13,186 matches
-
de care erau atât de îndrăgostiți textualiștii), romanul lui Nicolae Stan revizitează, ca pe un site arheologic, lumea tranziției românești de după evenimentele din 1989. Martorul înzestrat scriitoricește al acestui univers amalmagat și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii optzeciste și ethosului aferent, drept care sensurile se dezvăluie treptat, cu știința suspansului și dorința efectului-surpriză: „Încep să-nțeleg ce voia să facă inspiratul meu bunic. Sunt curios să văd cum construiește mai departe. Dar
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
și incongruent de sfârșit/început de lume ar fi bunicul autorului, atașat, la vremea lui, poeticii optzeciste și ethosului aferent, drept care sensurile se dezvăluie treptat, cu știința suspansului și dorința efectului-surpriză: „Încep să-nțeleg ce voia să facă inspiratul meu bunic. Sunt curios să văd cum construiește mai departe. Dar știu ce-mi place la el: mișcarea, senzația continuă de prezență”. Nu ne mirăm, atunci, că, într-o scenă din acel tulbure decembrie revoluționar, cu telefoane ascultate și iminența pericolului, sunt
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
Corecte) și recunoaște „Minunăția Corpului Mirific European, CME!)”. Pe de altă parte, the human factor rămâne, ca unde vrem noi, la Thomas Mann sau la Graham Greene, un ingredient determinant, la o adică, ostil Establishment-ului, capabil, respectiv, de sacrificiu. Bunicul sapiențial, practic instanța auctorială, conform convenției de aici, trebuia să patroneze un „șantier” numit Spectacolul, cum s-ar fi intitulat, originar, romanul, rămas la stadiul de note - sau „dosare de existență”, cum le-ar fi spus, mutatis mutandis, Camil Petrescu
Rememorare blurată by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3534_a_4859]
-
nu s-ar putea descurca dacă ar fi altfel. Romanul are două planuri: unul ce prezintă viața lui Jacob „cu c” și a familiei sale, compusă din tatăl apărut din furtună, mama care făcuse avere în America în tinerețe și bunicul Niclaus Obertin - și completată, de la distanță, de țiganca Ramina, o adevărată mamă de suflet a chinuitului narator -, iar al doilea, de fundal, este saga familiei Obertin (la origine, Aubertin), ce începe undeva departe, în adâncul istoriei, în 1635, când lorenul
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
sunt sigur că acel Caspar chiar a existat, povestea s-a petrecut cu prea mult timp în urmă. Dar sigur e că ea a ajuns până în Banat, împreună cu lorenii care au întemeiat satul Triebswetter. Au spus-o fără șovăire atât bunicul, cât și Frederick Obertin - așa am fost încredințat.” Incursiunile în istoria familiei Obertin îi prilejuiesc autorului episoade memorabile, reconstituirea istorică și de atmosferă fiind făcută cu acuratețe și fantezie deopotrivă. Războaiele, ciuma, sărăcia sunt nenorocirile comune, cu care oamenii trebuie
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
Impresionant este însă și ce transpare printre rânduri, în spatele tramei epice propriuzise: este vorba de încrederea lui Cătălin Dorian Florescu în puterea poveștilor, ce apar cumva ca metonimii ale înseși literaturii. Poveștile pe care le spun mai tot timpul personajele - bunicul, despre strămoșii Caspar și Frederick, Ramina, despre duhuri, diavoli și alte forțe nevăzute ale pământului și ale văzduhului, apoi Jacob însuși prietenului Petru, în vagonul de deportați spre Siberia - au puteri alinătoare, tămăduitoare, pedagogice. E poate marele mesaj și cel
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
scrii tor, vol. III, Ed. Polirom, 2008). Acest scurt paragraf arată, magistral și profetic modul cum conducătorii societății văd reeducarea poporului, bolșevicii și comuniștii de mai Înainte sau „europeniștii” de azi. Din păcate, mulți dintre noi sau dintre părinții și bunicii noștri au trăit pe viu această experiență a mistificării istoriei și a distrugerii credinței și a demnității umane. Octavian Voinea („Masacrarea studențimii ro mâne”, 1995) scrie: „Prin prăbușirea elitei legionare, oculta urmărea prăbușirea Întregului popor român și pătrunderea satanei În
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Nicolae Ceaușescu a efectuat patru vizite în Coreea de Nord. Ceaușescu a pus pentru prima oară piciorul pe pământ nord-coreean în 1971, când a fost primit cu onoruri de Kim Il Sung (Kim Ir Sen, n.r.), tatăl lui Kim Jong Il și bunicul lui Kim Jong Un. Au urmat vizitele din 9-15 iunie, 1971, 20-23 mai 1978, 17-20 aprilie 1982 și 18-21 octombrie 1988. Vizitele din Coreea de Nord l-au determinat pe Ceaușescu să îmbrățișeze filosofia Juche (cea a lui Kim Il Sung), acesta
Traian Băsescu și Nicolae Ceaușescu, tratament egal în străinătate by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35605_a_36930]
-
clasică, iar relatările - pline de naturalețe, fără a fi propriuzis colocviale - își refuză orice podoabe ostentative, ca și (cu două- trei excepții) orice fel de exhibiționisme „tari”. Deși „bine scrise”, ca întreg volumul de altfel, paginile despre detenția politică a bunicului lui Emil Stratin, ca și cele despre îndrăgostirea lui Emil de viitoarea sa soție Lia, urmate de tribulații vagi pe șantierele patriei și de eșecul previzibil al cuplului au, totuși, un caracter artificios, de prefabricat livresc, departe, oricum, de dramatismul
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
jumătate când, revenind de la plimbare, într-o duminică de august 1943, i-a văzut pe toți ai săi, urcați de poliție într-un camion. Era ultima oară când îi vedea. Plimbarea i-a salvat viața. Mama, sora de șase luni, bunicii, întreaga familie a fost deportată și a pierit la Auschwitz. Șaptezeci de ani mai târziu, Cohen publică o carte consacrată câtorva obiecte păstrate ca prin minune după deportarea alor săi: o fotografie a mamei atât de ștearsă de vreme, încât
Ce rămâne când nimic nu rămâne () [Corola-journal/Journalistic/3746_a_5071]
-
Sibiu, Râmnicu Vâlcea. Maria Tănase a fost melancolică pe drumul de Întoarcere. A cântat În surdină, am vorbit. — Povestește-mi despre tine, mi-a spus la un moment dat. I-am vorbit despre părinții și frații mei, copilăria la Târgu-Ocna, bunicul (zeida), școala de ofițeri de aviație de la Mediaș, cum am fost dat afară din armată. M-a ascultat cu mare atenție, fără să pună Întrebări. —Spune-mi ce pot să fac pentru tine. Sunt prietenă cu Ghiță (se referea la
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
are un caracter bio-Biblio-grafic... Imaginea de pe coperta volumului - tabloul Un bătrîn și nepotul său al renascentistului italian Domenico Ghirlandaio - este pusă, discret, în „abisul” unora dintre imnurile componente, ca o posibilă sugestie testamentară: „autoportret în ghirlandaio cu/nepotul în care bunicul stingerea și-o distilă din/golul atom al chiverei aurite roz picurîndu-și/derma vulcanică în ascensiunea copilului și de-/colorîndu- se mișcat pînă la extincția vestită” (imnul 112). Sau, în altă parte: „un (auto?) portret de ghirlandaio icoana unui bunic
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
bunicul stingerea și-o distilă din/golul atom al chiverei aurite roz picurîndu-și/derma vulcanică în ascensiunea copilului și de-/colorîndu- se mișcat pînă la extincția vestită” (imnul 112). Sau, în altă parte: „un (auto?) portret de ghirlandaio icoana unui bunic/prins cu nepotul de piept alipit sub privirea străveche/ce nici nu-l mai vede pesemne și nasul de negi/deformat spre care făptura tîrîtă prin albia roșie a/senescenței privește și ea cu neînfrînată voracitate/ distant iubitoare hornul prăpăstios
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
aș fi așteptat la o prezență continuă a lor în rândul oamenilor", scrie pesurse.ro. Unele voci susțin că președintele, prin plimbările prin țară, care au coincis cu lansarea Partidului Mișcarea Populară, ar vrea să promoveze partidului căruia îi este "bunic". Despre Forța Civică, însă, președintele nu vorbește. Iată o parte din pozele postate de MRU: Iată și ultimele poze postate de Traian Băsescu:
Tânjește MRU după popularitatea lui Băsescu? by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36041_a_37366]
-
Ghika, un filosof trecând prin experiența unui Hans Castorp autohton, deosebea, tardiv, condiția derizoriului. Între supraviețuire și așteptare, el anunță căderile în text ale eroului din cel mai recent roman: Ceață pe Tamisa. Hans Christian Dietrich descoperă șapte caiete ale bunicului mort în România anului 2035. El reconstituie romanul Spectacolul, scris de înaintaș, mai întâi detașat, apoi scufundat până la limita paranoidă în magma textului. Nicolae Stan face ce știe mai bine. Construiește o lume actuală ce poate fi recunoscută, mizând pe
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
2035. El reconstituie romanul Spectacolul, scris de înaintaș, mai întâi detașat, apoi scufundat până la limita paranoidă în magma textului. Nicolae Stan face ce știe mai bine. Construiește o lume actuală ce poate fi recunoscută, mizând pe ambiguități și paradoxuri. Textul bunicului narează istoria orașului „A”, un epicentru simbolic pentru perioada 1990-2010. Hans ambalează, din ce în ce mai indistinct, note și informații lăsate în afara textului de autorul generic. Mai mult, Hans reorganizează discursul, inserând note de jurnal, diseminează și se folosește de avantajul „capsulelor de
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
El formează un tot împreună cu ucenicul Daniel Astatin - „cel mai mare speculator al României”, orfanul ce duce la capăt ideea lui Raskolnikov legată de omul superior susținut de forța financiară. Un geamăn paradoxal este pentru el chiar eroul din romanul bunicului, istoricul-muzeograf Cezar Fecioru, disidentul revoluționar ce renunță la mascarada istoriei pentru a reuși să i se opună. El devine un pacient unic al istoriei românești, ce trebuie tratat și manipulat corespunzător. Un la fel de misterios magister, „Profesorul”, aparent un psihiatru, „singurul
Textualism vintage by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3604_a_4929]
-
albastru/cel care acum se preface în scrib neîndemânatec//ce va fi oare cu el/ când va da de lumina zilei/ în ținuturile mele întunecate”. Versurile care articulează o geografie literară a sudului se întâlnesc cu cele închinate tatălui sau bunicului. El e pe urmele tatălui: „dimineața mă trezesc fericit/ calc în fiorat pe urmele tale”. Apar, ca în poeziile tradiției slave, și Mustățile bunicului: „peste una din ele întinde arcul vechi/cu cealaltă leagănă orașe împărătești/din una ies pui
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
întunecate”. Versurile care articulează o geografie literară a sudului se întâlnesc cu cele închinate tatălui sau bunicului. El e pe urmele tatălui: „dimineața mă trezesc fericit/ calc în fiorat pe urmele tale”. Apar, ca în poeziile tradiției slave, și Mustățile bunicului: „peste una din ele întinde arcul vechi/cu cealaltă leagănă orașe împărătești/din una ies pui de șoim/ cu cealaltă stăvilește nori negri//atâta vreme cât dăinuie/nici zmeul din povești n-o să ne poată înghiți”. Așezat în oraș, se dorește la
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
întinde arcul vechi/cu cealaltă leagănă orașe împărătești/din una ies pui de șoim/ cu cealaltă stăvilește nori negri//atâta vreme cât dăinuie/nici zmeul din povești n-o să ne poată înghiți”. Așezat în oraș, se dorește la țară „în preajma casei grădina bunicului/în care albinele coboară după miere curată”. E (și) un poet al orașului, căruia îi scrie istoriile. Cel mai cunoscut poem al lui Slavomir Gvozdenovici este Crnjanski la Timișoara și trebuie să fii familiarizat cu vestul românesc și cu marea
Slavomir Gvozdenovici – 60 Puțină geografie literară by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3819_a_5144]
-
a măritat în străinătate și are și-un prunc. Luminița se resemnează și încearcă s-o ierte pe maică-sa, fiindu-i... milă de ea: „singură, acolo, printre străini, biata de ea”. Cătălin cel bălai și cârlionțat rămâne doar cu bunicul după plecarea lui mami Alina. Trăiește din amintirea și îmbrățișările mamei sale ca un îndrăgostit de prezența ei fermecătoare. Alina plecase împinsă de „nevoi și țara asta fără viitor”, sfătuită de „un domn bine îmbrăcat”, dar și autopedepsindu-se (spre a
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
își dă seama în mintea lui de vârsta grădiniței că el e de vină pentru plecarea mamei, pentru cănița aia de lapte pe care n-o mai primise ca de obicei. Acum, după ceva timp, din banii trimiși de mami, bunicul putea să cumpere lapte din belșug. Așadar: „Acum avem lapte mamă, poți să te întorci” caligrafiază cu litere de tipar Cătălin, eventuala scrisoare și sfârșitul emoționantei povești de viață din realitatea tangibilă, imediată a României. Irina pare deja antrenată pentru
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
o parodie de Bildungsroman, sensul maturizării și „secretul masculinității”: „Asta am făcut în toți acești patruzeci de ani. Am căutat pretutindeni bărbăția. Am încercat să aflu ce înseamnă să fii bărbat și am eșuat de fiecare dată. Am pierdut tată, bunic, tată vitreg, unchi, veri și prieteni. Dar bărbăția n-am găsit-o”. A regăsit, în schimb, gustul unei lumi pierdute, în care iluziile socialismului făceau casă bună cu iluziile copilăriei. Căci, dacă pentru Vasile Ernu filtrul copilăriei reprezenta un pretext
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
prieteni, chiar mi-ai face așa ceva?” „Ce să-ți zic. Sper să ai parte de acțiunea pe care-o cauți, Wig”, îi spun. „Doar că eu sper să fiu demult plecat când încep să-ți zboare ție gloanțele în jurul capului”. Bunicul meu vitreg, Colonelul Henry, a fost în multe lupte și mereu spunea că un bărbat care nu știe să se bată nu merită numit bărbat, dar că acela care caută lupta cu lumânarea e un mare prost. Cât despre Wiggins
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
Covrig Roxana Marian Preda, care a predat ștafeta conducerii Partidului Mișcarea Populară lui Eugen Tomac, o atacă pe Elena Udrea. El susține că Traian Băsescu este bunicul partidului, iar Elena Udrea nu ar fi avut niciun rol. "Fundația este cea care a pregătit lansarea partidului, doamna Udrea nu a avut niciun rol în pregătirea statutului, programului partidului și nici în pregătirea listei Comitetului de Inițiativă Națională al
Partidul Mișcarea Populară iese la atac. Prima țintă: Udrea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36241_a_37566]