7,416 matches
-
prăbușit. Și Dumnezeu Și-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. 20. Toate ostroavele au fugit, și munții nu s-au mai găsit. 21. O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare. $17 1. Apoi unul din cei șapte îngeri, care țineau cele șapte potire, a venit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Pentru fiecare împrejurare în parte găsea cuvintele potrivite ca să binecuvânteze ori să mângâie un suflet rănit, să îmbărbăteze sau să dea asigurări că Dumnezeu e mare și puternic și bun și drept, că El pe toate le vede și le cântărește cu dreaptă măsură. Cuvintele lui mergeau drept la inima sătenilor, care, după aceea, desfăceau portofelul și-l răsplăteau cum puteau mai bine. Abia la câtva timp după petrecerea evenimentului băgau de seamă că i-au dat, mult prea mult, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
baterie de teste standard. Da? Deja i-am dat eu tot ce se putea. Poftim. Toate rezultatele care v-ar putea fi de folos. Da, bineînțeles. N-am vrut să insinuez că... Dar a trecut ceva timp... Doctorul Hayes îl cântări. —E încă sub observație. Îi oferi din nou dosarul lui Weber. Datele sunt aici, dacă vreți să vă uitați. Aș vrea să văd tomografiile, spuse Weber. Hayes scoase o serie de radiografii, pe care le fixă pe lampă: creierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine la volan. Intru dacă mă lași să conduc. Vedeți? Nu vrea să-mi dea cheile. Eu întotdeauna o duc pe sora mea peste tot. Când suntem amândoi, ea nu conduce niciodată. Vino cu mine în mașină, spuse Bonnie. El cântări propunerea. —Poate așa mai merge, spuse el. Dar femeia asta trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fără să dezamăgească pe cineva. Iubește-mă și spune-mi că fac ceea ce trebuie. Dacă sunteți sigur că-i va atenua simptomele, tatonă ea, dar Weber n-avea de gând să promită nimic. Trebuie să mă gândesc la asta. Să cântăresc lucrurile. —Gândește-te cât timp ai nevoie, îi spuse Weber. Tot timpul din lume. O sună pe Sylvie, ieși la cină, făcu duș, citi, ba chiar scrise puțin, deși prost. Când își verifică e-mailul, avea deja o scrisoare de la Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care Mark și amicii lui...? Muzica îi înghiți cuvintele. Ea se aplecă spre el, cu coatele pe masă. Poliția a discutat cu toată lumea. Nimeni nu știe nimic. Așa e mereu. Stătură în separeul izolat și băură, scrutând sala. El o cântări din ochi. De aproape, avea o față de copil care numără clipele până la ziua lui de naștere. Izolarea inexplicabilă a femeii îl tulbura. Se întâmplase ceva care o zăvorâse într-o poză, o prăbușire bizară a încrederii în urma căreia rămăsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa. Nici eu, spuse Daniel. Hei, nu-i nimic. E o țară liberă. Mark tăcu, dar potolit. Mai spune-mi o chestie. Tu știi toate căcaturile astea păsărești. Poți dresa o pasăre din aia ca să spioneze un om? Daniel își cântări cuvintele. —Păsările te pot surprinde. Gaițele albastre pot să mintă. Corbii îi pedepsesc pe trădătorii din grup. Ciorile fac cârlige din sârmă și le folosesc ca să scormonească după hrană. Nici măcar cimpanzeii nu sunt în stare de așa ceva. Deci n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumpăr și eu un catîr“ - zice. „Serios?“ - zic. „Da“, - zice. „Mi-ar prinde bine un catîr ca lumea. Ce zici, n-ai vrea să-l vinzi?“ „Nu“ - zic. „Nu m-am gîndit la asta“. „Ei, și n-ai vrea să cîntărești propunerea mea?“ - zice. „Știu eu“ - zic - „poate că da, poate că nu. Depinde.“ „CÎt ceri pe el?“ - zice. „Știu eu“ - zic - „nici nu mi-a trecut prin cap să-l vînd. Mai bine fă dumneata prețul. CÎt dai pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îl resping. Așa au fost totdeauna cei din Catawba. Există În firea lor puternice trăsături scoțiene: sînt prudenți și calculați, nu se pripesc cînd iau o hotărîre definitivă. SÎnt pricepuți la vorbă, cred În rugăciuni și În dezbateri. Vor să cîntărească bine lucrurile, vor să „pătrundă pînă-n miezul lucrurilor“ prin discuții, vor să lămurească lucrurile pașnic și pe calea diplomației și a compromisului. SÎnt, probabil, cei mai conservatori oameni de pe fața pămîntului, au un profund respect față de autorități, tradiții și conducători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să știi de la mine, fiule, totdeauna am zis că toată priceperea ta ai primit-o dinspre partea asta, să fii sigur că Bill Pentland ajungea departe dacă era Învățat. Nu știa el carte, dar se zice că se pricepea să cîntărească și să judece orice pricină adînc și temeinic, asta pînă cînd și-a dat duhul, iar Într-o zi i-a trimis vorbă lui Sam să vină la el și i-a zis: „Sam“ - și Sam ne povestea că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis - „dar există lucruri pe care nu le poți pricepe“ - am zis. „L-ai auzit pe el spunînd așa ceva?“ - m-a Întrebat. „Da“ - am zis. Dar n-am vrut să-i spun mai mult. Puteam să-i spun, dar am cîntărit bine lucrurile și „M-am gîndit că mai bine tac“ - i-am spus tatălui tău. „Da, mă bucur că nu i-ai spus nimic, ai făcut bine“ - zice. „Dar ce-i cu tine, măi omule? Care-i pricina?“ - am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Grant o chitanță și el a rătăcit-o“ - am zis. „Oricum n-am reușit s-o găsim Încă. Dar cămășile sînt aici“ - am zis - „trebuie să fie aici, le-a adus fiul meu acum o săptămînă.“ Atunci polițistul l-a cîntărit din ochi pe Luke și băiatul avea o Înfățișare tare plăcută, crede-mă! Era Îmbrăcat frumos, În costumul lui de marinar... știi că-și luase Învoire să vină la Norfolk și, cum a spus și doamna Barrett: „Ăsta-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Miller, să zicem c-am pierdut tot. SÎntem În aceeași oală ca mulți alții. Toți am crezut că facem bine și cred că ne-am zăpăcit“ - am zis... Ne-am lăsat duși de val și n-am mai stat să cîntărim lucrurile...“ Vai, vai, cînd Îmi aduc aminte! eram pe deplin hotărîtă... dacă știam eu... Tocmai mă pregătisem să mai fac vreo două-trei vînzări și-apoi să mă retrag. Dumnezeu mi-e martor, cred că dacă nu veneau toți rechinii ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vizibil acum la numai câțiva metri. - Va trece probabil o vreme, spuse Breemeg, până când cineva să-și dea seama că am dispărut. Așa că absența noastră s-ar putea să nu fie periculoasă. - Descrierea făcută de tine dușmanului, spuse Gosseyn, care cântărise spusele celuilalt, sugerează că pentru prima dată oamenii au întâlnit o formă de viață superioară. Prin asta vreau să spun... Tăcu, nevenindu-i să creadă. Podeaua se zgâlțâia. Se zgâlțâia! Era o vibrație vizibilă. Sub el, podeaua, efectiv se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cea mai aproape de realitate. Așadar, Gosseyn Trei transmise telepatic: "Dacă așa stau lucrurile, atunci, dacă o să fie nevoie, poți, fie să vii să-l iei pe Enin, fie să-l transporți pe baza fotografiei mentale din super-creierul meu." "Trebuie să cântărim bine, veni replica, și, poate, să facem ceva teste. Dar în tot ceea ce te privește pe tine și pe Enin, trebuie să ținem cont și de efectul asupra Reginei - Mame - Strala a tot ceea ce faci tu." Un zâmbet slab păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
o manieră pe care n-am s-o uit niciodată. Gosseyn respiră adânc: - Trebuie să-ți atrag atenția că ești mamă. - Mama lui Enin, aprobă ea. Părea nedumerită. - El știe că sunt aici? - Nu. - Cheamă-l. Pauză. Ochii ei îl cântăriră. Brusc, ea se ridică în picioare și merse la o ușă din spatele căreia se auziseră chicoteli pe tot parcursul discuției lor. Se opri în prag și strigă: - Enin, poți să vii puțin aici? Vocea lui Enin se auzi estompat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
preotului, să fie, în mod deosebit, un exemplu viu pentru oameni în experiența sfințeniei: acestuia, căruia i s-a dat mult, i se cere și mai mult de-cât celorlalți. III PREOTUL, OM DE INIMĂ „Pe cântarul lui Dumnezeu se cântăresc numai inimile” (K. RAHNER, Teologia del Cuore di Cristo, Roma 2003, p. 40). 1. Să se întoarcă inimile! 1. Să ne întoarcem la «inimă», sau să se întoarcă inimile. În fața cuvântului lev (inimă) rămânem impresionați, nu doar de multitudinea sensurilor
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
pietros” sau „între spini” și aduce un rod parțial, lent, plăpând și nesigur (cfr. Mc 4,16-19). Semănătorul Cuvântului, în aceste împrejurări, trebuie să se mulțumească cu puținul rod chiar da-că a semănat mult. Semănătorul Evangheliei nu trebuie să cântărească, nu trebuie să măsoare, nu trebuie să socotească cantitățile recoltei, pentru a-și îndrepta, în schimb, toată atenția și să exprime tot entuziasmul și angajarea sa în a pregăti terenul și în a semăna. Răbdare umilă se cere de la semănătorul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trist. Melancolia de la sfîrșitul după-amiezii lăsa acum loc durerii. Aș fi putut să-mi simt inima bătînd regulat și plămînii pompînd aerul. Dar eram copleșit de cît de singur eram în vara aceea, cît de fără speranță singur, sentimentul acesta cîntărea mult mai greu. Mă întrebam unde era David acum. Cu ce afaceri era prins Schneiderhahn și în care parte a sudului? Pe terasa unei cafenele de pe marginea apei, un chelner cu un șorț lung curăța mesele, cu cîrpa într-o
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
țîșneam în trei bărci cu șase oameni, spre finiș, peste ultimii două sute cincizeci de metri. Schneiderhahn ne dăduse cu precauție și numai în dimineața zilei de competiție, ultimul său sfat. Nu era de dorit a-l urma, trebuia să-l cîntărim și să dobîndim încredere în noi, în felul acesta, era o armă secretă pe care era mai bine să nu o folosim. Cînd vedeți primul șir de steaguri din fața tribunei", ne-a spus solemn, "mai sînt exact unsprezece bătăi pînă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Yeladji înaintă lent, cu ochii albaștrii scânteind. - Vei intra singur, Ashargin, zise. Îndatoririle sunt simple. În fiece dimineață, exact la această oră - 8, ora orașului Gorgzid - te prezinți la această ușă și intri fără să bați. Ezită, păru să-și cântărească cuvintele ce-i vor continua discursul și reluă pe un ton precis: - În nici un caz nu va trebui să ții cont de ceea ce face Excelența Sa atunci când intri, chiar dacă se găsește o doamnă în încăpere. Unor astfel de incidente nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
la care se ajungea printr-o pasarelă. M-am dezbrăcat în spatele unui paravan și am fost examinat de un doctor tînăr și nepăsător, care fluiera printre dinți în timp ce scria rezultatele în fișă. Aveam un metru și 69 de centimetri și cîntăream 63 de kilograme și cinci sute de grame. Aveam ochi căprui, păr negru, grupa sanguină B î111). Singurele semne pe trup erau bătăturile de la degetele mici de la picioare și o pată întărită și neagră pe cotul drept. Doctorul a măsurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lume, cu jumătate de normă, și mi-a dat o țigară. Apoi a adăugat: — Cauți o locuință? I-am răspuns că da. — Te-aș putea lua la mine. Doar un timp, vreau să zic. Dacă ești la anaghie. M-a cîntărit prietenește din ochi, pieziș, într-un fel care m-a stîrnit. îmi plăcea, mă simțeam bine cu ea, dar era prima femeie pe care o întîlneam și știam că pofta mi se trăgea de la singurătate. I-am mulțumit și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zîmbesc? E atît de veselă și de inteligentă, o poți amuza și lua prin surprindere atît de repede. îi voi zîmbi, dar nu prea mult. Un lider trebuie să fii spectator, nu actor. Mulțimea trebuie să simtă că el observă, cîntărește, critică, dar de pe o poziție de putere. — Ceea ce ne interesează, continuă Kodac, este raportul ei final, acela în care indică locurile. Cred că vă veți întîlni cu Wilkins mîine. E un om enorm de șmecher, cel mai bun din consiliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uimit și nu-i răspunse în nici un fel. O clipă, Gosseyn găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu-l ― iată care fu impresia lui Gosseyn. Își stăpâni un surâs. Fiecare își măsura vecinul, încercând să evalueze șansele acestuia de a câștiga. Un domn în vârstă, așezat la un birou lângă ușă, îi făcu semn. Gosseyn se apropie. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]