4,790 matches
-
audio; mașina de spălat/de uscat rufe; produsele cosmetice; calculatorul/laptop-ul/jurnalul electronic; mașina de spălat vase/aspiratorul; hainele; telefonul fix/mobil/pager; ceainicul/ibricul; bijuteriile/ceasurile; mașina/motocicleta/bicicleta; robotul de bucătărie/storcătorul de fructe; patul/pernele; scaunele/canapeaua/masa; ... și orice altceva! Acum aveți la dispoziție o mulțime de metode practice de a folosi simbolurile pentru a vă Îmbunătăți viața și sper că le veți găsi cu adevărat utile. Totuși, acum este momentul să ne aventurăm puțin mai
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Dacă, după ce citiți aceste rînduri, vă gîndiți imediat la toată energia negativă pe care trebuie să o fi adus acasă de-a lungul anilor, nu intrați În panică! Folosiți Simbolul Puterii peste toate locurile și obiectele din casă - pe scaune, canapele, paturi, precum și În colțurile, pe pereții, podelele și tavanele tuturor camerelor - cu intenția de a elimina toată energia negativă. Dacă nu sînteți inițiat În Reiki 2, nu trebuie decît să stați În liniște, cu palmele deschise În poală. Lăsați Reiki
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
pahare din dulapul din bucătărie. Am scos cuburi de gheață și sifon din frigider și am pregătit trei pahare înalte cu whisky, sifon și gheață. Le-am adus pe o tavă și le-am așezat pe masa de cocteil din fața canapelei unde stătea Breeze. Am luat două pahare, i-am oferit unul lui Spangler, iar celălalt l-am dus unde stăteam eu. Spangler a luat nehotărât paharul, prinzându-și buza de jos între degetul mare și arătător și uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
inconștiente față de solicitări inconștiente, cu alegerea și respingerea conștiente - într-un cuvânt, judecata, atât în sens moral, cât și logic”. Pentru Lagache, scopul operațiunilor de degajare este conștientizarea posibilităților de care dispune subiectul, faptul de a le „trăi, măcar pe canapeaua psihanalistului”, în loc de a „nu le trăi”, de a le „mortifica”. O contribuție importantă a lui Lagache privește descrierea elementelor caracteristice degajării: 1) recunoașterea, considerată esențială, de către subiect a dorințelor și apărărilor sale fantasmatice; 2) rolul important pe care-l îndeplinește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
contrainvestirea se construiește pornind de la refulare. Imaginea copacului care-i apare pacientului are o simbolistică falică; ea se asociază cu reprezentarea unor cuvinte interzise, fiind prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest copac în franceză. Dar, dincolo de acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la umor ca apărare împotriva emoției în cursul unei ședințe de psihanaliză: el este echivalentul unei rezistențe atunci când pacientul nu renunță la atitudinea sa de bună dispoziție. Unul dintre subiecții lui Lagache a arătat chiar că nu se întindea pe canapea decât după un fel de „rânjet interior”. Este vorba despre o operație defensivă contra afectului ce constituie, după Lagache, un „ecran afectiv”, de multe ori greu de pătruns. O altă apropiere se poate face între umor și expresia verbală a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
antiseismică în incinta locuinței și în zone învecinate, cu sfaturi despre ceea ce trebuie făcut atât în timpul, cât și după un cutremur puternic. Iată aceste recomandări: Măsuri de pregătire a locuinței Identificați mobilierul auxiliar și obiectele grele care atârnă peste paturi, canapele, mese, și înlocuiți le cu altele mai ușoare; fixați-le contra căderii sau mutați-le astfel încât să nu vă pericliteze viața sau integritatea prin oscilații sau cădere. Asigurați piesele de mobilier grele, zvelte, suprapuse și înalte între ele, prin prinderea
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
de-amiază / Și în tristețea care mă-nconjoară / Din nou copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte, / Curcani păstrați în zeama lor o noapte / Spre o delicatețe infinită, / Ciuperci cât canapeaua, în dantele, / Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască / Aluaturi tapisate crescând grele” etc.) și Cămara cu fructe a lui Ion Pillat; în fine, poetul a fost asemuit uneori cu B. Fundoianu, versuri precum „Din staule dulci de-amintire / Vițeii
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
25 iunie 2002 MIKI, PIKI ȘI COCO... - 2011 Loc de joc, sufrageria unui apartament de bloc Locatari: Gigel; Pisica Miki, siameză; Cățelul Piki, pechinez; Papagalul Coco, african; Veverițele. În sufragerie se mai află o colivie, un ceas cu cuc, o canapea Scena 1 Dimineața, ora șapte Cucul din perete anunță ora șapte: Cu-cu, cu- cu, cu-cu... Apare Piki lătrând strident la cuc. Intră Miki cu mers leneș, dar cu evidentă tentă de ceartă. Miki: Ce te-a apucat Piki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel, dresajul se face cu răbdare, prin recompensă și nu prin pedeapsă, așa cum ai încercat o dată cu Piki...” Așa era, Piki nu voia să dea lăbuța și mă chinuiam de vreo zece zile. COCO! Scena 3 Miki „toarce” leneșă pe o canapea. Piki, cu căștile pe urechi, ascultă muzică și dirijează de zor, urmărit de Coco, care se dă în leagăn. Din senin țipă Coco: Scrisoarea!Scrisoarea! (scoate din colivie un plic) Mama, tata a scris... Miki: Și nouă, mă moțatule, că
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
parfum!... (râde sarcastic) Coco: Râzi, dar tu Miki, nu mai știi care-i mirosul de șoareci, ca să nu mai vorbesc de-o vrăbiuță moartă, pentru că n-o poți prinde, zboară... Miki: Moțatule, scap eu de tine...(și se întinde pe canapea și „citește” o revistă; Piki își pune căștile și ascultă muzică; Coco se dă uța în leagăm și repetă: șase, trei, doi...șase, trei, doi...și??? Fără zgomot, în casă se strecoară cele două veverițe, Uța și Codița, și încep
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
era foarte aproape de catedrală. Numai că, cel ce dorea să vină pe lume grăbindu-se foarte tare, tânăra femeie nu a mai avut răgazul să urce în camera ei de la etaj și a născut în salonul de la parter, pe o canapea acoperită cu mătase violet-maroniu. Așa cum se întâmplă de obicei, mai ales când este vorba de personalități, apar fabulațiile. Adică, realitățile se împletesc cu legendele. în cazul lui Napoleon, căci el se năștea în acea zi de 15 august 1769, s-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o strângeam în brațe, simțeam cum prin rochița subțire de vară, întreg trupul ei vibra cu putere, iar sânii fermi și puternici îmboldeau pieptul meu. Pentru un timp simțurile noastre au scăpat de sub control și neam îndreptat îmbrățișați, ușor, către canapeaua din imediata apropiere, care părea că ne aștepta îmbietoare. Când mai era un pas până acolo, țârâitul asurzitor al soneriei ne-a trezit la realitate. Ne-am oprit, desfăcând brațele ce uniseră pentru câteva minute trupurile noastre în confruntarea vulcanică
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
vreme, În sufrageria În care bărbații discutau politică Începuse să se discute și despre viteza spermei. Peter Tatakis - „unchiul Pete“, cum Îi spuneam noi - era unul dintre membrii marcanți ai societății de dezbateri care se forma În fiecare săptămână pe canapelele noastre negre. Burlac de-o viață, nu avea nici un fel de familie În America, așa că se atașase de a noastră. În fiecare duminică, sosea În Buickul său vișiniu un bărbat Înalt, cu fața scofâlcită, având o Înfățișare tristă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta nu prea cred c-o să facem nimic, răspunse mama. Între timp, eu așteptam În foaierul lumii. Încă nu eram nici măcar o scânteie În ochii tatălui meu (care privea abătut În poală, la caseta cu termometrul). Mama se ridică de pe canapea. Se Îndreaptă spre scară, ținându-și o mână la frunte, iar posibilitatea apariției mele pare din ce În ce mai Îndepărtată. Acum tata se ridică să Își facă rondul, stingând luminile și Încuind ușile. Pornește În sus pe scări și din nou apare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sprinten până pe o sfoară de uscat rufe și traversează acrobatic până la casa din spate. Se urcă În cadrul geamului și stă o clipă, parcă șocat de cât noroc are, pentru că și În această casă totul pare făcut anume pentru a arde - canapeaua de damasc cu franjurile ei lungi, măsuțele de mahon și abajururile de creton. Văpaia smulge tapetul În fâșii; și asta nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se repezi În colțul opus al camerei și se ascunse după draperii chiar când soldații se năpusteau Înăuntru. Timp de un sfert de oră, aceștia scotociră prin apartament, luând tot ce lăsase În urmă prima ceată. Răsturnară sertare și spintecară canapele și haine, căutând bijuterii sau bani ascunși. După ce plecară, doctorul Philobosian mai așteptă cinci minute Înainte de a ieși de după draperii. Pulsul doamnei Bidzikian se oprise. Îi puse peste față o batistă despăturită și făcu semnul crucii peste corpul ei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că ușa de la intrare era deschisă. În hol, se opri ca să tragă cu urechea. Nu se auzea nimic. Încet, ducând și acum după el trusa medicală, urcă scările. Toate luminile erau aprinse. Sufrageria era luminată ca ziua. Toukhie stătea pe canapea, așteptându-l. Capul Îi căzuse pe spate, parcă de râs, iar rana era atât de căscată, Încât se vedea strălucirea unei secțiuni de trahee. Stepan ședea prăbușit la masa din sufragerie, cu mâna dreaptă, În care ținea scrisoarea protectoare, țintuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina avea numai douăzeci și opt de ani. Pentru mine să o identific În gloata asta din gara Grand Trunk e la fel de greu cum Îmi e să recunosc musafirii din albumul de nuntă al părinților mei, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inferioare. Se gândea la cum Își depune matca ouăle. Se gândea la cățeaua collie din vecini, care-și săpase o groapă În curtea din spate În primăvara trecută. Singura evadare era radioul. Stătea cu căștile pe urechi În pat, pe canapea, În cada de baie. Pe timpul verii Își ducea aparatul Aeriola Jr. afară și stătea sub cireș. Umplându-și mintea cu muzică, reușea să evadeze din trup. Într-o dimineață de octombrie din trimestrul al treilea al sarcinilor, un taxi trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
muncitori la turnătorie și avocați, servitoare și tâmplari, medici și huligani, dar majoritatea oamenilor - asta Întâmplându-se În anul 1932 erau șomeri. Și totuși veneau din ce În ce mai mulți În fiecare an, În fiecare lună, căutând slujbe În nord. Dormeau pe fiecare canapea din fiecare casă. Își construiau barăci În curte. Întindeau corturi pe acoperișuri. (Această situație nu putea să dureze, desigur. De-a lungul timpului, Groapa Neagră, cu toate eforturile albilor de a o ține pe loc - și din cauza legilor inexorabile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îndreptată Înainte. Copiii săreau coarda pe trotuar. La o fereastră de la etajul al doilea, un bărbat rupse o bucată de hârtie, strigând: ― De acum poți să-mi trimiți corespondența la Paris, domnule poștaș! Verandele erau pline cu mobilă de sufragerie, canapele vechi și fotolii, oameni jucând șah, certându-se, arătând cu degetul și izbucnind În râs. Râd Întruna mavros ăștia. Râd și iar râd, de parcă totul e distractiv. Ce-i așa de amuzant, zi-i? Și ce face... o, Doamnes... bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nici măcar nu ne-am sărutat. Și În momentul ăsta trebuie să mă concentrez la altă idilă. Începem cu o seară de vară din 1944. Theodora Zizmo, căreia toată lumea Îi spune acum Tessie, Își face unghiile de la picioare. Stă pe o canapea la pensiunea O’Toole, cu picioarele așezate pe o pernă, cu vată Între degete. Camera e plină de flori ofilite și de diversele lucruri Împrăștiate de mama ei: cosmeticale fără capac, ciorapi aruncați, cărți de teozofie, o cutie de bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gunoi și sări afară. Moment În care o voce spuse: ― Mai bine ți-ai vedea de muzică. Milton ridică privirea să vadă cine era. Și văzu cine era. Dar cine era nu mai era cine fusese. Theodora stătea Întinsă pe canapea citea. Era Îmbrăcată Într-o rochie de primăvară cu un imprimeu cu flori roșii. Avea picioarele goale și În acel moment Milton le văzu: unghiile roșii. Lui Milton nu-i trecuse niciodată prin cap că Theodora era genul de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i mama? ― A ieșit. ― A ieșit? Ea nu iese niciodată. ― Azi a ieșit. ― Unde-i soră-mea? ― 4-H. Tessie se uită la tocul negru din mâna lui. ― Ăla-i clarinetul tău? ― Îhâm. ― Cântă-mi ceva. Milton puse cutia instrumentului pe canapea. În timp ce o deschidea și scotea din ea clarinetul, rămase conștient de goliciunea picioarelor lui Tessie. Puse muștiucul și Își Îndoi degetele, plimbându-le În sus și-n jos pe clape. Și apoi, subjugat de un impuls de nestăvilit, se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]