2,232 matches
-
pentru că conține [[hidrazina]] care se dizolvă în timpul fierberii sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile, pentru că buretele este cam greu de digerat. Valoarea culinara este redusă în comparație cu bureți de genul [[Morchella]], în rest, ciupercile pot fi preparate că zbârciogii. Mai departe sunt folosite în bucătăria asiatică. [[Categorie:Ascomycota]] [[Categorie:Ciuperci comestibile]] [[Categorie:Ciuperci saprofite]] [[Categorie:1790 în știință]]
Urechiușă bârligată () [Corola-website/Science/337260_a_338589]
-
Helvella crispa (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries ,1822) din încrengătura "Ascomycota" în familia "Helvellaceae" și de genul "Helvella" este o ciupercă gustoasă, dar numai restrâns comestibilă. Ea este denumită în popor mitră tomnatică. Acest burete saprofit crește solitar sau în grupuri, fiind locuitor de sol umed, bogat, în humus neutru până calcaros, cu frunziș. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin lăstăriș în păduri de foioase, de-a lungul marginilor
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
fastigiata" (comestibilitate restrânsă), "Gyromitra infula" (comestibilitate restrânsă, foarte rară), "Helvella acetabulum" (comestibilă), "Helvella elastica" (comestibilă), "Helvella ephippium" (necomestibilă), "Helvella lacunosa" (comestibilă), "Helvella pityophila" (comestibilitate restrânsă) sau "Helvella spadicea" (necomestibilă). Vorbind despre ciuperci, trebuie menționat caracterul duplicitar al tot mai multor bureți din zilele noastre, printre care se enumeră și această specie: Fiind considerată de mult și până în prezent ca ciupercă comestibilă de bună calitate și savuroasă, azi această calitate este contestată de câțiva micologi, existând studii [elvețiene] care au arătat ca
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
nu poate fi mâncată crud, pentru că conține toxina sus numită care însă se dizolvă în timpul tratamentului termic sau la uscat peste mai lung timp. De asemenea, consumat în porții mari, poate crea reacții neplăcute la persoane sensibile sau copii, pentru că buretele este cam greu de digerat și în cazul unei fierberi prea scurte ar putea să rămână resturi ale toxinei în mâncare. Ciuperca trebuie să fie curățată grijuliu (s-ar putea să se ascundă insecte în cavitățile piciorului), opărită și bine
Mitră tomnatică () [Corola-website/Science/337263_a_338592]
-
pe aproape 600 de pagini și cu 227 de plăci gravate și colorate. În aceste cărți a descris ciuperci comestibile și otrăvitoare precum efectele acestora pentru diversele animale și om, ele fiind văzute până în prezent fundamentale pentru determinarea grupurilor de bureți. Această operă a fost completată, în 1791, de " Fugorsarum plantarum tabulae". A mai scris alte două cărți celebre în domeniul botanicii: revizuirea lucrării lui John Stackhouse (1742-1819) despre genurile de plante descrise de Teofrast (1816) și despre „Floră și fauna
Jean-Jacques Paulet () [Corola-website/Science/337286_a_338615]
-
Pleurotus cornucopiae (Jean-Jacques Paulet, 1793 ex Léon Louis Rolland, 1910), din încrengătura Basidiomycota în familia "Pleurotaceae" și de genul "Pleurotus" este o ciupercă comestibilă, denumită în popor burete cornet. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând plopi și ulmi, nefiind un dăunător de lemn însemnat. Se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, mai ales în păduri naturale aluviale sau de foioase, prin plantații de plop și parcuri, deseori chiar pe copaci de stradă în orașe. Apariția bureților est din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
din mai până în octombrie. Mulți cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
cunoscători de ciuperci români fac greșeala, dând acestui soi denumirea „păstrăv de fag”, care însă aparține speciei "Pleurotus ostreatus" (se dezvoltă pe fagi, pini și molizi, adesea sus pe trunchi, în 4-5 m înălțime). Variația buretelui "Pleurotus citrinopileatus" est galbenă. Buretele se decolorează, ca "Pleurotus ostreatus", cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu: "Pleurotus cornucopiae var. citrinopileatus" (comestibil
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
Pleurocybella porrigens" de culoare mai închisă. "Pleurotus" conține 18 aminoacizi esențiali organismelor vii și este recomandat în alimentația diabeticilor, pentru combaterea anemiilor, dar și pentru mineralizarea organismului (conține vitamina K, vitamina P, vitamina B12 precum minerale ca siliciu, seleniu etc.). Buretele cornet este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată. Buretele se poate prepara ca păstrăvul de fag prăjit numai în unt/ulei
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
vitamina K, vitamina P, vitamina B12 precum minerale ca siliciu, seleniu etc.). Buretele cornet este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată. Buretele se poate prepara ca păstrăvul de fag prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece pe o felie de pâine sau ca adăugare la un mușchi respectiv antricot de vită, carne de iepure de
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
În primul rând, ciuperca se crește pe substrat celulozic format din ciocălăi de porumb zdrobiți 50-70%, paie tocate 10-15%, rumeguș de foioase 10-30% in amestec cu deșeuri de bumbac sau frunze de foioase 5-10%. Spre deosebire de celelalte specii cultivate de "Pleurotus", buretele cornet nu este sensibil la procese de fermentare eventual declanșate in substratul celulozic. Prima cultură de "Pleurotus cornucopiae" în România a fost obținută în anul 1983 la „Ciupercăria Mogoșoaia a I.C.L.F. Vidra”, de către autoare, sub îndrumarea regretatului dr. N. Mateescu
Burete cornet () [Corola-website/Science/337298_a_338627]
-
cărui nume generic este derivat din cuvintele grecești ("= laterală, flancă, coastă" și ("=ureche"), iar epitetul din cuvântul latin ("=scoică, stridie"), este o ciupercă comestibilă, care crește sălbatică sau poate fi și cultivată. Ea este denumită în popor păstrăv de fag, burete negru, păstrag, găinușa-pădurii sau păstrăvul cerului. Specia este un saprofit dar și parazit care năpădește numai arbori bolnavi sau slăbiți, în primul rând fagi, de asemenea, dar mai rar, și brazii, molizi sau pini, nefiind un dăunător de lemn însemnat
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
însemnat. Soiul sălbatic se găsește în România, Basarabia și Bucovina de Nord, dezvoltându-se în buchete cu punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția principală a bureților este din septembrie până în decembrie, dar ei cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul austriac Nikolaus Joseph von Jacquin în volumul 2 al lucrării sale "Flora Austriacae, sive plantarum
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
punct de inserție comun, în păduri naturale de foioase și de conifere pe trunchiuri de arbori sau pe lemn mort. Apariția principală a bureților este din septembrie până în decembrie, dar ei cresc și iarna, dacă vremea nu este prea geroasă. Buretele a fost descris pentru prima dată de savantul austriac Nikolaus Joseph von Jacquin în volumul 2 al lucrării sale "Flora Austriacae, sive plantarum selectarum" din 1774 sub denumirea "Agaricus ostreatus". Bazând pe studiile lui Jacquin, micologul german Paul Kummer i-
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
al dezvoltării, temperaturi sub 11 ° C. Corpurile fructifere pot supraviețui înghețuri și dezvoltă spori chiar și la temperaturi mai mici de zero grade (după Bresinsky până la -2.8 ° C). În consecință, soiul este de titulat în Europa ciupercă de iarnă. Buretele se decolorează, cu acid sulfuric brun-rozaliu, cu roșu, apoi violet și cu tinctură de Guaiacum verde-albăstrui. Ciuperca poate fi confundată cu specii aceluiași gen sau al unuia înrudit, ca de exemplu cu variațiile lui, cu toate comestibile, ca "Pleurotus ostreatus
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
genul "Pleurotus". Ea este un antibiotic potent și selectiv, activ împotriva unei game de bacterii Gram pozitive, cu nici o rezistență la clasele de antibiotice existente, datorită modului său unic de acțiune. Mai departe s-a ivit un efect pozitiv al buretelui asupra modificărilor patologice privind cancerul de colon provocat de dimetil-hidrazină la șobolani. Deja o doză de numai 5% de "Pleurotus ostreatus" uscat dat cu hrana a arătat rezultate pozitive cu efect preventiv. În ultima perioadă ciupercile au început sa capete
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceeași aminoacizi esențiali. Valoarea ei nutritivă este dată astfel prin conținutul ridicat în proteine, de asemenea de conținutul lor ridicat în aminoacizi indispensabili pentru organismele vii (aici: acidul aspartic). Mai departe, buretele este bogat în vitamine din complexul B, ca de exemplu (tiamină (B1), riboflavină (B2), niacină (B3), acid pantotenic (B5) , biotină (B7), iar conținutul în vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag este o specie de
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
vitaminele A, D, K și parțial C este apreciabil. Păstrăvul de fag este o specie de ciuperci ce se pot cultiva mult mai ușor față de șampinioni, fiind puțin pretențioasă la condițiile de microclimat, cu puține boli și dăunători. Pentru cultivarea buretelui există două posibilități - ori cultivat pe substraturi în saci de polietilenă ori pe butuci de lemn. Pentru creșterea păstravului de fag se pot utiliza diferite tipuri de substraturi, inclusiv lemn, paie, rumeguș și celuloză (ziare și cartoane uzate sau hârtie
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
mai savuroase decât cele cultivate pe substrat. Păstrăvul de fag este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată (nu la acele cultivate). Buretele se poate prepara ca buretele cornet prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece pe o felie de pâine sau ca adăugare la un mușchi respectiv antricot de vită, carne de iepure de casă
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
pe substrat. Păstrăvul de fag este apreciat pentru valoarea lui alimentară. Toată ciuperca se folosește numai la exemplare foarte tinere, pentru că carnea din picior devine repede fibroasă, celulozică și trebuie îndepărtată (nu la acele cultivate). Buretele se poate prepara ca buretele cornet prăjit numai în unt/ulei cu ceapă tânără (sare, piper), consumat cald ori rece pe o felie de pâine sau ca adăugare la un mușchi respectiv antricot de vită, carne de iepure de casă etc. Mai departe se poate
Păstrăv de fag () [Corola-website/Science/337313_a_338642]
-
comatus (Christian Hendrik Persoon, 1797), sin. între altele Agaricus cylindricus (Jacob Christian Schäffer, 1774), sau Agaricus comatus (Otto Friedrich Müller, 1780), din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Agaricaceae" și de genul "Coprinus" este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea burete cu perucă sau burete de cerneală. Ea este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat în substanțe organice în grupuri mari, pe marginea de drumuri pietruite, în păduri, prin pajiști, fânețe, grădini
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
1797), sin. între altele Agaricus cylindricus (Jacob Christian Schäffer, 1774), sau Agaricus comatus (Otto Friedrich Müller, 1780), din încrengătura "Basidiomycota" în familia "Agaricaceae" și de genul "Coprinus" este o ciupercă comestibilă, cunoscută în popor sub denumirea burete cu perucă sau burete de cerneală. Ea este o specie saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol bogat în substanțe organice în grupuri mari, pe marginea de drumuri pietruite, în păduri, prin pajiști, fânețe, grădini și parcuri, de la câmpie
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
ani). Cu excepția aici descrisului "Coprinus comatus" ciupercile al genului "Coprinus/Coprinopsis" pot provoca la un consum suplimentar de alcool o reacție de incompatibilitate, așa numitul sindrom coprinian. Cea mai cunoscută specie în această privință este "Coprinus atramentarius" sin. "Coprinopsis atramentaria" (burete de cerneală). Imediat după cules piciorul trebuie rupt de la pălărie pentru a reduce viteza descompunerii. Buretele este un inamic natural al nematodelor. El capturează viermii cilindrici cu organele sale de captură, constând din mici structuri sferice, cu excrescențe spinoase, excretând
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]
-
suplimentar de alcool o reacție de incompatibilitate, așa numitul sindrom coprinian. Cea mai cunoscută specie în această privință este "Coprinus atramentarius" sin. "Coprinopsis atramentaria" (burete de cerneală). Imediat după cules piciorul trebuie rupt de la pălărie pentru a reduce viteza descompunerii. Buretele este un inamic natural al nematodelor. El capturează viermii cilindrici cu organele sale de captură, constând din mici structuri sferice, cu excrescențe spinoase, excretând o toxină care paralizează nematodele. Apoi, viermii sunt colonizați de miceliul ciupercii care îi digeră după
Burete cu perucă () [Corola-website/Science/335841_a_337170]