14,936 matches
-
tramvaiul tras de cai și cîntecul „Cin’ te mîncă, mielule? / Dumnea voastră, domnule“. Dacă ar fi luat-o În serios, regimul comunist ar fi putut s-o condamne pe mama Floare și pentru agitație mistică, și pentru propagandă capitalistă. Era bunica maică-mii. Bărbatul Îi murise nu știu În ce an, pe străbunicul vasăzică nu l-am cunoscut. Văduvea În casa ei din Pișcari, iar mama s-a gîndit să n-o lase singură, ci s-o aducă la Rătești să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de povești și din țăndări de vise rostite cu voce tare, m-am Încumetat să refac mozaicul aventurii americane a mamei Floare, după cum mi-a fost ea istorisită de bătrînă, după cum am completat-o cu amănunte aflate de la fiica ei, bunica Maria Pomean, măritată Costin, și de la mama, fiica Mariei Costin. Și, firește, după cum am reușit eu să o țin minte. Între timp au ieșit la iveală noi detalii ale isprăvii Floarei și de aceea am socotit că o repovestire a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam la Îndemînă melancolia ce-l Încerca pe Viorel Șerban cînd nu izbutea să reînvie amintirea albastrului decît gîndindu-se la zidul casei bunicilor. Abia recuperînd acel pătrat de culoare, prin analogie și extensie, putea să-și reprezinte din nou cerul. M-am oprit la el fiindcă fusese eroul unei istorii ciudate care, bine povestită, era În stare să capteze interesul lui Richi. I-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În cădere, s-a rănit la o mînă. Ajungînd după ore acasă cu o colegă căreia urma să-i dea singurul manual de geografie al clasei, a lunecat În noroi și a căzut În fața porții. S-a dus apoi la bunici unde știa că se tăiase porcul, dar, din urechi și din coadă, nu a mai găsit nimic. Întors acasă după atîtea ghinioane, dar hotărît să-și facă datoria În gospodărie, a adunat cele șase oi ale familiei și le-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de Pișcari cea galbenă. E satul părin ților mei care mă trimiteau aici vara, pe cîte o săptămînă-două, la mama Maria și moșu’ Ștefan Ruba, la altă mamă Mărie și la moșu’ Ioan Costin, adică la cele două perechi de bunici. Ajungeam uneori și iarna la ei În sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din pat vreo rubedenie stoarsă de mult de snagă sau prinsese a-i Învia cuiva vreo mînă uscată ori sucită. — Nu vreau să-l mînii pe Dumnezeu, minuni poate s-o făcut, dar io nu le-am văzut, Îmi mărturisea bunica Maria Costin, născută În 1907, la Hegewisch, Illinois. Aveam atunci cote de dat la stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cote de dat la stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
biserică omu’ care nu grijește de un nenorocit. — Ascultă-mă, am izbucnit, la Cluj, eu... — Du-te cu Dumnezău. Mă dăduse de rușine bătrînul ăsta. Oare cine-l adusese tocmai atunci? Altfel credeam că apar eu În ochii familiei. Ceilalți bunici, Ștefan și Maria, sesizîndu-mi neobișnuita obidă, au Încercat să mă mîngîie. Să-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
e dragostea! Dacă vrei să știi, stră-stră-străbunica mea s-a căsătorit cu ametistul și au avut o mulțime de copii, cristale galbene-violet, și oamenii le-au pus numele "amitrin". Chiar și eu, dacă te uiți bine, sunt puțin violet, de la bunica!" "Bine-bine, copilaș! îi răspunse împăciuitor ametistul. Și totuși, e ceva cu oamenii ăștia. Uite-i cum se străduiesc toată viața lor... unii să-și facă lor binele, alții, să-și facă și lor, și puțin altora, alții puțini la număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să te ating", zise copilul și-i căută mâna. Și atunci străinul se aplecă, îl luă în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Îl au cu ei. Dar eu ce să fac ? Eu rămân aici, unde a căzut ploaia de lumină și L-am auzit pe Tatăl și am simțit și eu ce înseamnă minunea aceea căreia oamenii îi spun fericire. Și așa, bunica mea a fost singura Floare a Soarelui pe muntele acela de piatră. Și eu fac la fel ca ea : mă uit mereu la Soare, fiindcă știu că Soarele e El, Învățătorul și lumina Lui e viața. Iar noi, semințele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adus) și cum mai străluceau țurțurii pe ramuri... cântau toți, aceleași cântece vechi și știute de când lumea... casa ei era cea mai frumoasă de pe drumul care ducea în sus, spre biserică, dar nu mai intrase acolo demult..., de când o ducea bunica de mână... casa ei avea cele mai frumoase lumini de Crăciun la geam (le aduseseră părinții ei de departe), dar... cozonacul de la cofetărie nu mirosea ca acela făcut de vecini... iar turte nu se făceau la patiserie... doar "ștrudel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de doctorul Gruia. ― Sărut mâinile, doamnă. Să trăiți, domnule profesor - a salutat doctorul. ― Dragă mami, el este asistentul meu, doctorul Gruia - “mâna Întâi” de astăzi dimineață. Vine din Pomârla, colțul de Rai unde am fost și eu În vacanță, la bunica lui Petrică. Abia terminasem clasa a patra... Câți ani or fi de atunci? a Încercat Nicu să aducă trecutul la... timpul prezent. ― Să nu ne gândim la asta. Da’ uite că mi-ai adus aminte să-ți transmit urările de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi mâine. Lui Dragoș să-i spui că Îi urez succes și multe aplauze la premiera de mâine seară. Nu-i de ici de colo ca un tânăr absolvent de Conservator să fie Pus să dirijeze o orchestră a Filarmonicii! Bunicilor du-le sărutări și urări de sănătate. ― Bine, tati. Când mă Întorc, după amiază, Îți voi aduce și ceva de mâncare - după prescrierea medicului curant... ― La revedere, Despi. ― Te sărut, tati. Să faci nani. Mai lasă cursurile acelea. Până acum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
divinitate, prin Maria... Acum Însă povestește mi cu amănunte Întâlnirile tale cu securiștii, În timpul cât ai fost medic la tine, acolo, În acel colț de Rai numit Pomârla... ― E interesant faptul că și dumneavoastră, atunci, În scurta vacanță petrecută la bunica lui Petrică, ați perceput satul meu ca pe un colț de Rai. ― Pe lângă frumusețea locului, s-a adăugat și cea a oamenilor... Acum, vorbește-mi despre calvarul Îndurat de tine. ― Trebuie să vă spun că erau momente când nu puteam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domnule Petrică. M-ați luat prin surprindere. Eram plin de gânduri... ― Așa se cade unui tânăr asistent universitar. Ce vești mai ai de acasă? ― Ai mei sunt sănătoși. Astăzi le-am trimis o scrisorică prin care Îi vestim că sunt bunici. Au un nepot. N-am uitat să le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet și că abia așteptați să vă reîntâlniți. Le-am spus că la toamnă, când nu mai au treburi pe câmp, vor
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nostru. Ca Întotdeauna, era calm și cu sufletul cald...M-a Întrebat ce face tata Toader și când are de gând să vină la Iași? Tocmai astăzi le-am trimis o scrisoare, prin care le dăm marea veste că sunt bunici. Apoi i-am spus că pe la toamnă Îl așteaptă „fratele lui de cruce”, dacă pot spune așa - cercetașul Petrică Staniște. ― Asta da veste! Numai că, te rog, să-mi spui din vreme când au de gând să ne fie musafiri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
lasă-mă să ți-o citesc eu, fiindcă tare mult Îmi place cum e scrisă. ― Așa am să gust și eu din frumusețea ei - s-a arătat de acord Gruia. ― Ascultă: „Dragi’ noștri dragi. Tari ne-am bucurat că sântem bunici! De când așteptăm noi așa un sămn!? SÎ ni trăiascî! Aflați că mama Maranda o și spus la tătî lumea că avem un nepot de toată frumusăța! Nu-i lucru de șagă nici vestea că l-ai Întâlnit pe cel mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Domnule profesor, unde ați Învățat vocabularul acesta de la țară atât de frumos? - a Îndrăznit să Întrebe Gruia. ― Tot prietenul nostru e „vinovat” și de acest lucru. ― ??? ― Când am terminat clasa a patra primară, am petrecut două săptămâni de vacanță la bunica lui Petrică din Pomârlata, dragule. Atunci l-am cunoscut și pe badea Petrea - unchiul lui - care ne lua În pădure aproape zilnic. Și câte nu ne povestea el În limba voastră de acolo! Nu mai spun ce comoară de vorbe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pomârlata, dragule. Atunci l-am cunoscut și pe badea Petrea - unchiul lui - care ne lua În pădure aproape zilnic. Și câte nu ne povestea el În limba voastră de acolo! Nu mai spun ce comoară de vorbe am auzit de la bunica lui Petrică!... „Ileanî -striga ea peste gard la vecina ei - știi tu cî cocoșu’ ceala a’ tău s-o cam Înădit la găinili meli?” „Ci sî facî șî el saracu’ dacî le-o sfârșât di calcat pi ali meli? ȘÎ
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe tata Toader. ― Păi, ca mâine sosesc - și-a permis Gruia să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întâmpinat profesorul rugămintea lui Petrică. ― Nicule! Gândește-te că te roagă Petrică, cel cu care ai stat În aceeași bancă Începând din prima clipă când amândoi am pășit În școala primară. Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun, dragilor, acum am pățit-o și eu ca tata Toader. M-am trezit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările prin care trecuse în ultima vreme.Virgil și Mariana aflară astfel că de data aceasta maica Agripina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
timpul, aceasta s-a transformat în atracție și dorință de a lăsa mărturii dintr-o viață plină de experiențe și de intense trăiri. Mamă a unui fiu care a îmbrățișat și el o profesie științifică, Cornelia a devenit de curând bunică. După o viață profesională lungă și istovitoare, își trăiește cu seninătate pensia, alături de soțul ei, într-o modestă căsuță din masivul Chartreuse, în apropierea orașelor Grenoble și Chambéry. Și continuă să scrie... Pe cine1 veți întâlni în paginile acestei cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vis. "Oare cu cine dialoghează Jus-tin ?" Nu are însă timp de gândire căci pe ecran apar deja opțiuni sugerate : Simion, Isidora, Dumitru, Măriuca ... Numele defilează pe ecran și Dora este nerăbdătoare ca Justin să facă alegerea printre prenumele părinților și bunicilor ei în care ar putea să găsească un protector. Dar el nu alege. Numele tuturor plecaților cunoscuți se înscriu pe boltă, dar Justin nu se oprește la nici unul din ele. La ultimul nume sugerat se aude un semnal sonor mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]