3,622 matches
-
din Transilvania, p. 398-399. • Sergiu Selian, Schiță istorică a comunității armene din România, ed. a II-a, București, Editura Ararat, 1999, p. 29. • Versiunea a fost semnalată de Grigore M. Buicliu, traducătorul din limba armeană a poemului lui Minas Tokatți, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, București, 1895, p. 6. • Nicolae Edroiu, O lucrare istorică inedită a lui Alexandru Șterca-Șuluțiu, în „Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca“, XXV, 1982, p. 289. • Pentru referiri la studiile în care a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o mică parte a locuitorilor armeni trăitori în Moldova; de aceea ne întrebăm ce i-ar mai fi îndemnat pe târgoveții din breslele armenești să simpatizeze cu cauza răsculaților. Pentru persecuția din vremea lui Ștefan Rareș, Grigore M. Buicliu, traducătorul Cântului de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, găsea câteva explicații valabile pentru gesturile de intoleranță îndreptate împotriva unei comunități greu de asimilat. Între aceste cauze autorul amintea: organizarea diferită, garantată prin privilegii de domnii Moldovei, religia diferită, izolarea în mijlocul poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
presupus transformări substanțiale în privința traseelor comerciale din acest spațiu, ci au determinat, mai curând, diminuarea volumului mărfurilor tranzitate și modificarea componenței etnice a celor care practicau negoțul în bazinul pontic și la gurile Dunării. Armenii, recunoscuți până în • Grigore M. Buicliu, Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor, p. 8. • Pravila de la Govora, 1640, f. 56. • Melchisedek, Chronica Romanului și a Episcopiei de Roman, partea I, București, 1864, p. 33. Ideea propagandei grecești ca sursă a intoleranței religioase va fi reluată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
între pricinile persecuțiilor și una de natură socială, „poziția acestei comunități consolidată de ocupațiile negustorești și de drepturile administrative protejate de domnii anteriori venind în contradicție cu viziunea despotică a lui Ștefan Rareș“. • Grigore M. Buicliu, introducere la Minas Tokatți, Cânt de jălire, p. 9; V. Mestungean, Istoria armenilor, vol. II, p. 56. secolul XVI ca principali susținători ai comerțului pe căile terestre ce străbăteau Europa Centrală îndreptându-se către și dinspre Orient, vor lăsa locul altor negustori cu mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La fel se întâmplă și în ,,materialul documentar” din Poezia tinereții avântate: Nicolae Labiș (1966), unde sporadicele note critice cu o amprentă oarecum personală sunt axate pe o paralelă între ,,moartea căprioarei” și mitul Meșterului Manole. Întoarcerea
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
Emilio Cecchi, Pirandello ș.a.), traducerea romanului Ghepardul al lui Lampedusa fiind distinsă cu un premiu al Uniunii Scriitorilor (1964). Un alt premiu al Uniunii Scriitorilor i s-a decernat în 1977, pentru transpunerea în limba română a poemelor lui Lautréamont, Cânturile din Maldoror, de un deosebit rafinament în echivalările lexicale și în frazare. SCRIERI: [Versuri], în Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983, 357-363. Traduceri: James Aldridge, Pagini alese, București, 1953 (în colaborare); Louis Aragon, Poeme, pref. Valentin
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
Nicolescu, Veronica Porumbacu, Petre Stoica); Robert Desnos, Noaptea nopților fără iubire, București, 1969 (în colaborare cu Vasile Nicolescu); Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, îngr. Virgil Teodorescu, pref. Vasile Nicolescu, București, 1971 (în colaborare); Robert Sabatier, Prințul, pref. trad., București, 1974; Lautréamont, Cânturile lui Maldoror. Poezii. Scrisori, București, 1976; Arthur Rimbaud, Un anotimp în infern. Iluminările, București, 1979. Repere bibliografice: Grigore Hagiu, Tașcu Gheorghiu, LCF, 1972, 35; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 321-343; Geo Bogza, Tașcu, RL, 1981, 43
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
pentru poezia românească modernă: Rodnicie și Interior (ambele în 1939) și Din refugiu (1940). Influențat de poezia bucolică a lui Mircea Streinul, în Rodnicie F. etalează o avântare, o grandilocvență entuziastă, ca în tabloul participării generale la culesul roadelor câmpului (Cântul belșugului). Pământul străbun, considerat singura moștenire sfântă în succesiunea generațiilor, revine în versuri imnice în cele mai multe dintre poemele plachetei. Orientarea definită de Mircea Streinul în cadrul cenaclului Arboroasa este respectată și în Interior, autorul ilustrând mai toate ipostazele lirismului bucovinean. Perioada
FEDIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
1995 o selecție din scrierile sale. Centrată pe motivul luptei ,,cromozomice” dintre inspirație (emoție și intelect) și realitate (trup), reluare în alte dimensiuni a pateticei înfruntări romantice dintre idealitate și terestru, dar și figură a neliniștilor modernității - așa cum le conturează Cânturile lui Maldoror sau, la Nichita Stănescu, Lupta inimii cu sângele -, poeziei lui M. îi este caracteristică revărsarea unei spuneri aluvionare ce nu ținea seama de limitări prozodice. Ea răspunde însă trăirii dionisiace (,,dreptul la viață difuză și violentă”) și idealului
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
de pocăință creștină: poetul propune regelui să-l imite pe Dumnezeu în privința sa pentru că Dumnezeu este milostiv cu toți oamenii. Draconțiu nu uită nici măcar aici că este un literat care cunoaște foarte bine poezia păgână și ia ca model pentru cântul său Poeziile triste (Tristia) ale lui Ovidiu, dar și Scriptura și în special Psalmii. De aceea, Fontaine a vorbit despre „un Psalm romanizat și, mai ales, actualizat”. Opera principală este însă cea dedicată Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poésie..., op. cit. 5. Oriențiu S-a născut în Aquitania și știm despre el că era înaintat în vârstă în jurul anului 440. Ghenadie nu vorbește despre el; ar putea fi identificat în persoana ascetului și a episcopului Oriențiu din Auch. În Cântul de învățătură scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu vorbește despre el; ar putea fi identificat în persoana ascetului și a episcopului Oriențiu din Auch. În Cântul de învățătură scris de el apar frecvente referiri la invaziile barbarilor ceea ce îl plasează în primele decenii ale secolului al cincilea. Cântul de învățătură (Commonitorium) e format din două cărți și e compus în distihuri elegiace, un metru potrivit pentru meditație și exortația morală. Poetul vrea să arate căile ce trebuie urmate pentru a merita viața eternă de care nenorocirile din prezent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele „neautentice”, adică cele canonice, cele contestate și cele evident false: în această categorie nu intră nici una din cărțile biblice. În a doua categorie sunt incluse unele cărți din Vechiul Testament (Paralipomena, Tobit, Ezdra și Neemia, Iudita, Estera, Macabei, Pildele, Cântarea Cânt.) și din Noul Testament (Iac., 2 Petr., Iuda, 2 și 3 Ioan, Apoc.). După cum se vede, e vorba de o critică radicală care, potrivit unor cercetători, prin scrierea lui Pavel din Nisibi, ne trimite de-a dreptul la Canonul scrierilor biblice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Luca și le-a rezumat în proză; apoi a compus parafrazele în versuri ale acestor rezumate. În acest fel, narațiunea neîntreruptă din Fapte a devenit o înșiruire de episoade (circa patruzeci în total, fiecare având cam cincizeci de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
om al Bisericii, conștient de importanța liturghiei, i se atribuie două texte la fel de celebre: un Sacramentariu Gregorian (Sacramentarium Gregorianum), adică un liturghier, și un Antifonar pentru slujbă (Antiphonarius Missae), adică o culegere de cântece corale, textul de bază al viitorului cânt gregorian. Cercetări mai recente au stabilit totuși că nu tot ansamblul format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b) Operele de exegeză ale lui Grigorie Activitatea lui Grigorie din acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la începuturile activității sale literare, când încă nu fusese influențat de Evagrie. În orice caz, scrierea pare să aparțină totuși autorului Comentariului la Cântarea Cântărilor (cf., aici, mai jos); această carte biblică este citată aici de mai multe ori, iar Cânt. 1,10 este comentat în mod asemănător. Discursul despre asceză începe cu un reproș adresat călugărilor care, împinși de vanitate și de dragostea de cele lumești, trădează adevăratul sens al vieții monastice, căutarea și practicarea adevăratei filosofii, așa cum a făcut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
literară poeziei populare. Metrul folosit de Ambrozie în Imnurile sale este, după toate regulile, un metru clasic, însă putea fi citit și cântat și potrivit cu pronunția din limba de zi cu zi care era ritmică și bazată pe accent. Cum cântul era foarte important în liturghia creștină antică, se înțelege, așadar, din ce motiv s-au dezvoltat imediat diverse forme de imnuri și de rugăciuni cântate și de ce o astfel de producție a sporit și chiar s-a format în fiecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cânt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decât din poezie, uneori și pentru că fuseseră traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numește Barbul Văcărescul, vânzătorul țării, PND, 11-46; Proverbe comentate, îngr. și pref. Gh. Paschia, București, 1973; Povățuiri pentru buna-cuviință, îngr. Gh. Paschia, pref. Marin Bucur, București, 1975; Scrieri alese, îngr. Mihai Moraru, pref. Al. Rosetti, București, 1990. Traduceri: Homer, Iliada (cântul I), în N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte, 1910, 287-301. Repere bibliografice: Lazăr Șăineanu, Istoria filologiei române, ed. 2, București, 1895, 104-116; N. Bănescu, Viața și scrierile marelui vornic Iordache Golescu, Vălenii de Munte
GOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287309_a_288638]
-
Traian și Andrada (în colaborare cu Grigore Ventura), București, 1893; Jianu (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1900; Peneș Curcanul (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Două drame țărănești (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1903; Prolog în 16 cânturi la „Povestea neamului de la Traian la Carol I. 106-1906” de Alexandru Davila (în colaborare cu T. Duțescu-Duțu), București, 1906. Repere bibliografice: Sanielevici, Încercări, 68-76, 98-101; Chendi, Scrieri, IV, 140-143; Mihail Dragomirescu, Dramaturgie română, București, 1905, 324-344; Rebreanu, Opere, XII, 106-107
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
poate deveni mare numai atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Byron, Hugo, Lamartine, Musset, Bürger, Carducci, Heine). Numeroase sunt și tălmăcirile din poezia franceză simbolistă și parnasiană, prin care R.l. făcea, în linia „Literatorului”, atmosferă favorabilă curentelor moderne: Baudelaire (Poeme în proză, Abel și Cain, Spleen, Cântec de toamnă), Verlaine (Cânt de toamnă), Rollinat (Amanta macabră, Prăpastia, Biblioteca), Jean Richepin, José-Maria de Hérédia, Catulle Mendès. Alături de texte din Barbey d’Aurevilly, François Coppée, Paul Bourget, Georges Ohnet, Armand Silvestre, apar pagini din Zola, Maupassant, Flaubert, Tolstoi, E. A. Poe și chiar din
REVISTA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289229_a_290558]
-
mai slab ilustrate: un singur articol despre Dora d’Istria, semnat de Nely Cornea, și câteva cronici literare. Ion Gorun recenzează volumul Poezii de Al. Vlahuță, iar Nerva Hodoș drama istorică Vlaicu Vodă de Al. Davila. G. Coșbuc traduce sfârșitul cântului XIII din Odiseea. Alți colaboratori: Ecaterina Arbore, Elena Poenaru, D. Popovici, Ana Conta Kernbach, Elena A. Densușianu, Vasile Pop, Lia Măgură (Lia Hârsu), C. Demetriad, D. Teleor, Al.A. Hodoș, Maria Dragu, Haralamb G. Lecca, Ion Dragoslav. I.H.
REVISTA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
monolog din Faust de Goethe (2/1906), iar Teodor Murășanu tălmăcește Cântece triste de Goethe (5/1912) și din Lenau. Din literatura Antichității sunt selectate versiuni realizate de Ion Al. George (Odă la Afrodita de Safo) și de G. Coșbuc (cântul XXIII din Odiseea de Homer). M.Ș.
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
un spor de relief unei monotone desfășurări narative, în care, totuși, sugestia ritmului învârtejit al bătăliei se face simțită. Încurajat de „buna primire” care s-ar fi făcut acestei scrieri fade, R. dă în 1879 o „poemă eroică” în patru cânturi, Predilă (Un prizonier la turci). Dezvăluind gustul pentru senzațional al autorului, cât și înclinația sa de a supradimensiona personaje și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]