2,578 matches
-
doilea cartuș, dar asta nu rezolva cu nimic problema atâta vreme cât eu continuam să fumez ca un șarpe. Mi-am pipăit degetele de la picioare. Mi-am turnat niște cafea și am desfăcut al cincilea carton cu sticle de lichior lipicios. Am căscat mulțumit. Bun, m-am întrebat eu, cam cum ar merge acum o labă? Am scos din valiză două reviste pentru bărbați și m-am întors în pat ca să văd despre ce e vorba. Ia să ne uităm aici... E clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit căscând și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l în strada căreia îi aparținea. Afară, bătrâne. De ce? Pentru că așa au hotărât banii. Am luat trei sticle de șampanie franțuzească. La casă mi-au verificat cartea de credit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lung... Ambele uși ale localului erau deschise în noaptea fierbinte. Cam așa par să stea lucrurile la începutul verii, zile călduțe și nopți fierbinți. E o nebunie. Merge orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită, așa că am căscat, am sorbit un strop din pahar și am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls paranoic, de o candoare și o sinceritate nefirească. N-am cum să-i aduc vreo vină, mai cu seamă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai un program fix? — Nu. — Tare aș mai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Aha. Și eu sunt destul de bine făcut Prietena mea se întoarce curând E la un dineu de afaceri. Are un butic. Ei, adică ea, încearcă să-i convingă pe oameni să investească în afacerea ei. Nu mi-a răspuns. Am căscat și m-am întins. Am râgâit M-am ridicat în picioare. M-am sprijinit de masă cu genunchiul. Paharul s-a mișcat ca o monedă, dar am reușit să-l prind. Nu s-a vărsat mult. — La dracu’, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
facă să te simți bine până în adâncul sufletului? Nu se întâmplă prea des, nu-i așa? Am putea face un târg? O, Doamne (pariez că ți-e mintea la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici tu. Ceva despre soția unui țăran? Da, și un comis-voiajor. — O, Doamne. Și ce-am mai făcut? După asta m-am dus la culcare. N-am adormit pur și simplu la masă. Nu. M-am sculat în picioare, am căscat și m-am întins, după care m-am trântit pe sofaua din apropiere. Apoi am sforăit și am gemut și am scrânșnit din dinți aproape trei ore, după care m-am trezit revigorat și gata de plecare puțin după unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dracului de dureros. Dacă mă întors cu spatele la oglinda care nu minte, îmi ating tibiile și mă uit printre picioarele depărtate, frânt pe spate ca într-o secvență pornografică, atunci pot să văd foarte bine ochiul purpuriu al acestui groaznic furuncul, căscându-se pe buca stângă. Ăsta da caz. Nu e o chestie doar așa, ca să se afle-n treabă. Nici o mirare că li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca atunci când descoperi adevăratele obsesii ale altcuiva, dar eram deja furios de-a dreptul și mi-am spus; Deci, și ăsta-i curist, nu-i așa? Corect. — Vino aici. S-a întâmplat ceva, Slick? Nu părea deloc surprins. Ba chiar căscă și-și trecut mâna prin păr în timp ce se ducea spre ușa din spatele lui. — Scenariul, spusei eu. — Da, nu-ți place? — E un dezastru, și tu știi foarte bine. Cum așa? — Vedetele, vedetele. Niciodată nu se vor atinge de căcatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
separeul cu perdele roșii din vechea sală. Lotul de pipițe arăta la fel de trist ca el - gospodine burtoase, în jur de treizeci de ani, împinse pe scenă de nevoia de bani. Și-au adus până și copiii care așteaptă pe afară, căscând plictisiți. Copiii mi-au amintit de alți copii - da, plozii pușcăriașilor, în Brixton, micii vizitatori. Nu am vrut să asist la un asemenea spectacol, așa că m-am așezat cu spatele la lumini. — Adu-ți un pahar, John, mi-a spus tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la o paradă a costumelor de baie. Colecția Gallet. Aveam o vrăjeală ca un manechin - Mercedes Sinclair. Ai avut vreodată de-a face cu ea, John? Ai fi fericit să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
casă, tăvălindu-mă cu Shadow pe podea, spunând lucruri ca: „Strașnic, Shadow“ și „Cine-i șefu’“ și „Care pe care, amice“. Curând însă, prietenul meu de joacă a obosit și s-a tolănit pe dâra lui din raze de soare, căscând cu un oftat. Am dat drumul la televizor. M-am jucat cu butoanele. Am sucit selectorul de canale în toate direcțiile. N-am reușit să obțin decât aceeași transmisiune tăcută, fâsâită, a Jocului banilor - același animator cu o mutră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am invitat aici, reluă preaonorabilul Poha, este el, îl arătă cu privirea pe Angir. - Aha, dacă puteți fi mai precis, preaonorabile... - Angir, este unul din cei mai buni experți în istorie veche care există la momentul actual în cadrul Confederației. Tânărul căscă ochii mari de uimire când auzi cu ce se ocupa mai nou. Fuse-se luat prin surprindere. Apoi, realiză rapid, când prinse privirea preaonorabilului, că de fapt intrase deja în joc și nu mai avea cum să dea înapoi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de începător. Era rândul căpitanului să caște ochii, mut de uimire la îndrăzneala tânărului. Probabil că Poha ținea mult la părerile lui dacă îi permitea astfel de vorbe. Dar vorbele lui Angir îl surprinseseră la fel de mult și pe Poha. După un moment scurt de tăcere, tânărul reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau nesfîrșite. În lumea largă nu se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala veacului”, a veacului în agonie, bîntuia crîncen. Oamenii căscau pe străzi și mergeau parcă tîrîndu-se. La „grădină”, se plimbau aiuriți, printre copaci de cărbune, și ascultau marșurile funebre ale fanfarei din chioșcuri (I.M. Rașcu, Sfîrșit de veac). Probabil prima atestare documentară a termenului de „avangardă” în critica românească este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vechi/erau în mine forța, schimbarea, setea, ura -/ și sîngele în mine mă trage de urechi// Era în mine ceea ce sparge să se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față care plînge și una care cască,/în mine năzuința de-a deveni dement.// Închis în amintire ca-ntr-o obscură strofă/în vidul unde steaguri de ideale-mpung/te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă, -/ Sărut urcînd în ochii oceanelor, prelung“ (Baisers montant aux yeux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a acestui poem (compus altminteri din versuri albe, fracturate) indică o răsturnare radicală a valorilor înalte, imagine a negativității absolute: „Să ne coborîm în rîpa/ Care-i Dumnezeu cînd cască/ Să ne oglindim în lacul/ Cu mătăsuri lungi de broască”. Imaginea alienantă a provinciei nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai este cea din textele bacoviene, de pildă. Ceva esențial s-a schimbat, începînd cu atitudinea: agresiv-ironică, provocatoare, șarjată. Programatică, sistematică, deriziunea maculează blasfemiator sublimul. Pe cer, păsările sînt asemenea urmelor/dejecțiilor lăsate de muște. Rîpa e Dumnezeu cînd cască. Lacul - topos romantic, naturist al oglindirii înaltului - e acoperit cu mătăsuri... de broască. Puritatea, moralitatea sînt caricate, nu fără o sugestie sinistră în final („doliu alb la fecioara vecinului”)... Nu foarte spectaculos, „Jurnalul săptămînii“ prezintă un concert de gală desfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dominat de sentimentul pierderii iremediabile, al neliniștii metafizice sau al angoasei expresioniste („Septembrie. Ciornă“, „Dintr-o vară“, „Doleanțe“, „Pantelimon“ ș.a.). În schimb, primele poeme ale lui Tzara - pline de îndemnuri iconoclaste: „să ne coborîm în rîpa/care-i Dumnezeu cînd cască”, „să plecăm, să plecăm”, „ne-om dezbrăca în pielea goală...” - conțin destui germeni ai insolenței dadaiste. Poemele erotice ale lui Vinea au un „ce” liric, magic incantatoriu („Ioana“, „Fira“). În poemele lui Tzara („Am sădit în corpul tău“, „Prietenă Mamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alarmat, se retrage, binișor, pe ușa laterală,în cealaltă încăpere. Primul dulce, o presează din nou, pe bătrână. Hai. Scoate și ceilalți bani, pe care i ai, dosiți, cine știe pe unde. Și, către celălalt, cu care venise: tu, ce caști gura la noi? Dar ce să fac? Du-te după bătrân. Și scoate de la dânsul tot ce poți. Ai grijă! Nu cumva să anunțe, pe cineva, de pe undeva. Ăla o rupe la fugă. Ăsta, din nou, la bătrână. Hai, nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-uri anonime, să ceară, auzi dumneata, să fie tratați omenește, ba încă fără nici o rușine mai vor și libertate. Cred că în zilele următoare, pentru protejarea eficientă a aleșilor națiunii, se vor lua măsuri urgente ca să se distribuie fiecărui parlamentar cască de protecție și să se pună niște panouri avertizoare sub balcoane: „Atenție, cad oameni!”. Acestea să fie ținute acolo până se vor putea înlocui cu altele pe care să scrie „Atenție, bucurați-vă, cade Băsescu!”... Băsescu iar vorbește Este ajunul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
romanilor și a dacelor autohtone, neînregimentate politic, acel Traian atât de simplu, după vorbă, după port (unii spun totuși, că portul l-a cam uitat, de când nu mai este marinar activ) s-a trezit mai devreme ca de obicei, a căscat copios, a dat drumul în mod plenar la o flatulență curat prezidențială, a râgâit adânc și profund ca un adevărat șef de stat, apoi a făcut cuvenita gargară cu bere, ca să mai dispară din mahmureala matinală. A deschis agenda de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în 2008 în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită la miez de noapte, s-a trezit iar fără conștiință de sine, ca și în alte dăți când au apărut chestii din acelea, care presupun croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și la poporul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și scoate limba. Gâtlejul i se ridică sub piele și se îneacă. Flutură mâna la nas și clipește repede. În halul ăsta pute puroiul galben. Șterge acul pe prosop. Îmi ține degetele piciorului cu o mână și cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]