3,316 matches
-
că Sarah era întotdeauna „liberă să-l viziteze“. Așezate la o masă mare se aflau nevestele din Pacific Palisades cu unii membri importanți din Velvet Mafia și câțiva șmecherași din Silver Lake și câteva cupluri din Malibu și un maestru bucătar foarte chipeș cu propriul său reality show. Conversațiile au demarat imediat după ce s-a servit mâncarea: despre a doua casă din Telluride, Colodado, despre noua companie producătoare, despre desele vizite la cabinetul de chirurgie plastică, despre disputa aceea atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cramei. Dar iată că vine în pivniță, să ne salute, și dna Cathiard - o femeie între două vârste, zâmbindu-ne încurajator -, ne cere scuze că nu a fost din prima clipă alături de noi, deoarece a avut de dat ultimele dispoziții bucătarilor care ne prepară ceva pentru masa de prânz. O întârziere perfect justificată. Căci despre masa îmbelșugată ce a urmat vizitării beciurilor este indecent să povestesc (aș face-o poate doar într-o proză, la persoana a III-a!). Rețin însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Uniunea Scriitorilor?... E cald și mulți și-au scos încălțările, inclusiv gazdele, îndemnați probabil și de covorul verde-închis al ierbii. Bem o bere locală, „organică, tare și hrănitoare”, cum ni se spune, sugerându-ni-se discret să nu exagerăm. Un bucătar mustăcios taie - la alegerea noastră - hălci dintr-un porc fript. O femeie plinuță, cu mâni albe și pufoase, ca două pernuțe, ne îndeamnă, în flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vezi, ast-dimineață mă scoală șeful de ordinar, repede, și când es afară, ce să văd, domnule, un șoarece furase un sac de orez și-l tăbârcea în spate și fugea în goană tocmai pe dealul Viișoarei... Repede au încălecat bucătarii, și după el... Au avut ce alerga pân-ce să-l prindă... D-apoi azi dimineață?... nu se suise unul pe masă, la nasul meu? Voiam să-l dau jos și-l tot împungeam cu penița, că scriam la masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii purtau cu ei cazanele de ciorbă și polonice. Mai marii lor lor se chemau "ciorbagii" (coloneii), sacagii (căpitani); bucătarii cu șorțuri de piele neagră umblau la locurile de cinste. Ienicerii purtau măntăli vinete și calpace nalte albe împodobite cu pene de pasărea raiului. Urmași din osul Prorocului purtau turban verde. Ordine și disciplină. Liniște și curățenie. "Candelele noastre ard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dobândă cu sabia." "Domn al veacului său" Sultanul. În juru-i feluriți slujitori, bărbieri, paici, picheri, cafegiu, cel care taie bătăturile și unghiile strălucirii sale, cel care aduce straiele parfumate; cel care aduce papucii roșii ai umbrei lui Alah pe pământ. Bucătarul Măriei sale are o sută de calfe și Barlavagiul Măriei sale cinci sute de calfe. În jurul Măriei sale se află și câzbaragoși și vizirii, și vracii, și cetitorii de stele etc. etc. Crainicii îl precedau strigând: "Alah să dee ani lungi de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se înfățișeze”. Domnul a pus vameși și cămărași la ocnele de sare, a stricat instalația portuară de la Coropyecz, a tăiat bărcile, a strâns impozitele și a făcut alt port la Nyesnow (Nizniow), pe Nistru, pe malul dinspre Pocuția, a făcut bucătari la Colomeea ca și la Halici, și ceea ce era primejdios, era faptul că „toți rutenii merg la voievod”. Regele Alexandru neputând interveni, deoarece se afla în conflict cu Ivan al III-lea, i-a scris domnului: „tu duci lupta împotriva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lucra de aproape doi ani. Răspunsul lui a fost că locuia într-o cameră din anexele ambasadei, vecin cu cei doi tehnicieni de la ARO și că mă invita să luăm prânzul împreună, unde își va putea dovedi talentele sale de bucătar. Deci, înțeleg că ne vom delecta cu bunătăți boliviene. Pentru mine va fi triplă plăcerea: să mă bucur de o prezență agreabilă; să mă îmbogățesc cu noutăți despre o țară deosebit de interesantă; să gust și să cunosc câte ceva despre arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
adevărată-n ea Ca să găsească, mai târziu, rime la floarea de cartof Și un bob de nădejde Că Stine Trude Lovise sunt acum îngeri Și sătule. (Revista "Conta", nr. 1, 2010) Dumitru Augustin DOMAN Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar într-un restaurant pescăresc, să mi se ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu același nume... Dragă Dumitru Augustin Doman, te rog să transformi parcursul tău pe lumea asta, ca om și ca scriitor, într-o poveste care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
groază de profesii, de meserii, să le zicem mai bine, dar toate mi s-au părut constrângătoare mijloace de supraviețuire. Dar ceva-ceva mi-ar fi plăcut să fac și tot ca pe o artă. Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar într-un restaurant pescăresc, poate la Antalya sau la Nisipurile de Aur sau la Vama sau poate pe un vas de croazieră, să imaginez tot felul de rețete, întâi să le prepar și să bucur papilele gustative a sute de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit 91 Mircea A. DIACONU Cu literatura română în Europa suntem pe unde suntem și cu geografia: undeva la margine 106 Dumitru Augustin DOMAN Mi-ar fi plăcut să fiu bucătar într-un restaurant pescăresc, să mi se ducă vestea pentru saramura supranumită Doman, pentru plachia cu același nume... 125 Gellu DORIAN la 50 de ani Scriu pentru că aceasta este singura mea formă de curaj... 137 Gellu DORIAN la 60 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu ai chef să mai zâmbești... S. P.: - Asta așa-i... A.M.: - ...Ăsta a fost visul meu, c-o să ies la pensie, chiar, dac-am intrat în șomaj, în 2005, m-am dus imediat ș-am făcut o școală de bucătari, m-am angajat, o săptămână am lucrat la „Moldova”, c-am fost recomandați ca persoane mai serioase, că cerea la o unitate așa de mare, persoane serioase. Da’, când am văzut ce program, mai era și 24 din 24, și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
-i ia pe țigani sub stăpânirea Episcopiei „ca pe niște drepți robi ai săi, cu tot neamul cât s-a trage din Burcă Căldărariul”. Așa cum se menționează într-un zapis din 26 aprilie 1758, Episcopia a căpătat danie un țigan, bucătar, de la Vasilie Gheuca. Sora lui, Victoria, care a dat Episcopiei actul de danie, declara că fratele său a făcut această donație „pentru sufletul lui și a părinților lui ca să se pomenească la Episcopie”. În anul următor, 1759, în timpul domniei lui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși din 2 iunie 1792 prevedea că meșterul străin „așezându-se la breaslă, să aibă a da o pereche de papuci starostelui și 6 potronici la breaslă banii vedrii”. Statutul breslelor lăutarilor specifica, totodată, că „feciorul de herar, sau de bucătar, de vizitiu de va învăța scripcăria, să aibă a da un leu la breasla cutiei și 1 leu starostelui și 3 potronici a vedrii”. Breasla lăutarilor, ca și breasla ciobotarilor, acorda ajutor material bisericii și celor săraci. Catastihul breslei lăutarilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
orâdari, un rachier, doi trăistari, doi crâșmari, doi fabricanți de rachiu (cu velnițe), doi lipscani, doi negustori de vite (șufari). Din numărul total de 16 meșteri sudiți pe ramuri, în ținutul Fălciu, își exercitau meseria doi croitori, doi ciubotari, un bucătar, șase boiangii, un argintar, iar patru aveau alte ocupații. În același ținut (Fălciu) și în același an - 1825 -, își desfășurau activitatea 23 liber-profesioniști (sudiți) și de alte ocupații, din care patru grădinari, un arendaș de moșii, 15 lucrători de pământ
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
masseur", pe Mario Sanchez Cruz, "Kid Mario", fost boxer, cu care Hemingway mai organiza din când în când și "reprize" de box. Avea un valet, René Villareal, care l-a slujit 17 ani, un șofer, Juan Pastor Lopez și doi bucătari, unul, Ramon, fiind chinez. De parc și de grădina de legume se ocupa Picillo, care primea 150 de pesoși pe lun un salariu "de ministru", iar de animalele fermei Pedro Buscaron... Mary adusese din SUA tot felul de semințe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
casei" 3 triunghiuri reprezentând colinele din San Francisco de Paula, un vârf de lance al vânătorilor din tribul Masai și trei linii orizontale sugerând gradul de "căpitan de marină" al patronului yachtului Pilar. Îi plăcea să mănânce bine și sugera bucătarilor combinații din cele mai originale. Se îngrijea personal de băuturile servite la masă, acestea însemnând whisky, vin rozé Chianti, gin, campari, tequila. Într-o zi cu 3-4 prieteni se consumau la Finca 4-5 sticle de băutură, ceea ce îl făcea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cu soda, mărcile Haig&Haig, Johnnie Walker Black Label, vin italian, spaniol sau chilian, rom Bacardi cu gheață și suc de lămâie și bineînțeles, Daiquiri fără zahăr! Pe yacht Gregorine era nu numai "căpitan", maestru pescar, și barman, ci și bucătar, excelent după aprecierea unor "iluștri pasageri". În 1954 printre aceștia s-a numărat și Charles Ritz, patronul renumitului Hotel Ritz din Paris, căruia Grego-rine i-a pregătit un meniu formidabil, ceea ce l-a făcut pe ilustrul francez să-i propună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
nici nu mă gîndisem s-o fac. Am Început să caut pe cineva care să cumpere chestiile alea două și-așa am dat peste Roy și Herman. Îl cunoșteam pe un tînăr borfaș din nordul statului New York, care lucra ca bucătar de minuturi la Riker’s, „ca să-și mai revină”, cum explica el. L-am sunat și i-am spus că am ceva de măritat și mi-am dat Întîlnire cu el la Angle Bar, pe Bulevardul 8, lîngă Strada 42
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Bill Gains, care se ocupa de combinațiile din zona de nord. Mă-ntîlneam cu Bill Într-o cafenea de pe Eighth Avenue după ce terminam În Village. Avea cîțiva clienți buni. Izzy, probabil cel mai bun client al lui, avea o slujbă de bucătar pe un remorcher, În portul New York. Era unul dintre băieții de pe Strada 103. Izzy stătuse la răcoare pentru trafic, era cunoscut ca un tip absolut În regulă și avea o sursă de venit stabilă. Ăsta e clientul perfect. Izzy apărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
În toată regiunea nu găsești nici măcar un restaurant ca lumea. Situația alimentară nu putea fi tolerată decît de oameni care nu simt gustul lucrurilor pe care le bagă-n ei. În Vale restaurantele nu sînt ținute de oameni care sînt bucătari sau furnizori de alimente. SÎnt deschise de cineva care decide că „oamenii trebuie oricum să mănînce”, așa că un restaurant e o „afacere bună”. Localul lui va avea o fațadă de sticlă, ca să se vadă Înăuntru, și amenajări din crom. MÎncarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mesele erau aliniate pe peretele opus barului. Scaunele rămăseseră demult fără capetele de cauciuc de la picioare și scoteau un sunet ascuțit și Înfiorător cînd chelnerița le dădea la o parte ca să măture. În spate exista o bucătărie, În care un bucătar șleampăt prăjea totul În grăsime rîncedă. La Lola’s nu era nici trecut, nici viitor. Locul era o sală de așteptare. Stăteam la Lola’s și citeam ziarele. După un timp am lăsat ziarul și m-am uitat În jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii din oraș, dintre care principalul era bucătarul, om foarte cumsecade, care se strădui în tot timpul captivității să îndulcească masa Liei făcând prăjituri, nu cu erzațuri, ci aproape fără unt și zahăr. Își poate închipui cineva cât erau de gustoase! Nu am uitat, mai ales, halvaua turcească
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
La 21 octombrie/3 noiembrie era ziua de naștere a lui Vintilică, împlinea 3 ani. Tristă aniversare, pe care Lia voi să o înveselească pe cât putu. Chipul cel mai apropiat mănăstirii și vremii de atunci era o masă bună. Costache bucătarul a făcut patru feluri de prăjituri fără economie de zahăr, ca în timp de pace. Jucăriile sosiseră din București, maicele cele mai cunoscute îi aduseră dis-de-dimineață tufănele din grădinile lor, starița, o cămașă țărănească frumos cusută cu șabace. La orele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]