3,270 matches
-
protestanți. Dar, este adevărat că, dacă acest naționalism neașteptat, ilustrat de către Jonathan Swift, reușește să desprindă Parlamentul de la Dublin de sub tutela celui de la Westminster, el nu corespunde așteptărilor masei de locuitori ai insulei. Mai mult decît atît, autonomia căpătată de către burghezia anglicană nu face decît să-i arate dimensiunea umilinței sale înscrise în dispariția propriei elite și în reculul limbii celtice care, alungată din oraș, se vede redusă la condiția unui idiom țărănesc. În acest context de neputință, se va produce
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Belgia, îi opune pe flamanzi, valonilor. Și în acest caz, instrumentul dezvoltării revendicărilor flamande îl constituie particularismul lingvistic și cultural. În plus, aici se implică și elementul religios, clerul fiind vreme îndelungată depozitarul identității lingvistice a Flandrei opunîndu-se astfel unei burghezii a "fransquillon-ilor" care tinde, pînă în 1930, să adopte franceza. Dar și în acest caz, sentimentul de umilire culturală a căpătat amploare abia în momentul rupturii dintre Belgia francofonă și Belgia neerlandofonă, adică, atunci cînd cea dintîi, conser-vîndu-și hegemonia politică
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rolul de limbă de comunicare în întregul imperiu, nu numai în cadrul aparatului de stat ci și în viața economică bulversată de expansiunea industrială. Ea va trece chiar, printr-un proces de contaminare naturală, din domeniul profesional, în cercul familial, în cadrul burgheziei moderne și al mediilor dornice de promovare socială, în timp ce elita evreiască va abandona limba idiș în favoarea germanei. Să nu uităm că certurile lingvistice și naționale vor determina un blocaj al Parlamentului. În 1906, împăratul Franz-Iosif va încerca să învingă opoziția
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Ladurie, Le Carnaval de Romans, Paris, Gallimard, 1979. 121 Cf. L. Valensi, Fables de la mémoire, Paris, Seuil, 1992. 122 După Y.-M. Bercé, Croquants et Nu-Pieds, Paris, Gallimard-Julliard, 1974. 123 J. Delumeau, op. cit., p.143 (citîndu-l pe Daniel Mornet) 124 Burghezii pretindeau aplicarea impozitului individual și nobilimii, iar aceasta cerea abrogarea dreptului de a moșteni posturile publice cumpărate de către burghezi. 125 Cf. E. Le Roy Ladurie, L'Ancien Régime de Louis XIII à Louis XIV, Paris, Hachette, 1991, p.66. 126
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la ascendențe bizantine. Numele cu rezonanță grecească îi furnizează romancierului vibrația peiorativă a alogenului versatil, față de care numele neaoșilor comuniști face un contrast elocvent (Păltânea, Cocorea etc.). Maniheismul doctrinei comuniste este evident, opțiunea te plasează fie de partea făpturilor demonice, burghezia și admiratorii ei, fie de partea agenților binelui, comuniștii, cale de mijloc nu există. Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței. Ca
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe o adversitate ireconciliabilă. Burghez și proletar: Partidul față cu Reacțiunea Ceea ce asigură dinamismul romanului realismului socialist, din categoria căruia face parte și Facerea lumii a lui Eugen Barbu, este structura conflictuală a acestuia ca expresie a luptei de clasă: burghezia versus proletariatul sau, în contextul societății țărănești, țărănimea săracă versus burghezia rurală, chiaburii. În mod simbolic, facerea lumii noi, în concepție marxistă, vizează această adversitate recuperabilă în fiecare perioadă istorică sau "orânduire". Există forțe "progresiste" cu o conștiință ideologică mai
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Ceea ce asigură dinamismul romanului realismului socialist, din categoria căruia face parte și Facerea lumii a lui Eugen Barbu, este structura conflictuală a acestuia ca expresie a luptei de clasă: burghezia versus proletariatul sau, în contextul societății țărănești, țărănimea săracă versus burghezia rurală, chiaburii. În mod simbolic, facerea lumii noi, în concepție marxistă, vizează această adversitate recuperabilă în fiecare perioadă istorică sau "orânduire". Există forțe "progresiste" cu o conștiință ideologică mai mult sau mai puțin evoluată și forțe "reacționare", lumea se împarte
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Prozaic, cupid, "aservit calculului și utilității", "lovit într-un fel de micime ontologică", burghezul "trebuie să răspundă în fața tuturor pentru cel puțin trei acuzații: mediocritatea, vulgaritatea, rapacitatea, cele trei constelații ale cosmosului burghez"5. Pascal Bruckner recapitulează moștenirea negativă a burgheziei, diseminată substanțial în aria imaginarului politic. Acest capital negativ este încă odată reinvestit ideologic de către teoreticienii marxiști și cei care-și întemeiează viziunea pornind de la aceste teze. Însă, dincolo de critica societății burgheze din perspectivă marxist-leninistă, există un bagaj suplimentar la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros decadent, spre deosebire de rolul civilizator, emacipativ pe care i-l atribuie comunistului Filipache, interesat de producția de abecedare, de alfabetizarea propriu-zisă, dar și ideologică a maselor. Rilke și Gide, primul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
iar un loc comun al sensibilității decadente, revendică pentru sine demnitatea "boierească" de a nu avea nicio ocupație, de a trăi exclusiv din pariuri și din curse. Hedonismul asumat ca unică ocupație, acest dolce farniente valah, constituie expresia definitorie a burgheziei, reprezentată la vârf de un arivist-cabotin capabil să joace rolul boierului de viță veche. Numai că "aristocratul" este "demascat" de propria soție geloasă ca fiind un chevalier d'industrie, un nouveau riche, fiu al unui mărunt negustor de măsline, cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și umilitoare, cu atât mai mult cu cît face uz de generozitatea celor pe care i-a "exploatat". În același timp, autorul nu șterge de pe vechea monedă o strălucire care nu mai e a personajului, cât a farmecului discret al burgheziei. Cea de-a treia formă de declin ține de burghezia care se înfiripă, noua burghezie proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de generozitatea celor pe care i-a "exploatat". În același timp, autorul nu șterge de pe vechea monedă o strălucire care nu mai e a personajului, cât a farmecului discret al burgheziei. Cea de-a treia formă de declin ține de burghezia care se înfiripă, noua burghezie proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
i-a "exploatat". În același timp, autorul nu șterge de pe vechea monedă o strălucire care nu mai e a personajului, cât a farmecului discret al burgheziei. Cea de-a treia formă de declin ține de burghezia care se înfiripă, noua burghezie proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o strălucire care nu mai e a personajului, cât a farmecului discret al burgheziei. Cea de-a treia formă de declin ține de burghezia care se înfiripă, noua burghezie proletară, reprezentată de șeful de sindicat, Anghel, în alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea în plină dictatură a proletariatului o nouă burghezie care, vorba lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alianță cu vechea burghezie care se descurcă, reprezentată de fostul ofițer Vasilescu. Un nou front ideologic este deschis, metehnele burgheze sunt transferate tovarășilor mai puțin vigilenți, dar suficient de abili pentru a recrea în plină dictatură a proletariatului o nouă burghezie care, vorba lui Tudor Arghezi, una vorbește și alta fumează. Vasilescu va demonstra că idealismele și vizionarismele utopiste ale celor mai buni tovarăși trec prin filtrul economiei reale, unde abilitățile dobândite în societatea capitalistă sunt extrem de utile și bunele intenții
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
măcar odată, îl așteaptă acasă, însă nu aceasta este cu adevărat problema. Adevărata soție este doctrina, mireasa celestă este comunismul, Matei este cu trup și suflet angajat ideologic. Dezamăgirea provoacă o acțiune de recul, o acțiune revanșardă, aruncarea în brațele burgheziei. Eva se aventurează în diverse medii de perdiție. Îl cunoaște pe Pavel și, din nou, lipsa de experiență erotică își spune cuvântul, întrucât intelectualul rafinat este un homosexual care își caută partenerii sub camuflajul unei relații heterosexuale. În locul invertitului, Eva
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o proiectează sau la care dorește săadere, de incapacitatea ei de a deveni acest altul și de a-și da o formă suverană modelată delecturile ei"11. Câteva din gândurile ei reflectă pe deplin felul în care farmecul discret al burgheziei acționează asupra ei. "(...) la urma urmelor, Matei e doar un lucrător, și eu doresc un om distins, de familie bună, care să mă ducă într-o casă frumoasă, să mă plimbe. Vreau să văd Parisul, să dansez pe scenele străine
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fiu aplaudată. El va rămâne un simplu activist de partid, și-atât"12. Însă, spre final, bovarismul Evei suferă o reconversie salutară, examenul de conștiință vine tardiv, dar demontează mecanismele iluziei și spulberă ultimul reflex din haloul de farmec al burgheziei. "Ce iubise la acest om frumos, manierat, bine îmbrăcat, cu spirit aventuros? Ret-Buttlerul ei, cum îl numea din pricina reminiscențelor de lectură, poate nu avea ceva atât de ticălos în viața lui, cât o mare incapacitate de a înfrunta prăbușirea lui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lor moșierilor și capitaliștilor. Intelectualii noștri sovietici sunt niște intelectuali cu desăvârșire noi, legați prin toate rădăcinile lor cu clasa muncitoare și cu țărănimea. S-a schimbat mai întâi compoziția socială a intelectualilor. Elementele ieșite din sânul nobilimii și al burgheziei alcătuiesc un procent mic în rândurile intelectualilor noștri sovietici. Într-un procent de 80-90% din intelectualii sovietici sunt elemente ieșite din clasa muncitoare, din țărănime și din celelalte pături ale celor ce muncesc. Înainte vreme ei trebuiau să servească claselor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în opera unor scriitori sau critici ruși. Deși i se recunoaște "lipsa unui stil corect și a purității limbii", Alexandru I. Herțen este apreciat, mai degrabă, pentru eforturile pe care le face pentru a se îndepărta de romantism, pentru critica burgheziei, pentru lipsa ideilor preconcepute, concluzionând "idealist și romantic, preocupat de idei sociale, Herțen este tipul scriitorului militant, des întâlnit în jurul anului 1848, cum este Alecu Russo sau Bălcescu la noi. Personalitatea lui ne interesează fiindcă a fost primul dintre narodnicii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îl pronunță. Discursul socialist din ultimele decenii ale secolului amintit, cu mare influență asupra tinerilor, revigorează cuvîntul, îl îndreaptă (fără a-i uita pe autocrați) împotriva noilor tirani, puternici economic, ridicați prin manopere dubioase, meschini, egoiști, lipsiți de simțul umanității: burghezii, „tîmpita burghezime”, cum o etichetase Macedonski 4). Bacovia, unul dintre foarte puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
publică „Serenada muncitorului”, la noi, o asemenea orientare încă mai scandaliza. în alte părți ale lumii, îndeosebi în Franța (cu Baudelaire, Flaubert, Villiers, Courteline și mulți alții), ea avea o lungă și consistentă tradiție. „Prăpastia care s-a deschis între burghezie și artist - observa un cercetător - este unul din fenomenele cele mai frapante din istoria culturală a secolului al XIX-lea”7). în Italia, în Strocanture (Critică nemiloasă) și, mai cu seamă, în Dizionario dell’omo salvatico (Dicționarul omului sălbatic), Giovanni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mecanizat luptători, a falsificat pe eroi, a conrupt pe judecători, a reînviat sclavismul, a dezonorat libertatea, a înlocuit soarele cu lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți bancheri, peste poeți șoferi, peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a invadat, a infectat, a îndobitocit și diformat întregul pămînt (...) nu mai este cu putință să l stîrpești, cu mijloace omenești”8). Bacovia își limitează critica sa asupra burgheziei la o „serenadă din topor”, care, ce-i drept, la numai șapte ani de la răscoalele din 1907, suna sinistru. Față în față Mă îndoiesc că au mai fost puse față în față „Cubul negru” de Bacovia și schița (tot un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]