa a VI-a Școala Gimnazială Păuca, structura Bogatu-Român Sibiu profesor coordonator Dana Tili Florina M-am îndrăgostit de-o floare, Cu petale roșioare, Sufletul, ea mi-a răpit, Cu blândețe m-a vrăjit! Când mă uit la ea îmi spune, Vorbele cele mai bune, Și e plină de iubire, Mai presus de orice fire: Foarte mult timp a trecut, De când nu mi-ai dat sărut! Buzele îți sunt ca mierea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vraja răutății Vom trăi cu mic, cu mare, Cu bucurie și splendoare. Vor râde florile-n grădină De atâta lumină divină Iar mândrul soare o să răsară S-aducă lumii o altă vară. Să ardem cuvântul tristețe, Să trăim cu multă blândețe, Să fim visători, căci se poate Ca totul să meargă pe roate. Copilăria printre astre Privesc spre cerul plin de stele Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]