2,267 matches
-
martiraj, Ilie Borz, cu greu putea avea ca loc de naștere o localitate mai umilă, pentru că aceasta aproape că nici nu avea statut de localitate de sine stătătoare. Familia Borz avea casa la liziera de Nord-Est a pădurii Grumii, din cătunul Ratoveghi II (cătunul a fost împărțit în diviziunile I și Il, din raționamente administrative), a cărui existență era mereu disputată între satul Marin și comuna Valcăul de Jos; atunci făcând parte din Plasa Șimleul Silvaniei, Ținutul Crișana, apoi, începând din
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
cu greu putea avea ca loc de naștere o localitate mai umilă, pentru că aceasta aproape că nici nu avea statut de localitate de sine stătătoare. Familia Borz avea casa la liziera de Nord-Est a pădurii Grumii, din cătunul Ratoveghi II (cătunul a fost împărțit în diviziunile I și Il, din raționamente administrative), a cărui existență era mereu disputată între satul Marin și comuna Valcăul de Jos; atunci făcând parte din Plasa Șimleul Silvaniei, Ținutul Crișana, apoi, începând din comunism, a fost
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
, comuna Boșorod, județul Hunedoara a fost ridicată în anul 1803. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica a fost pictată în 1984. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Cătunul Luncani-vale, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de mari dimensiuni, închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești (), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
Domnului”. Biserica a fost pictată în 1984. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice, . Cătunul Luncani-vale, aparținător comunei Boșorod, găzduiește o biserică de mari dimensiuni, închinată praznicului Adormirii Maicii Domnului; lăcașul, inclus pe lista monumentelor istorice românești (), deservește liturgic și cătunele Alun, Cioclovina și Urșici. Biserica a fost ridicată, potrivit datelor transmise de comisia Dosa (1805), în anul 1803, în timpul păstoririi preotului Petru Benedec; clopotul mic, turnat în 1804, confirmă această cronologie. Pereții edificiului, tencuiți la interior, înscriu planul dreptunghiular, cu
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
și sârme ghimpate. Germanii avuseseră trei luni să pregătească pozițiile defensive cu dinamită și să strângă stocuri de muniții. Nu exista adăpost natural, iar fremea era umedă și geroasă. Până la începutul lui februarie, infanteria americană capturase un punct strategic lângă cătunul San Onofrio, la mai circa un kilometru de mănăstire, și până la 7 februarie, un batalion ajunsese la Punctul 445, un deal cu culmea rotunjită aflat imediat sub mănăstire și la nu mai mult de distanță. O escadrilă americană a efectuat
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
se află în cătunul Oblaz, localitatea Ruscova (județul Maramureș) și are hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Biserica a fost ridicată pe locul actual în 1954, din lemnele fostei biserici parohiale din Ruscova. În Ruscova, biserica de lemn a fost adusă, la rândul ei, din parohia
Biserica de lemn din Ruscova-Oblaz () [Corola-website/Science/321491_a_322820]
-
intrare, cu pisania de la 1779. Biserica nu este protejată de Legea Monumentelor Istorice deși este un important document istoric de secol XVIII păstrat în Valea Vișeului. Este așezată pe Drumul Județean 187, drum ce merge spre Poienile de sub Munte, în cătunul Oblaz. Biserica de lemn este foarte veche, fiind adusă în zonă din comuna Moisei. Momentul ridicării ei în parohia Moisei Josani este surprins de pisania de pe portal. Textul pisaniei, scris în limba română cu litere chirilice, afirmă că în anul
Biserica de lemn din Ruscova-Oblaz () [Corola-website/Science/321491_a_322820]
-
biserica de lemn din Moisei Josani, fiind înlocuită de o nouă biserică de zid, a fost dăruită locuitorilor din Ruscova, a căror biserică fusese mistuită într-un incendiu. Până în 1954 a fost amplasată în centrul comunei, ulterior fiind mutată în cătunul Oblaz. Comuna Ruscova are o populație de circa 5000 de locuitori, în proporție de 99% ucraineni. În cătunul Oblaz a luat ființă, în 1922, primul nucleu al credincioșilor ucraineni, care în 1948 au trecut la ortodoxie. Biserica este în prezent
Biserica de lemn din Ruscova-Oblaz () [Corola-website/Science/321491_a_322820]
-
din Ruscova, a căror biserică fusese mistuită într-un incendiu. Până în 1954 a fost amplasată în centrul comunei, ulterior fiind mutată în cătunul Oblaz. Comuna Ruscova are o populație de circa 5000 de locuitori, în proporție de 99% ucraineni. În cătunul Oblaz a luat ființă, în 1922, primul nucleu al credincioșilor ucraineni, care în 1948 au trecut la ortodoxie. Biserica este în prezent acoperită cu tablă, iar pereții interiori sunt căptușiți cu placaj, fapt care îi alterează aspectul inițial. Din patrimoniul
Biserica de lemn din Ruscova-Oblaz () [Corola-website/Science/321491_a_322820]
-
secolului 19, nu înainte de a fi surprinsă într-o valoroasă imagine fotografică. Biserica de jos a fost dăruită în aceeași perioadă parohiei Ruscova, unde a dăinuit până în 1954. Lemnele bisericii de jos au fost refolosite la ridicarea unei bisericuțe în cătunul Oblaz, în marginea Ruscovei, unde se păstrează și astăzi. , ctitorită de familia nobilă Vlonga, este cunoscută în principal dintr-o imagine de pe la 1880, publicată de Gabor Várady la începutul secolului 20. Imaginea păstrată dezvăluie în primul rând o biserică cu
Biserica de lemn din Moisei Susani () [Corola-website/Science/321500_a_322829]
-
se află în cătunul Marinești, fost Brabiri, din localitatea Olteanca, județul Vâlcea. Biserica, în forma sa actuală, a fost prefăcută în anul 1906 și poartă hramul „Sfinții Voievozi”. Se distinge prin dimensiunile mari și asemănarea cu bisericile de zid din zonă. Pictura murală interioară
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
murală interioară este încă bine păstrată. Biserica nu este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, deși este un exemplu de maximă îndrăzneală în dulgheria locală, la începutul secolului 20. În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Sânculești. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește structura geografică și socială de odinioară a așezării, ilustrând exemplar descrierile de epocă ale așezărilor din zona deluroasă a Olteniei. Vechea biserică de lemn a fost ridicată
Biserica de lemn din Olteanca-Marinești () [Corola-website/Science/322345_a_323674]
-
se află în cătunul Chituci din localitatea Olteanca, comuna Glăvile, județul Vâlcea. Are hramul „Sfântul Nicolae” și a fost construită înainte de anul 1847. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas precum și pictura parietală
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
ansamblu valoros de cimitirul vechi, accesibil prin două porți de lemn tradiționale, dinspre apus și răsărit, databile odată cu biserica. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Sânculești și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Chituci, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
o boltă de lemn. Trecerea spre altarul îngust, terminat în cinci laturi, se face prin trei uși. Altarul este acoperit de o boltă propie și în întregime pictat. Se pot găsi asemănări cu pictura interioară din biserica de lemn din cătunul vecin Sânculești, databilă 1864.
Biserica de lemn din Olteanca-Chituci () [Corola-website/Science/322366_a_323695]
-
se află în cătunul Sânculești din localitatea Olteanca, comuna Glăvile, județul Vâlcea. Are hramul „Sfântul Paraschiva” și a fost construită în anii 1781-1782. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin sculptura frumoasă de la intrare și funia mediană. Pictura icoanelor de pe iconostas, pictura parietală din
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
tindă se disting prin calitate și colorit. Biserica este înconjurată și integrată într-un ansamblu valoros de cimitirul vechi. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . În sat se păstrează încă două biserici de lemn, în cătunele Chituci și Marinești. Cea dintâi este foarte asemănătoare celei din Sânculești, dezvăluind participarea acelorași meșteri dulgheri, cruceri și zugravi sau surse de inspirație comune în anumite momente ale existenței lor. Prezența acestor trei bisericuțe de lemn în mijlocul vechilor cimitire oglindește
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
laturi, se face prin trei uși. Și altarul este acoperit de o boltă propie. Altarul a fost în întregime pictat, odată cu tabloul ctitorilor din tindă, probabil în 1864. Se pot găsi asemănări cu pictura interioară din biserica de lemn din cătunul vecin Chituci.
Biserica de lemn din Olteanca-Sânculești () [Corola-website/Science/322380_a_323709]
-
Orăștioara de Sus (cu Costești Deal, Ludeștii de Sus și Grădiștea de Munte) și Pui (cu Fizești, Federi, Ohaba Ponor și Ponor). Luncani, așezarea ce dă numele platformei, a fost atestată în anul 1750, iar în urma împărțirii administrative din 1956 cătunele sale (Alunu, Cioclovina, Ursici, Târsa și Prihodiște) au fost declarate sate. Cu toate dovezile certe ale populării din cele mai vechi timpuri, Grădiștea de Munte nu poate fi identificată în documente istorice decât mai târziu. Ca așezare măruntă greu accesibilă
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
sale (Alunu, Cioclovina, Ursici, Târsa și Prihodiște) au fost declarate sate. Cu toate dovezile certe ale populării din cele mai vechi timpuri, Grădiștea de Munte nu poate fi identificată în documente istorice decât mai târziu. Ca așezare măruntă greu accesibilă, cătunul era înglobat într-o așezare mai mare din vale, în Orăștioara de Sus. S-a conturat ca unitate independentă la împărțirea administrativă din 1956. În aceeași situație de încorporare administrativă s-au găsit până în anul 1956 și celelalte două așezări
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
al XV-lea, ceea ce dovedește că au intrat mai repede în atenția administrației maghiare. Satele Fizești și Ponor au fost atestate documentar la 1447, iar Federi, la 1457. Așezările de pe sunt amplasate fie pe culmi domoale - Târsa, Ursici, Prihodiște, Alunu, cătunul de la Piatra Roșie, Cioclovina, Costești Deal, Ludeștii de Sus și o parte a satului Grădiștea de Munte - fie în cadrul unor văi - Luncani, pe valea omonimă, și un nucleu al satului Grădiștea de Munte amplasat pe Valea Grădiștei. Spre Depresiunea Hațegului
Platforma Luncanilor () [Corola-website/Science/316828_a_318157]
-
conațional în circumstanțe stranii. După omor, nimeni nu ar fi bănuit ce dramă avea să declanșeze acestă crimă la mii de kilometri distanță. Tânărul albanez provenea din zona Malësia e Madhe, din nordul Albaniei, iar familia sa locuia într-un cătun muntos în care legile nescrise ale kanun-ului, încă existau. Mai exact, provenea din familia Cefa. Cel mai cunoscut membru al acestei familii, regizorul Ndoc Cefa, era în momentul acela directorul Teatrului dramatic “Migheni” din orașul Shkodër și președintele consiliului local
Kanun () [Corola-website/Science/316977_a_318306]
-
încorporată, o diviziune administrativă de ordin a Uniunii (după cea de stat, de ordin , și cea de comitat, de ordin ) și care variază în semnicație informativa și utilizare formală în funcție de zona geografică și legislația locală. "Satele", aidoma "orașelor", "târgurilor" și "cătunelor", respectiv a "localităților desemnate pentru recensământ" și a "districtelor", sunt entități locuite/localități (sau locuri populate, în ) componente ale comitatelor din toate statele Statelor Unite ale Americii. De la promulgarea celui de-al amendament al Constituției Statelor Unite, care face guvernele statelor responsabile pentru guvernarea
Sat (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/325411_a_326740]
-
satelor din "New England" se găseau în limitele administrative ale unor târguri deja constituite, multe dintre aceste cartiere industriale nu au fost niciodată incorporate separat că municipalități. O comunitate , similară cu cea de "sat", dar mai mică, este cea de "cătun" (în engleză, ) din statul . Uneori un "sat" este o localitate încorporată și se poate găsi în anumite state ale Uniunii în care - din punct de vedere administrativ - toate municipalitățile (orașe, târguri, districte, districte civile și sate) sunt echivalente că funcție
Sat (Statele Unite ale Americii) () [Corola-website/Science/325411_a_326740]
-
, se află în cătunul Piscu Calului din localitatea Morărești, comuna Morărești, județul Argeș. Poartă hramul „Sf. Treime” și este datată de anul 1832, incizat la intrare. Prin trăsăturile ei caracteristice se înscrie în seria de biserici de lemn ctitorite pe domeniul Mănăstirii Cotmenei, la
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]