2,446 matches
-
unul adevărat și care să fie de vârsta mea. Și chiar am avut unul, sau, cel puțin, cu impresia asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
treizeci de ani, când unui colonel nebun îi trecuse prin cap absurda idee că armata trebuie să controleze acele patru puțuri, ce erau, pe de altă parte, singurele pe o rază de aproape o sută de kilometri, Adoras devenise „destinația blestemată“ atât pentru trupele coloniale, mai întâi, cât și pentru cele autohtone, în prezent, și între mormintele ce se întindeau la marginea pâlcului de palmieri, nouă se datorau „morții naturale“, și șase sinuciderii celor ce nu suportaseră ideea de a supraviețui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum lung. — Dacă am ști măcar încotro merge... Poate se întoarce acasă, zise Ali. Dar e în direcție opusă, spre sud-est. — Acasă! exclamă ironic. Când ai mai pomenit ca unul din blestemații de „Fii ai Vântului“ să aibă casă? Primul lucru pe care îl fac la cel mai mic semn de pericol este să-și mute așezarea și să-și trimită familia într-un loc îndepărtat, la mii de kilometri distanță. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
așa cum îi disprețuia pe toți cei ce sfârșeau în Adoras, pleava unei armate pe care ar fi dorit-o curată și corectă, unde niște canalii de teapa lor n-ar fi avut locul nici măcar ca să mențină în funcție acel post blestemat. Dacă un targuí avusese curajul să intre în acel iad, să-l omoare pe căpitan și s-o șteargă apoi pe nesimțite, în sinea sa era de partea lui, oricare ar fi fost motivul pentru care o făcuse. Dar înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mereu pereții imaculați. Dar nu se vedea nici unul. Și nici unul nu făcea de gardă în gheretele din colțuri sau de lângă poarta prin care se putea întrevedea deșertul fără sfârșit. — Hei! mai strigă o dată. Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Tăcerea. Blestemata tăcere, nici măcar o suflare de aer care să aducă un îndepărtat zgomot de viață sau să tulbure nemișcarea unui loc ce părea împietrit, strivit și distrus de soarele care începea să încălzească cu putere. Coborî din două salturi cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cald ce te îmboldea să te întorci înapoi, în căutarea blândei protecții a mării de nisip care până în acea clipă păruse insuportabilă. își începură drumul când soarele se ascunsese deja la orizont, dar atmosfera nu se răcori, de parcă acel loc blestemat ar fi fost în afara celor mai simple legi ale Naturii și masa de aer rarefiat ar fi avut proprietatea de a deveni impenetrabilă, un clopot de sticlă ce izola „pământul pustiu“ de restul planetei. Cămilele mugeau și mugetul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mi ceaiul cu un sfert de oră înainte. Pilotul refuză din nou. — Ascultați-mă, domnule locotenent, repetă. Am survolat dunele astea la mai puțin de o sută de metri înălțime. Am fi putut zări și ultimul șobolan, dacă în locul ăla blestemat ar fi șobolani, dar n-am văzut nimic. Nimic! insistă cu convingere. Aveți idee ce urme lasă patru cămile în nisip? Dacă ar fi trecut pe-acolo, am fi văzut ceva. — Nu, dacă cel ce conduce cămilele este un targuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clipă nu avu senzația că-i prăda pe morți de avuțiile lor. Potrivit legilor nescrise ale deșertului, toate câte se aflau acolo aparțineau celui ce le găsea, căci sufletele care intraseră în rai aflaseră acolo toate bogățiile dorite, iar spiritele blestemate ale celor care, din cauza răutății lor, rămaseră afară nu prea aveau dreptul să hălăduiască pe vecie cu sacii plini. După aceea, împărți apa ce rămăsese între Abdul, care nici măcar nu deschise ochii ca să-i mulțumească, și cămila cea mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat drept în fața lui. După care strigă nerăbdător. — Kader! Kader! Scoală-te, blestemat pui de cățea! Umflatul Mohamed Kader deschise ochii fără chef și deloc ofensat, căci în anii de conviețuire se obișnuise cu caporalul, care nu-i putea pronunța numele fără să adauge o insultă drăgăstoasă. — Ce dracu’ s-a-ntâmplat? — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
respiră normal și că pare în afara oricărui pericol și, ridicându-și ochii, privi îndelung întinderea nesfârșită care se deschidea înaintea lui. Niciodată n-aș fi crezut că cineva... cineva pe lumea asta... ar fi în stare să traverseze locul ăsta blestemat! Gacel zâmbi. — Permite-mi un sfat, spuse. Ferește-te de Tikdabra! După trei ore de drum, atinse ușor brațul ofițerului. — Oprește, îi ceru. Acesta se supuse, oprind jeepul, și ridică mâna pentru ca tancheta care-i urma să se oprească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lor judecată, și când prind drag de cineva nu-l părăsesc până la sfârșitul veacurilor. „A fost odată un om - povestea acesta - pe care îl îndrăgise în mod deosebit gri-gri-ul lăcustei. Locuia în Arabia și, an după an, fără greș, plaga blestemată sosea să distrugă lanurile și câmpurile lui și ale concetățenilor săi. Disperați, vecinii îl duseră în fața califului, rugându-l să-l execute, căci altfel aveau să moară toți de foame, dar califul, care înțelesese că bietul om nu avea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
torturați în beciuri. Deși unii spun că sunt vaietele sufletelor tuturor celor uciși acolo jos. în zori, scot cadavrele pe poarta din spate, într-un furgon de marfă. — De ce îi omoară? — Politica, răspunse cu un gest plictisit. în orașul ăsta blestemat totul e politică. Mai ales de când Abdul-el-Kebir e liber. O să iasă cu bucluc! exclamă, apoi arătă cu mâna o străduță laterală spre care se îndreptă, traversând strada principală. Vino! spuse. Pe-aici. Dar Gacel tăgădui, și arătă spre capătul bulevardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o mașină bună, o rechiziționează. Tot așa-i și cu caii. Arătă spre câmpuri, prin zăpada care se Întețea: — Țăranii mor cu toții de foame. Am lucrat cândva aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea. $3 1. După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2. A luat cuvîntul și a zis: 3. "Blestemată să fie ziua în care m-am născut, și noaptea care a zis: "S-a zămislit un copil de parte bărbătească!" 4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea; să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
peste ea și neguri de peste zi s-o înspăimînte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce bleastămă zilele, de cei ce știu să întărîte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aștepte lumina și să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Noaptea sparg casele, ziua stau închiși; se tem de lumină. 17. Pentru ei, dimineața este umbra morții și cînd o văd, simt toate spaimele morții. 18. Dar nelegiuitul alunecă ușor pe fața apelor, pe pămînt n-are decît o parte blestemată și niciodată n-apucă pe drumul celor vii! 19. Cum sorb seceta și căldura apelor zăpezii, așa înghite locuința morților pe cei ce păcătuiesc. 20. Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-și mai aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
al Ierusalimului, chir Theofan... Iar cei care după aceasta,... ar vrea în vreun chip... să strice hrisoavele domnești,... și ar trece cu vederea hotărârea noastră,... și ar înstrăina metohul de stăpânirea Sfântului Mormânt,... să fie afurisit de Dumnezeu Atotțiitorul și blestemat și neiertat și nedezlegat după moarte, în veacul de acum și în cel ce va să fie, și să fie supus blestemurilor patriarhicești și soboricești, și să-i fie Dumnezeu împotrivă în ziua judecății”... ― Cum ți se pare, părinte, acest
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Precum au tocmit și au așăzat și au legat într-acest testament acești sfinți arhierei și cinstiți... boieri,... am întărit și noi ca să fie neclătit. Iar care s-ar amesteca să-l strice ori cât de cât de puțin, acesta blestemat să fie... și să rămâie în urgie dumnezeiască, să urmeze și să moștenească viermii cei neadormiți cu casa lui cu toată ca un necredincios și fără de lege. Aceasta am însămnat”. “Dosithei, cu mila lui Dumnezeu, patriarh Ierusalimului”. ― Cred că ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
de joacă. În adâncimea parcului. Administratorul, ieșind la suprafață, raportând cu mâna la cozoroc, precum, că, ordinul fusese îndeplinit în mod ireproșabil. Primarul, ordonă: acum fiecare la ale sale! și, să ne îndeplinim îndatoririle, față de alegători, în chip exemplar! Bocancii blestemați Ca în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din câte erau. Pe vremea asta, la barul cel mare, din colț, nu cu mult înainte de ora închiderii, avea loc o mare dezbatere. Combatanții: unii clienți, mai beți; și alții, mai puțin beți. Unii dintre primii susțineau că povestea bocancilor blestemați, și a norocoasei, ori, a nenorocitei găsitoare, era alta decât cea descrisă în rândurile de mai sus ale povestirii noastre. Unii, că, cea care-i găsise, sfârșise prin a face închisoare: alții, nu, deoarece nu era motiv pentru astfel de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fi fost un reclamant, avea martori, pentru a o acuza pe găsitoare?... N-avea. și, dacă n-avea, de ce, atunci, nu-și vedea de prostia sa, pentru că, așa zicea, că, din prostie, ar fi aruncat nevastă-sa, la gunoi, bocancii blestemați, și-n care, bărbatul, alt mintos, ar fi dosit colosala sumă de euroi!? Taci, mă, din gură, și nu mai mânca... Fie-ți rușine, mă, să vorbești în acest fel.Ba, ție să-ți fie rușine. Bă, interveni, autoritar patronul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mână pasărea sacrificată, care, de mult murise, și toporișca, implorând cerul și văitându se, că nu e vina ei, pentru ce s-a întâmplat. Nu, oameni buni, grozăvenia nu am făcut-o eu. Să mă credeți, că adevăr vă vorbesc. Blestemată să fiu dacă nu e așa! Focoasele Comerțul, cu tot ce vrei și ce nu vrei, era în floare, în România acelor ani. Pe unde legal, pe unde ilegal; pe unde practicat de persoane fizice, pe unde de firme și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care il scoase aproape că îi asurzi pe bieții sălbatici, care nu auziseră niciodată sunetul vreunui instrument metalic, ale cărui note erau de o sută de ori mai puternice decât cele scoase de cea mai mare cochilie. Clopot! Ce cuvânt blestemat! Clopotul de pe Sân Juan Nepomuceno deveni, dintr-odată, obiectul cel mai grozav pe care il admiraseră vreodată, căci nu numai că era cea mai mare bucată de metal pe care o văzuseră până atunci, dar scotea și cele mai frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]