6,961 matches
-
clasă a capitaliștilor români. Primul val al noii structuri sociale a postcomunismului s-a format având ca bază piața liberalizată și privatizată a consumului populației. Aici a apărut noua clasă de întreprinzători privați și noua pătură de nouveau riches. Dar capitalismul și capitaliștii s-au născut în interiorul economiei socialiste a postcomunismului. Primii ani ai postcomunismului românesc nu au fost dominați de privatizarea capitalului de stat (cu excepția privatizării în masă), ci au fost dominați de transferul de venituri către noua clasă a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
-2,8% în sectorul de stat și de +29% în cel privat (Guvernul României, 2004). Față de întreprinzătorii aflați pe piața liberă și concentrați în comerț, tehnocrații economiei socialiste aveau un avantaj competitiv important - se aflau deja la controlul producției. Problema capitalismului românesc era de a transfera producția nu doar sub controlul lor tehnic, ci în proprietatea lor. Aceasta a fost a doua etapă a formării clasei capitaliștilor români, momentul în care se trece la luarea în proprietate a capitalului industrial al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
începe să producă „vârfuri” de dimensiuni semnificative nu numai la nivel național, ci inclusiv la nivel regional. În a doua jumătate a primului deceniu de postcomunism, România începe să se diferențieze de alte țări foste socialiste tocmai prin această particularitate - capitalismul românesc are capitaliștii săi. Este adevărat că denumirea li se potrivește doar parțial, căci au o serie de particularități. În primul rând, fluturele capitalist care ieșise din gogoașa economiei socialiste mai are încă nevoie de stat, pentru a supraviețui și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dintre capitaliștii români, dar se unesc pentru a o achiziționa. Un grup de trei capitaliști români, reprezentați de un fost prim-ministru, încep negocierile cu statul pentru privatizarea Petrom. Dar, ca urmare a reacției internaționale negative, statul român refuză și capitalismul românesc ratează cea mai mare victorie potențială a sa. Ar fi fost, probabil, o victorie inutilă. Căci evoluțiile politice începeau deja să ia o turnură defavorabilă capitaliștilor români. O nouă tranziție, cea orientată spre integrarea europeană, începea să ia locul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mare victorie potențială a sa. Ar fi fost, probabil, o victorie inutilă. Căci evoluțiile politice începeau deja să ia o turnură defavorabilă capitaliștilor români. O nouă tranziție, cea orientată spre integrarea europeană, începea să ia locul deceniului de tranziție către capitalismul autohton. A fost un deceniu de restructurări masive și de construcție protocapitalistă. În acest deceniu clasa politică a tranziției, împreună cu tehnicienii și managerii fostei economii socialiste au reușit să dea naștere și să asigure creșterea unei clase sociale noi, de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politice și financiare europene, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale a României. Este un moment de cotitură nu numai în politica postcomunistă a României, ci și în istoria țării. Schimbarea de guvern din decembrie 1999 a echivalat cu sfârșitul unei perioade istorice - perioada afirmării capitalismului autohton. Din acel moment a început o perioadă nouă, cea a capitalismului românesc european. Unul dintre efectele imediate ale acesteia este înlăturarea nou-născutei pături de capitaliști români și înlocuirea ei cu reprezentanții capitalului internațional, predominant ai celui european. Ascensiunea capitaliștilor
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cotitură nu numai în politica postcomunistă a României, ci și în istoria țării. Schimbarea de guvern din decembrie 1999 a echivalat cu sfârșitul unei perioade istorice - perioada afirmării capitalismului autohton. Din acel moment a început o perioadă nouă, cea a capitalismului românesc european. Unul dintre efectele imediate ale acesteia este înlăturarea nou-născutei pături de capitaliști români și înlocuirea ei cu reprezentanții capitalului internațional, predominant ai celui european. Ascensiunea capitaliștilor români în primul deceniu al tranziției a fost posibilă pentru că, spre deosebire de alte
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de faptul că nu se afla pe „lista de priorități” a expansiunii capitalului occidental în Europa fostă comunistă, România începe să-și creeze propria clasă de capitaliști. În schimb, Ungaria și alte țări central-europene, precum Cehia, pun bazele sociale ale „capitalismului fără capitaliști”. Începând cu 1997, situația începe însă să se echilibreze. Între 1997 și 2002, media investițiilor străine directe în România crește de șapte ori (!), ajungând la 1,3 miliarde de dolari, iar a celor din Ungaria nu mai atinge
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politică românească. În anii care vin, România va fi acoperită de val și va deveni una dintre societățile capitaliste, dar „fără capitaliști” ale Europei foste comuniste. Iar structura socială actuală a societății românești se va reorganiza. Bibliografie Albert, Michel, 1994, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, București. Bichi, C.; Drăgulin, I.; Spiridon, M., 2003, „Sistemul bancar: dinamica reformei, slăbiciuni și provocări”, în L. Croitoru, D. Dăianu (coord.), Modificări structurale și performanță economică în România, vol. 1, CEROPE, București. Blair, Tony, 2001, „Third
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În anii care vin, România va fi acoperită de val și va deveni una dintre societățile capitaliste, dar „fără capitaliști” ale Europei foste comuniste. Iar structura socială actuală a societății românești se va reorganiza. Bibliografie Albert, Michel, 1994, Capitalism contra capitalism, Editura Humanitas, București. Bichi, C.; Drăgulin, I.; Spiridon, M., 2003, „Sistemul bancar: dinamica reformei, slăbiciuni și provocări”, în L. Croitoru, D. Dăianu (coord.), Modificări structurale și performanță economică în România, vol. 1, CEROPE, București. Blair, Tony, 2001, „Third Way, Phase
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
00/44, Washington, DC. Dobb, Maurice, 1973, Theories of value and distribution since Adam Smith: Ideology and economic theory, Cambridge University Press, Londra. EBRD, 2000, Transition Report 2000: Employment, Skills in Transition, Londra. Eyal, G.; Szeleny, I.; Townsley, E., 2001, Capitalism fără capitaliști. Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura Omega, București. Frydman, Roman; Rapaczinski, Andrej; Earl, John S., 1993, The Privatization Process in Central Europe, CEU Press, Budapesta, Londra, New York. Gorbaciov, Mihail, 1994, Memorii, Editura Nemira, București. Guvernul României, 2004, România
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pittsburgh. Pasti, Vladimir, 1995, România în tranziție. Căderea în viitor, Editura Nemira, București. Pasti, Vladimir, 2004, Sociologie politică, Editura Ziua, București. Pasti, Vladimir; Miroiu, Mihaela; Codiță, Cornel, 1996, România. Starea de fapt, Editura Nemira, București. Patriciu, Dinu; Rusu, Horia, 1998, Capitalismul românesc. Un proiect, Fundația Rene Radu Policrat, București. Pavel, Dan; Huiu, Iulia, 2003, „Nu putem reuși decât împreună”. O istorie analitică a Convenției Democratice, 1989-2000, Editura Polirom, Iași. Pleskovics, Boris; Stern, Nicholas, 2001, Annual World Bank Conference on Development Economy
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Redistribution and Financial Cheating in the United States and Norway”, în Edlund Jonas, Citizen and Taxation: Sweden in Comparative Perspective, teză doctorală la Departamentul de Sociologie al Universității din Umeå, nr. 11. Esping-Anderson, Gøsta 1990, The Three Worlds of Welfare Capitalism, Polity Press, Cambridge. Esping-Anderson, Gøsta, 1999, Social Foundation of Post-industrial Economies, Oxford University Press, Oxford. Ferge, Szuzsa, 1995, „Social Policy Reform in Post-communist Countries: Various Reform Strategy”, în Ringen Stein, Claire Wallace (coord.), Social Reform in East Central Europe: New
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
of Sociology, 94, pp. S94-S120. Coleman, James, 1990, Foundations of Social Theory, Harvard University Press, Cambridge, Mass. Collier, Paul, 1998, „Social Capital and Poverty”, Social Capital Initiative, working paper nr. 4, World Bank. Eyal, Gil; Szelenyi, Ivan; Townsley, Peter, 2001, Capitalism fără capitaliști. Noua elită conducătoare din Europa de Est, Editura Omega, București. Foucault, Michel, 1991, „Governmentality”, în Graham Burchell, Colin Gordon, Peter Miller (coord.), The Foucault Effect: Studies in Governmentality with Two Lectures by and an Interview with Michel Foucault (pp. 87-104
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
unor sisteme de indicatori nu sunt corelate” (Lindenberg, 2002, p. 303). În același timp, există dimensiuni ale calității vieții care sunt doar sporadic abordate de sistemele de măsurare a dezvoltării, cum ar gradul de democratizare a societății, gradul de participare: „Capitalismul promovat de agențiile internaționale precum FMI sau BM definesc dezvoltarea mai mult ca un proces de producție. Ca rezultat, măsurile se centrează pe două seturi de date: variabile de sistem (populație, PIB, cheltuieli publice) și variabile agregate bazate pe date
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvolta, după ei, curricula democratice, singurele care pot fi justificate și merită parcurse de elevi în societatea democratică 10. O întreprindere similară a realizat George Sylvester Counts (1889-1974). Lucrarea sa The Selective Character of American Secondary Education (1922) critica racilele capitalismului american și atrăgea atenția asupra eufemismelor în care sunt „învăluite” și „umanizate” prin folosirea de metafore despre „producția de masă” sau prin tehnici pedagogice descrise naiv. Counts insista asupra unui fenomen sociopedagogic pe care teoreticienii îl ecranau: curriculumul adevărat. Acesta
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a vieții pe rațiune. „Profețiile raționale” weberiene sunt, de fapt, predicțiile științifice, temeiurile sale oferite sub formă de legi cauzale și adevăruri obiective. Ele au dus la „dezvrăjirea lumii” și au pregătit terenul pentru știința și tehnica moderne, precum și pentru capitalism. Prin intermediul școlii etatizate, ieșită de sub tutela Bisericii, secularizarea s-a desăvârșit, a devenit „cultură populară”. Dar nu cumva puterea științei moderne de a emite profeții raționale a secătuit? Ce semnifică, în fond, paradoxul lui Gödel, experimentul Einstein-Podolsky-Rosen și teoria bootstrap
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a folosi metoda fenomenologică drept fundament pentru construirea curriculumului. Apple (1990)32 și Giroux (1981)33 au dezvoltat teorii critice ale curriculumului centrat pe cultura clasei dominante, insistând pe marota marxistă și neomarxistă a „falsificării conștiinței celor care învață” în capitalism. Școala de la Frankfurt și-a găsit acoliți și printre teoreticienii curriculumului, dintre care cel mai proeminent a fost Philip Wexler (1987)34. Teoria curriculumului centrat pe „analiza frankfurtiană a culturii”, propusă de el, prezintă un interes aparte. De altfel, personalitățile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ideologiei competiției, autoritarismului și prejudecăților și că acționează la unison în acest sens, pe baza unei conștiințe intersubiective. Se poate spune că este o „rezistență specifică”. Dar aceasta este eminamente pedagogică, nu politică și, fără îndoială, considerabil mai veche decât capitalismul. Postmodernizarea neomarxismului n-a dus așadar la o „resuscitare” a sa pe temeiurile criticismului politic, ci la „ingurgitarea” lui totală. Asemenea unei anaconde care se simte bine în jungla dezbaterilor ideologice, gândirea postmodernă a înghițit și ultima șopârlă anticapitalistă ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pregătirea „revoluției” postmoderniste - trebuie așezați Edmund Husserl (fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.); Jean Baudrillard (teoria „hiperrealității”); Gianni Vatimo („sfârșitul modernității”; „sfârșitul istoriei”); A. Turaine („societatea postindustrială”); Daniel Bell (The Coming of Post-Industrial Society); Ihab Hassan (The Dismemberment of Orpheus: Toward
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1980’s”, Urban Education, 17 (2), 1982, pp. 233-252; „Class, Ideology, and the Basic Skills Movement: A Study in the Sociology of Educational Reform”, Interchange, 14 (2), 1983, pp. 14-24; „Schools, Work and Consummation: Education and the Cultural Contradictions of Capitalism”, The Journal of Educational Thought, 17 (3), 1983, pp. 209-220. 30. P. McLaren a fost un fervent adept al pedagogiei critice, inspirată de ideologia neomarxistă, de-a lungul anilor ’80. Cele mai importante lucrări din această perioadă pot fi socotite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
centrate pe valorificarea pedagogică a teoriei inteligenței multiple. 64. Cartea fundamentală a lui Paolo Freire, Pedagogy of the Oppressed (Seabury Press, New York, 1968), a avut parte de mai multe reeditări și este cea mai cunoscută lucrare a acestui critic al capitalismului. Dar opera sa e vastă. Pentru o mai bună înțelegere a ideilor lui Freire se pot consulta și: The Politics of Education: Culture, Power, and Liberation, Bergin & Garvey, South Hadley, 1985; P. Freire, I. Shor, A Pedagogy for Liberation: Dialogues
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Lessons, Teachers College Press, New York. Jackson, P., Boostrom, R., Hansen, D. (1993), The Moral Life of Schools, Jossey-Bass Publishers, San Francisco. Jacoby, R. (1987), The Last Intellectuals, Basic Books, New York. Jameson, F. (1991), Postmodernism and the Cultural Logic of Late Capitalism, Duke University Press, Durhan. Jennings, F. (ed.) (1971), „Curriculum: Interdisciplinary Insights”, Teachers College Records, 73 (2). Jervis, K., Montag, C. (eds.) (1991), Progressive Education for the 1990s: Transforming Practice, Teachers College Press, New York. Jinga, I., Negreț-Dobridor, I. (1999), Învățarea eficientă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de discriminare rasială”, ceea ce - în anumite cazuri - este fals (Revel, 1998, p. 231). Aceste argumente, „invariabil aceleași”, constau în „a nega natura intrinsec criminogenă a comunismului” sau în „a reclama cu zgomot mare deschiderea unei alte cărți negre, aceea a capitalismului” (Talaban, 2000; Todorov, 1995; Volkoff, 1991; Watson, 1999). O altă stratagemă de rezistență constă în referirea doar la „deviații”. Contribuția esențială în acest domeniu îi aparține lui Jean Lacouture, care, în eseul său din 1987 consacrat supraviețuirii poporului cambodgian, neagă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pe care le aduceau erau vândute la prieteni și la rude. O altă strategie era aceea a producției independente de bunuri și servicii care, în mod normal, trebuiau să fie furnizate de sistemul de distribuție socialist (sau de piață în capitalism). De exemplu, același muncitor tânăr de mai sus era, în anii ’80, DJ-ul discotecii din Sântana. El a spus că „existau studiouri-pirat care vindeau casete, ca și acum”6 (G.B.). Un alt exemplu din această categorie erau instalațiile de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]