2,657 matches
-
înnebunea. Se foi pe fotoliul lui. Nu-și putea ierta că neglijase acest amănunt care l-ar fi putut propulsa în preajma ei cu mult înaintea celorlalți. Din păcate, acela nu era singurul buchet. Ca la un semnal, mai multe slugi boierești și ordonanțe de ofițeri ruși se înghesuiră și ele cu fel de fel de buchete spre aceeași ușă. Celebra primadonă și dănțuitoare a teatrului Sf. Dulceață din Londra tocmai își înfipsese dinții într-un corn mare, din care înfuleca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al sufletului. Cele mai neînsemnate daruri erau încărcate de valoarea unei speranțe de fericire fără sfârșit. Nunta lor fusese o veritabilă nuntă în ceruri. Goală, înfășurată doar în cozile lungi de beteală scumpă, așa cum se cuvenea unei mirese de neam boieresc, i se încredințase, i se dăruise, i se abandonase plină de o încredere fără margini. După numai trei zile de la nunta lor, ieșise la iveală adevăratul Alecu, cel de dincolo de suspine și tăcere romantică, dincolo de blândețea aparentă a ochilor migdalați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei. Mereu îi repeta: „Copilă dragă, nobilimea de la noi s-a închegat în paralel cu cea din țările vecine și din vestul Europei. Nu suntem cu nimic mai prejos”. Și de câte ori ascultase ea seara, înainte de culcare, povestea inițierii unui cocon boieresc! Mai întâi, făcând diverse servicii în casa altui boier, la fel ca pajii și scutierii, slujind apoi la Curte, pe lângă domn, și deprinzând rigoarea și caracterul unui veritabil cavaler. Este adevărat că, prin trecerea timpului, cu greu mai găseai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe cei prezenți. Și Nicolae, cu lacrimi în ochi, cu emoție, recunoscu imediat îmbrățișarea părintelui său. Singura îmbrățișare posibilă a unui suflet de poet. După ce se îndepărtară, o liotă întreagă de copii sărmani năvăli peste slugile rămase ca să împartă coliva boierească, ornată cu o mare cruce din șiraguri dulci de perle argintii. Nicolae își adorase și încă își mai adora tatăl. Vorbea cu însuflețire, cu totul transfigurat de amintiri: ― În casa lui am trăit în plină vrajă. El o răspândea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva case boierești părăsite în pripă. - Maiorul Mentz. - Ferdinand Sinidis. Cunoștința o făcurăm la o sticlă de vin adusă de mine din Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
parte și de alta”. Apoi vorbește de puțurile de vizitare a conductelor de aducțiune a apei. Cine va deschide o asemenea “fântână” (puț n.n) va fi aspru pedepsit... “Așijdere, poruncim domnie me, și pentru sacale și aparii domnești sau boierești sau măcar a cui ar fi, să fie toți opriți... a lua apa din haznele, pentru ca nici odată să nu pricinuiască din pricina cailor și a căruților... Și... s-au rânduit... un căpitan cu doi slujitori de la agie ca să fie supt
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se vede din cele scrise pe marmură, Biserica Albă era ctitoria Măritului și Slăvitului Ștefan vodă. --Întocmai, fiule. --În numeroase zapise - foarte curios lucru, părinte - am găsit formulări de tipul: “Eu... ficiorul lui... ce-au fost logofăt” sau alte trepte boierești ori grade de rudenie. Nu spun ce sunt ei în momentul întocmirii actului. --Poate că nu au altă calitate decât pe cea de fecior, fiică sau fostă soție... --O dovadă a acestui fapt o avem la 15 decembrie 1739 (7248
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la istoria orașului Iași”, scoase la lumină - prin muncă de Sisif - de distinsul profesor universitar Ioan Caproșu. Acestea - până la această dată - luminează istoria cetății noaste între anii 1408 și 1800... Pe care uliți n-am umblat noi? La câte porți boierești n-am bătut? Pe câți voievozi nu i-am întâlnit? La câte mănăstiri nu ne-am închinat? Cu câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
română - e drept, puține - în care cuvântul chef pare să păstreze valoarea semantică inițială, și anume să desemneze nu narcoza, ci chiar narcoticul. Iată un singur exemplu. Vorbind despre excesiva autoritate a tatălui asupra fiului (chiar matur fiind) în familiile boierești din epoca fanariotă, Alecu Russo relatează următoarea întâmplare autentică, produsă în Moldova pe la 1800 : „Un boier cu barba albă istorisi într-o zi că fiind o dată la drum cu nevasta lui, doi copii și părintele lui, s-a ascuns în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în treacăt : „ea [= opiomania] nu era ignorată nici la noi” (161, p. 10). Prin desele sejururi la Constantinopol ale dregătorilor români și prin importul de domnitori fanarioți, obiceiul ingerării opiumului și a teriacei a pătruns și la curțile domnești și boierești din Țările Române. În perioada fanariotă, prin intermediul spițeriilor, cârciumi- lor și hanurilor, al băcăniilor cu „coloniale” ținute de greci, turci și armeni, obiceiul ocazional de „a bea afion” (dizolvat în vin sau țuică) s-a răspândit și în mediul negustorilor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lui Alexandru Macedonski (Visele hașișului, 1875). În limba turcă a supraviețuit expresia altânilaci, „a auri pilula” de opium sau de hașiș. Cu siguranță că Macedonski citise în adoles- cență romanul lui Alexandre Dumas, volum aflat în biblioteca din conacul boieresc al părinților săi (218, p. 74). Ajuns în 1829 medic la curtea maharajahului Ranjit Singh din Lahore (nordul Indiei), transilvăneanul Johann Martin Honigberger (1795-1869) a descris rețeta preparării în Orient (Turcia, Egipt, Arabia, Persia, India) a unor astfel de pilule
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
multe, cumpăra moșia (moșiile) cu tot cu oamenii ce lucrau acele moșii și prin rangul cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
raza comunei Albești, deși nu poartă numele comunei, iar satul Zlătunoaia este la o distanță de 10 km și face parte din comuna Lunca. Moșia Todireni, moșie destul de mare, suferă mari transformări. Aceste transformări sunt de ordin familiar a familiei boierești Sturdza. Sandulache a avut copii, printre care și pe Costache, care primește ca moștenire, printre altele, și moșia Todireni. Acesta s-a petrecut în anul 1852, cânde vinde moșia Todireni, Epitropiei Generale a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași. Noul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de stat, care pătrunde în întreaga activitate de pe toată suprafața țării. La Hlipiceni, sunt aduși în fruntea comunei în locul de primar, președintele Sfatului popular, cu oameni aleși de partidul de conducere, oameni credincioși partidului, ce au fost slugi pe moșiile boierești ori la chiaburi, ca și oameni ce au fost educați în U.S. În cadrul Diviziilor „Tudor Vladimirescu”, „Horia Cloșca și Crișan” prin persoane ca: Mihai Oghinciuc, Ion Condruc, Fieraru, muncitor adus special, Vasile Musteață, Mihai Romaniuc și ații. Mihai Ratuș este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
multe, cumpăra moșia (moșiile) cu tot cu oamenii ce lucrau acele moșii și prin rangul cel avea de la stăpânire, a acelor vremi, îi împuternicea pe boieri printr-un act ce se numea uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
raza comunei Albești, deși nu poartă numele comunei, iar satul Zlătunoaia este la o distanță de 10 km și face parte din comuna Lunca. Moșia Todireni, moșie destul de mare, suferă mari transformări. Aceste transformări sunt de ordin familiar a familiei boierești Sturdza. Sandulache a avut copii, printre care și pe Costache, care primește ca moștenire, printre altele, și moșia Todireni. Acesta s-a petrecut în anul 1852, cânde vinde moșia Todireni, Epitropiei Generale a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon din Iași. Noul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de stat, care pătrunde în întreaga activitate de pe toată suprafața țării. La Hlipiceni, sunt aduși în fruntea comunei în locul de primar, președintele Sfatului popular, cu oameni aleși de partidul de conducere, oameni credincioși partidului, ce au fost slugi pe moșiile boierești ori la chiaburi, ca și oameni ce au fost educați în U.S. În cadrul Diviziilor „Tudor Vladimirescu”, „Horia Cloșca și Crișan” prin persoane ca: Mihai Oghinciuc, Ion Condruc, Fieraru, muncitor adus special, Vasile Musteață, Mihai Romaniuc și ații. Mihai Ratuș este
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de sus a țării. Recepțiunile și balurile acestor două aristocrate ereau evenimente și n-au fost niciodată egalate, necum întrecute. „Tot Bucureștiul“ - după cum se spunea atunci - defila în aceste două case, și nu erea om de rasă, om de naștere boierească sau chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază care să nu fie invitat la marile serbări date de gazde. împrumut penei lui Claymoor din l’Indépendance Roumaine din anul 1881 amănuntele unui mare bal dat de către prințul Gheorghe Bibescu, de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
acest proces nici nu s-a mai judecat, acțiunea închizându-se. Dar agitațiunea în București crește. Guvernul are indicii că se pregătește ceva. Regimentul de roșiori cu garnizoana în București este trimis repede în Dobrogea, deoarece ofițerii, fiind din familii boierești, guvernul nu e sigur de el. Liberalii sunt alarmați și văd cum partidul se sfarmă. O întrunire publică e convocată la sala vechiului Ateneu, pe locul căruia s-a ridicat Teatrul Lyric. Întregul stat-major brătienist e acolo. După ce vorbește N.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
neîntrecut de credință și patriotism, a îmbrăcat astăzi haina cernită a durerii și jelește cu toată sinceritatea pe vrednica ei fiică, pe Elisa Conta, sora marelui filosof, Vasile Conta. Descendentă a unei modeste familii de preot un preot fără blazon boieresc, dar ne-ntrecut în virtuțile sale familiare și cetățenești prin libertatea sa de cugetare, pe care a transmis-o și copiilor săi Elisa Conta, apare de timpuriu cu pornire spre tot ce este nobil și frumos și util binelui obștesc. Plecată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Linei o strîm-bătură sentimentală comică. Ai fi zis că vrea să plângă. Totuși Lică nu pleca încă. Rămăsese printre cei din urmă. Așa orânduise șefii și el le sprijinea bucuros dispozițiile. Pe la Prundeni venea din ce in ce mai des, dar JIU la conacul boieresc, unde femeile vorbeau prea mult de război, ci la cel logofețesc. Pe Hallipa însă îl vedea și-i era mereu binevoitor. Hallipa era foarte îngrijorat de plecarea succesivă a tuturor oamenilor de serviciu. Firește, se duceau la datoria lor, iar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
1993 și, de fapt, nu se petrece nimic. Doar că un bătrân dintr-un sat de vilegiaturiști de pe lângă Moscova (Vasile, de ce a mutat Petru cel mare șandramaua de la Moscova în ținutul mlăștinos al Sanktului? Parcă îl agasau înghesuiala, proximitatea familiilor boierești, amenințarea continuă a streliților, nu-i așa?) nu se poate împotrivi impulsului de a pătrunde (omul e un versat șperaclist) în camera nimfelor adormite, pe care le ia... prin surprindere. Majoritatea se dau împușcate în aripă (asta însemnând că fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
migdale, vin de ouă rece (pentru fiecare sfert de vin alb, un ou proaspăt și 50 gr. zahăr), bowle de ananas pentru o societate mai numeroasă, vizitandine, imambaialdi (pătlăgele vinete împănate), becațe fripte. De fapt, vroiam să ajung la mămăliga boierească (deja încercată la noi în bucătărie), atât de delicioasă: „cu lapte în loc de apă. Spre final, se adaugă 2-3 linguri de brânză și 2 linguri de unt proaspăt, se răstoarnă și se servește“. Ideea a fost să pun în Ențiclopedie o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
se compromite". Nory spunea că joacă bridge în case de miniștri și alți demnitari sau bogătași și. probabil, purta de grijă să-și ție rangul. 78 De altfel, neamul Hallipilor avusese la timp buna idee de a lua oarecari pretenții boierești, asupra cărora controlul era nefolositor și al căror exemplar cel mai bine reușit era Elena Hallipa-Drăgănescu. Ideea că doamna Eliza o ține la distanță, distra mult pe Mini. Privea pe cei care îți cer titluri ca pe niște specimene interesante
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi totuși, ocrotită și imună. V în casa boierească de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să vadă fapte neobicinuite. însăși liniștea lor nu mai era respectată. Erau martori tăcuți și neputincioși ai unor perturbări neîncetate. E păcat că nu se poate ști în ce fel obiectele, în acel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]