13,753 matches
-
locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu foarfece în buzunare pentru tăiat frunze la câinii de rasă, corcituri, de buzunar, de casă, de piață, de noapte, de zi, de scări de blocuri, de centru, de bibliotecă, de tribunal, de spital, de agenție teatrală, de lătrat după bicicliști, după camioanele-jucărie ținute în lesă de băieții proscriși de a fi asemenea părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ești într-ale tale. Nu sunt! mi-a ocupat locul altcineva. Tot o femeie? Zice că e Mioara Alimentară, dar eu nu o cred. Vreau să mă ajutați să scap de ea. Prostii, spuse Cargobot și scoase o sticlă din buzunar din care băură toți trei, în timp ce Mioara mângâia pe rând câinii care îl însoțiseră pe Ghiborț. Au diabet! spuse el. Au băut spumă de drojdie de la fabrica de bere și s-au îmbolnăvit. Poate să spună ăla cu trei picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi avut mai multe vieți și morți deodată. Și noi trebuia să îi respectăm amintirea duhnind a usturoi de spion român printre românii deportați în '42 în mama lor, Rusia, unde, ca să reziste frigului, mânca usturoi, era încărcat prin toate buzunarele și căptușelile cu chibrituri, avea untură în bășici de porc, unguent pentru piele la -78o când și cerul crăpa de ger și stelele cădeau bucăți de-a valma. F ocul își ridică limbile verzi, întâi prelingându-se timide pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pândind prima tufă, cu ghimpi, gunoaie și scaieți, pentru o dovadă scurtă și gata, pantofii cu scârț ai tinerilor de cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o geantă de voiaj, pe care erau ștanțate anii îndepărtați ai copilăriei Mioarei Alimentară. Eu am văzut strălucirea aurului acelor vremuri peste care s-a tras cu zgomot fermoarul. Străinul își însuși geanta după ce oferi în schimbul ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei, mascați de ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer și oameni levitând printre ele, dar brăileanul, mulțumit, închise laptop-ul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un nou război, urmând ca undeva în lume să urle moartea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă de lemn, mișcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în plină iarnă. Cu o clipă în urmă era toamnă, mâncam struguri și scriam cu sângele boabelor Any pereții albi și acum sunt la Fălticeni, în ianuarie, fără căciulă, cu o valiză de carton și ochii înghețați de ger. Cu buzunarele absolut goale. Numele tău e magic, iubito! Și-l scrise în zăpada afânată. Pesemne că avu efectul unei mantre. Pe dată ajunse, cerând găzduire la Mănăstirea Slătioara, de rit vechi, peste câteva zile urmând a fi Crăciunul, deși îl serbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau, n-aveau cum, că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
energiilor către suprafață. Și pe care noi o bem, o mâncăm, o respirăm, o defecăm și iar ne-o însușim. Deci noi ne mâncăm propriul nostru interior, un act de scatofagie fără precedent spuse Președintele cu mâinile înfundate dezolant în buzunarele halatului de casă, singurul rămas nears cu țigara de foi din cele 3.548.000 de halate din garderobă. Domnilor, să luăm exemplul biblic! zise Mioara Alimentară. Să le-ncurcam limbile, ca în Babilon. Fiecare să chițăie pe limba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dădui seama că nici atitudinea acestui bărbat nu fusese elegantă: să vină să moară la mine acasă, așa, să mă pună în această situație, pe mine care îi deschisesem spontan ușa! Fără a mai ezita, i-am scos portofelul din buzunarul de la piept. Din cartea sa de identitate, am aflat că se numea Olaf Sildur, de naționalitate suedeză. Brunet și rotofei, nu corespundea ideii pe care o aveam despre un scandinav. Vorbise franțuzește fără urmă de accent. Născut la Stockholm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
la ce? Portofelul mai conținea o mie de euro în bancnote de cincizeci. Unde naiba se ducea tipul acesta cu o asemenea sumă de bani, într-o sâmbătă dimineața? Bancnotele erau noi. Dacă tot m-am pornit, am scotocit prin buzunarele pantalonilor. O legătură de chei, printre care și cheile de la mașină. Câteva prezervative mă făcură să visez. Voiam să-i văd vehiculul. Ieșii luând cheile. În stradă erau parcate mai multe automobile, însă era pentru prima oară că observam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să aleagă această vilă: asta poate pentru că nu-l cunoșteam pe Bjorn. Recensământul acesta mă pasionă într-atât încât răbdarea mea cunoscu o dimensiune fabuloasă. Pe la ora șaptesprezece, tot nu văzusem pe nimeni dar trebuia să merg la toaletă. În buzunar, cheile îmi provocau mâna. Nemaiputând să rezist, împinsei bariera, mersei până la peron, încercai mai multe chei, o găsii pe cea potrivită. Ușa se deschise. Intrai ținându-mi respirația și ajunsei într-un vestibul de marmură albă. În vârful picioarelor, explorai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
cosmetice, cincisprezece feluri de șampoane. Rochii împrăștiate. Am lăsat baltă ipoteza cu Bjorn. Fuste strâmte și scurte: mirosea a tinerețe și a subțirime. Nu mă însurasem cu vreun butoi vechi. Nimeni: mă căsătorisem cu fiica văzduhului, cu Arleziana 1. În buzunarul stâng aveam prezervativele predecesorului meu: pesemne că eram un cuplu foarte liber. Nu-mi cunoșteam încă soția și deja mă înșela. Și eu, pe cât se părea. Îmi era foame. Coborâi la parter. Nimic nu poate fi mai plăcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ea încruntând sprâncenele. -Crezi? -Știi prea bine, Olaf. Ai inventat această stratagemă ca să-ți petreci noaptea cu mine. -Ce-ți trece prin minte? -Știu ce spun. Moravurile suedeze sunt mult mai libere ca ale noastre. M-am gândit la prezervativele din buzunarul defunctului ei soț. Fiindcă nu știam ce să spun, am umplu cupele și i-am întins-o pe a ei. -Pentru ce bem? întrebă ea sarcastic. -Pentru respectul pe care mi-l inspiră persoana uimitoare care m-a primit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
toată lumea să nu părăsească unitatea nici în ruptul capului. Ți-ai pierdut mințile, Roja, se gîndește, punîndu-se cu greu în mișcare, un cerșetor zdrențăros se ține de el cerîndu-i pomană, nu scapă omul de voi nicăieri, se gîndește, căutîndu-se în buzunare după mărunțiș și scoțînd o monedă de o sută de lei pe care i-o întinde. Cu așa ceva n o să te mai întîlnești, îi sună din nou în urechi aceleași cuvinte amestecate cu forfota străzii, își dă seama că Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dar nu s-a putut, prea multe interese, mă înțelegi soldățelule? Cîtă neobrăzare, păcat că nu-l poate vedea decît prin ceață, am fost un naiv, bolborosește, lasă-l să spună ce are pe suflet, zice Dendé, căutîndu-și stiloul în buzunarul de la piept, înțelegeți voi ce vreți, își reia Roja ideea, o baie de sînge, asta ne așteaptă, ce s-a întîmplat pînă acum e zero, vacs, cîțiva morți și atît, nenorocirea abia acum începe, abia acum intră păpușarii în scenă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se face dor foarte des de vremurile în care colindam Moscova pe care datorită ție am ajuns s-o cunosc ca pe propriile buzunare, cu muzeele, gările, parcurile, dar mai ales cu crîșmele ei. Îți mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi Bolta sau Arcada dacă nu mă-nșel, muream să dau buzna acolo ținîndu-te la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe noi și vesticii, și rușii, abia așteaptă să se spargă buba. Îți vine să rîzi cu hohote cînd te gîndești cît de importanți am devenit dintr odată pentru toată lumea. Avem și noi Armata noastră, spune Sena, nu plătim din buzunarul nostru zeci de mii de militari, ca să ne apere în caz de nevoie? Nu pentru asta s-a înarmat Piticul pînă în dinți atîția ani de zile? Ar fi păcat să capitulăm ca niște fete mari, tocmai acum cînd istoria
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi în nenumărate rînduri, se gîndește trăgîndu-și chiloții în sus, să mă faci să înțeleg că nu era cazul să pun totul la inimă sau să mă gîndesc de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi era scîrbă de ei, că și în Paris nu dăduse decît peste jidani care cu vorbe dulci nu făcuseră altceva decît să atenteze la buzunarul ei. Ăsta a fost motivul, nu mai voia să audă de tine, mai ales că mai aveau o evreică în familie, și asta era mai mult decît suficient. A fost mai bine că n-a ieșit lipeala, pentru că așa ai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sîntem doi autostopiști care mergem la un congres la Iași. De Sena și Monte Cristo n-o să se ia nimeni, vor arăta ca doi pescari autentici, zice domnul Președinte scoțînd de pe umeraș o pufoaică verde căptușită cu o mulțime de buzunare. — Să-mi spună cineva dacă asta este șosea de secolul douăzeci, se enervează la culme Sena, dacă e normal ca pe același drum să circule căruțe, tiruri, turme de oi și pietoni în același timp. Dacă este acceptabil ca barierele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe colo, simte nevoia Sena să le aducă la cunoștință, ca peste tot, zice. — Ăsta e ultimul lucru care mă interesează, spune Petrică, ce mai așteptăm? întreabă devenind dintr-odată nerăbdător, am uitat ceva? — Ciudat, zice domnul Președinte, scotocindu-și buzunarul, și eu parcă am aceeași senzație. — Cheile sînt la mine, îl liniștește Sena, au rămas la mine de ieri, de cînd am făcut plinul. — Apropo, zice Petrică, dacă ar fi fost cazul aveam și eu vreo două bonuri de cinci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]